Din toate timpurile omul a fost în căutarea siguranţei, a
păcii şi a fericirii; cu toate acestea, rari sunt aceia care intuiesc că, de
fapt, căutarea lor este o căutare a lui Dumnezeu. Integrați într-o societate
care ne-a convins lent că suntem cineva anume, cu numele cutare, rolul cutare,
începem să acumulăm bunuri materiale, acumulăm cunoaștere, acumulăm siguranță
de sine prin tot felul de roluri sociale. Acumulăm tot timpul ceva, facem tot
timpul ceva și dacă e cu putință să și fim cineva, adică să și părem cineva.
Insă toate aceste sunt legături, sunt lucruri care ne îndepărtează mult de
simplitate, de identitatea cea mai lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Și nu
facem nimic altceva decât să rătacim între frumuseți și orori, nevăzând
frumusețea iubirii divine, atunci când praful acesta numit “sine însuși” îți
umple ochii.
Toate acestea se întâmlă deoarece avem impresia, că viața noastră o ținem în propriile mâini. Până și cea mai mică părticulă de iubire care o avem devine atașament și la un moment dat va genera în panică și frică, când ceva se schimbă în viața noastră. Avem impresia că suntem puternici sau cel puțin așa vrem să credem, dar de fapt suntem slabi, căutând soluții umane în fața încercărilor și greutăților.
Toate acestea se întâmlă deoarece avem impresia, că viața noastră o ținem în propriile mâini. Până și cea mai mică părticulă de iubire care o avem devine atașament și la un moment dat va genera în panică și frică, când ceva se schimbă în viața noastră. Avem impresia că suntem puternici sau cel puțin așa vrem să credem, dar de fapt suntem slabi, căutând soluții umane în fața încercărilor și greutăților.
De
fiecare dată când merg în acel loc numit Medjugorje, văd oameni care se schimbă
cu adevărat, văd fericirea și bucuria, văd pacea și iubirea care le umple
sufletul cu fiecare clipă care trece. Aici treci peste orice bariera și orice
limită a minții și te întrebi: Oare am ajuns în Rai? Există pe pământ un
asemenea loc?
Da,
există! Si se numește Medjugorje. Un loc într-adevar binecuvântat, nu numai
pentru ceea ce se întamplă aici, ci mai ales pentru roadele sale: pace,
iertare, bucurie, convertire, rugăciune, iubire! Aici treci peste bariera
credinței, aceea prin care identificăm credința ca un ansamblu de practice
religioase complicate și începi să te rogi cu inima, începi să respiri cu
sufletul. Și treci peste tot, și toate, pentru că cineva vine, îți arată și iți
șoptește de ce ai fost chemat acolo. Ești aici ca să te învăț să iubești.
Iubirea m-a trimis să te iubesc și să-ți dau inima mea. Tu ești deosebit în tot
ceea ce faci. Eu voi fi puterea ta. Eu voi fi viața ta. Ceva se schimbă în
viața ta, nu mai ești tu cel ce trăiește, ci tu trăiești în iubirea Sa. Toate
astea sunt reale la Medjugorje, sunt reale în inimile tuturor celor care au
fost și vor reveni în acest loc aparte. Pentru ca un lucru e sigur: odata ce ai
fost acolo, e imposibil să nu revii.
Dragii
mei, chiar dacă nu aveți posibilitatea de a ajunge în acest loc, toate
problemele voastre au rezolvare, dacă le încredințați iubirii divine. Acesta
este timpul cel mai bun pentru a scoate la iveală comoara din noi și nu este
loc mai propice întâlnirii cu iubirea adevărată decât momentul de față. Nu e
niciodată prea devreme sau prea târziu să fim liberi în iubire, în Dumnezeu, și
niciodata prea târziu să o luăm de la capăt pentru a scoate ceva din noi
înșine. Doar așa putem răspunde cel mai bine vocației noastre…
să
fim cu totul și cu totul numai iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu