Pentru a reusi sa traiesti adevarata dragoste

 

 

”Fiecare fiinta viseaza si isi doreste, cu o intensitate mai mica sau mai mare, sa isi gaseasca sufletul pereche in acesta viata. Fiecare cautare de acest fel incepe cu norocul incepatorului si se termina cu proba invingatorului. Ce isi poate dori mai mult o fiinta decat implinirea prin iubirea care sa o desavarseasca ?

In aceasta mare aventuram, cautatorului ii este testata credinta si staruinta, perseverenta. Aceasta cautare se transforma intr-o mare aventura spirituala. Fiecarui spirit ii este sortita o entitate de polaritate opusa pe care o cauta de mai multe vieti. Cand ai norocul sa intalnesti acea fiinta viata este stralucitoare, dragostea izbucneste din profunzimea sufletului si devine o permanenta in viata de zi cu zi. Insa cei care au asemenea aspiratii trebuie sa fie pregatiti sa primeasca aceasta gratie, sa o intampine si sa o slujeasca.

Pentru a ajunge la starea in care suntem pregatiti sa primim si sa apreciem langa noi sufletul pereche, trebuie sa invatam sa respectam iubirea. Iubirea care este respectata oriunde este intalnita, il respecta la randul ei pe cel ce o poarta in suflet. Focul dragostei trebuie intotdeauna intretinut. Nu iubitul sau iubita este vinovat pentru ceea ce se petrece in sufletul nostru. Nu grijile vietii sunt cele care sting iubirea, ci superficialitatea cu care o tratam, neglijand-o. Daca uiti sa daruiesti iubire, nu vei primi decat indiferenta.

Daca cauti indarjit iubirea, ea nu vine atunci cand iti doresti cel mai mult, tocmai pentru a-ti testa credinta si aspiratia. Ea vine, de obicei, cand esti singur, dar esti pregatit interior pentru a trai intensitatea unei experiente de acest tip. Fii fericit cand simti ca ai gasit iubirea adevarata. A doua oara s-ar putea sa te umileasca, daca o umilesti si o faci sa sufere. In general oamenii cauta iubirea pe care nu stiu sa o pastreze, dintr-o mare superficialitate. De obicei iubirea este redusa la atractia sexuala si aici se face o mare eroare. A iubi profund inseamna a iubi cu inima, cu sufletul, cu mintea. Acest sentiment profund trebuie dovedit cu inima, cu sufletul, cu mintea, prin bunatate, blandete, efort sustinut, curaj, perseverenta, sacrificiu, prietenie adevarata, si prin fapte, nu doar prin vorbe desarte. Cei pe care ii iubiti nu trebuie chinuiti cu egoismul sau gelozia voastra. Forta iubirii nu trebuie redusa la o simpla atractie trecatoare. Iubirea adevarata este incercata, dar ea isi pierde din stralucire atunci cand neglijenta, rutina, lenea se strecoara in viata unui cuplu. La adevarata iubire se ajunge dupa mai multe vieti in care se invata toate aspectele iubirii. Acolo unde vedeti ca oamenii se iubesc nu trebuie sa interveniti, caci faceti un pacat.

Tinand seama de conditiile anterioare, cum ar trebui sa procedam pt a ne gasi sufletul pereche si de ce nu ne apare foarte curand ?

Rezistand « dragostei la prima vedere », adica acelei atractii sexuale care nu genereaza in noi sentimente profunde, invatand sa avem relatii platonice, pt o periaoda de timp, cu sexul opus – ne apropiem mai mult de sufletul celui de langa noi, putem comunica mai usor la nivel profund, sufletesc, nu numai fizic, invatam sa-l cunoastem pe celalalt. Aceasta nu trebuie sa constituie o regula, uneori avem nevoie de timp si experienta pentru a intelege aceste lucruri.

Fuziunea amoroasa trebuie sa aiba caracter sacru pt a conduce la extaz, altfel ea este doar o pala imagine a ceea ce ar putea fi. Adevarata comunicare intre suflete conduce la extazul amoros, care nu se poate produce atunci cand intre doua fiinte exista o simpla atractie, care se poate consuma la fel de repede precum a inceput, un foc de paie care se aprinde repede, dar care se stinge la fel de repede. Relatiile amoroase profunde apar intre oamenii care se dezvaluie complet unul fata de celalalt, intre care exista un sentiment profund de incredere, respect si ocrotire, intre care nu mai exista nici un fel de ziduri interioare create din frica.

Intelegand cine sunt, cu adevarat, cei de langa noi, ne va ajuta sa mai fantasmazam si sa avem o parere obiectiva asupra celor de langa noi. Fiecare om trebuie luat de acolo de unde se gaseste, inteles si ajutat cu iscusinta pt a merge mai departe. La inceputul oricarei relatii apare un fenomen de dependenta, dar si de euforie, nefiind o stare de fericire stabila, deoarece nu se bazeaza pe sentimente de dragoste matura si profunda, se estompeaza in timp, iar cei doi ajung sa o caute in alta parte, la alte persoane.

Pentru a reusi sa traiesti adevarata dragoste trebuie sa ai o stare de forta si de independenta interioara. Cand discipolul e pregatit maestrul apare – si cum dragostea este cel mai mare maestru din acest univers, ea nu poate aparea intr-o forma matura decat in momentul in care fiinta care si-o doreste a atins o anumita stare de armonie si de maturitate interioara.

Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie, iar aceasta este de a considera relatiile exact in scopul in care au fost destinate si nu in scopul pe care i-l atribuie fiecare din noi. Relatiile te solicita in mod constant, te cheama in mod constant sa creezi, sa exprimi si sa traiesti experienta unor aspecte din ce in ce mai grandioase ale fiintei tale, a unor viziuni din ce in ce mai marete despre tine insuti, a unor versiuni si mai magnifice despre tine insuti. Acest lucru nu-l poti realiza niciunde in afara unei relatii, unde aceste lucruri se realizeaza imediat, cu un impact maxim si intr-un mod foarte pur. Numai printr-o relatie cu alti oameni , locuri si evenimente putem exista in acest univers.

Odata ce intelegi foarte clar acest lucru, odata ce il aprofundezi, binecuvintezi in mod intuitiv fiecare experienta, orice intalnire umana, dar in special relatiile de cuplu, deoarece le observi constructivitatea in sensul cel mai inalt. Toate relatiile pot fi folosite pentru a te descoperi pe tine, pentru a-ti descoperi Sinele. Cand relatiile de dragoste esueaza, ele esueaza deoarece s-a intrat in aceste relatii cu motivatii gresite.

Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie gandindu-se mai degraba la ce pot obtine din acea relatie, decat ce aduc ei in ea. Si asta o fac in mod inconstient, de cele mai multe ori. De cele mai multe ori este privita ca un troc ascuns, mai precis : « daca X nu imi da asta eu nu-l mai iubesc, daca Y nu face asta pentru mine, s-a terminat…etc ». Scopul unei relatii nu este ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi, ci cum ai putea sa te desavarsesti prin acea relatie. Este romantic sa spui ca tu erai « un nimeni » pana cand a aparut o anumita persoana, dar acest lucru nu este adevarat. Ba chiar se arunca asupra acelei persoane o povara incredibila, aceea de a fi altcineva decat este de fapt. Pt ca nu vor sa te dezamageasca, ei inceraca din rasputeri sa faca niste lucruri si sa fie altcineva decat ceea ce sufletul lor este cu adevarat. Ei nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot ramane in locurile pe care tu le-ai dat sa le joace si astfel creste resentimentul si urmeaza apoi mania. Dar acest aspect poate fi si unul benefic. Adica, la inceputul unei relatii, cand fiecare isi doreste sa se transforme intr-un anumit fel pentru celalalt, sa se autotransfigureze si sa-l transfigureze pe celalalt, in aceste etape producandu-se adevarate transformari alchimice ale fiintelor. Acestei faze a relatiei ii corespunde energia inceputului care incarca relatia intr-un mod inefabil si sublim. Apoi, odata cu trecerea timpului, personalitatea fiecaruia tinde sa revina la ceea ce este ea cu adevarat si sa-si exprime toate aspectele sale in mod plenar. In aceste momente se constata in relatie ca s-a schimbat ceva.

E foarte romantic sa afirmi ca, in clipa din care a intrat cineva in viata ta, te simti desavarsit. Totusi scopul unei relatii nu este aceea de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta, iar prin acest aspect se poate caracteriza si maturitatea, maturizarea unei relatii. Poate ca paradoxul relatiilor umane este chiar faptul ca nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca sa traiesti plenar experienta iubirii, dar fara o alta persoana care sa trezeasca in tine aceste aspecte ele ti-ar ramane necunoscute. Acesta poate constitui atat misterul cat si minunea, atat frustarea cat si bucuria experientei umane. Testul relatiilor este dat de faptul de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. De fapt, singurul si adevaratul test consta in cat de bine v-ati ridicat voi la nivelul idealului vostru.

Toate relatiile sunt sacre, deoarece numai ele ofera cea mai mare ocazie a vietii de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a Sinelui vostru, celei mai inalte conceptualizari a fiintei voastre. Relatiile esueaza atunci cand ele nu sunt considerate ca fiind cea mai inalta ocazie de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt, ceea ce inseamna o maturizare a propriei persoane, dar si a relatiei.

O relatie esueaza atunci cand ne concentram doar asupra celuilalt, cand suntem obsedat de celalalt, iar propria noastra fiinta pare ca nu ne mai intereseaza, traim doar prin si pentru celalalt. Cum este celalalt ? Ce face celalalt ? Ce are celalalt ? Ce spune celalalt ? Ce planuieste celalalt ? Ce cere ? Ce gandeste ? Ce spera ?

De fapt, trebuie sa constientizam ca singurul lucru care conteaza este ceea ce este fiecare din noi in raport cu acele lucruri. Cea ,mai iubitoare persoana este , de fapt, cea care se concentreaza in jurul propriului Sine, cea care depune toate eforturile pentru a-si realiza natura sa divina. Daca nu-ti poti iubi propriul Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Majoritatea oamenilor fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt. Ei gandesc : « Daca eu ii voi iubi pe ceilalti si ei ma vor iubi pe mine. Atunci eu sunt demn de a fi iubit si ma pot iubi eu insami ».

Dar avem si reversul acestei situatii in care multi oameni se urasc deoarece simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca. Aceasta poate fi considerata o boala – care se manifesta atunci cand oamenii sunt « bolnavi din dragoste » – deoarece adevarul este ca alti oameni ii iubesc cu adevarat, dar acest lucru nu conteaza. Indiferent de cat de multi oameni isi manifesta dragostea pentru ei, lor nu le este destul. Mai intai, ei nu te cred. Cred ca incerci sa-i manipulezi – incerci sa obtii ceva de la ei. Cum ai putea sa-i iubesti pt ceea ce sunt ei cu adevarat ? Nu, trebuiie sa fie o greseala. Precis vrei ceva ! Dar oare ce vrei ? Fiintele care nu au incredere in propriul Sine se gasesc deseori in fata intrebarilor : Oare cum de ma iubeste ? Ce a vazut la mine ? Ele stau si incearca sa realizeze cum ar fi posibil sa fie iubiti cu adevarat de cineva. Asa ca nu ii cred pe ceilalti si pornesc o adevarata campanie pentru a-l face pe celalalt sa dovedeasca aceasta. Trebuie sa dovedesti ca iubesti. Pentru a face aceasta, la inceput ti se va cere sa-ti schimbi comportamentul. Apoi daca ajung sa creada ca sunt iubiti, incep imediat sa-si faca griji in legatura cu cat timp vor fi in stare sa pastreze dragostea celuilalt. Asa ca pentru a nu pierde dragostea celuilalt, ei incep sa-si schimbe comportamentul. Aceasta nu este rau atat timp cat se produc transformari reale in fiinta si atat timp cat exista o aspiratie constienta spre desavarsire. Cand relatia devine stagnanta din punct de vedere spiritual, cand se pierde aspiratia profunda spre desavarsire, cei doi se pierd in acea relatie. Intrand in acea relatie, spera sa se gaseasca pe ei insisi, dar de fapt se pierd. Pierderea aspiratiei profunde spre desavarsire, intreruperea cautarii Sinelui intr-o relatie provoaca cea mai mare parte din amaraciunile din cupluri. Doi oameni se unesc sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor, dar descopera ca este mai mic(atunci cand nu ne ragasim plenar intr-o relatie si facem mai putin decat atunci cand eram singuri). Ei se simt mai putin decat atunci cand erau singuri. Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul ajunge sa fie mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor, caci toate acestea sunt lipsite de lumina libertatii interioare. Pierderea libertatii interioare, a aspiratiei spre desavarsire face ca persoanele implicate in acea realatie sa simta ca sunt mai putin, ca au renuntat la o mare parte din ceea ce sunt pentru a putea fi si a ramane in relatie. Si cate relatii de acest gen nu vedem in jurul nostru, daca nu facem si noi parte din una.

Atunci cand se pierde din vedere faptul ca intr-o relatie intra doua suflete sacre pornite intr-o calatorie sacra, nu se mai poate vedea scopul, motivul aflat la baza tuturor realatiilor. Sufletul a venit in corp cu scopul de a evolua. Evoluam, devemin. Dar oamenii, in marea lor majoritate, folosesc relatiile cu absolut orice prêt. Relatiile personale sunt cele mai importante elemente in procesul devenirii. Relatiile sunt un teren sfant. Ele nu au practic nimic de-a face cu celalalt si, totusi, deoarece ele il implica pe celalalt, ele au cea mai mare legatura cu celalalt. De fapt prima relatie a fiecaruia dintre noi trebuie sa fie relatia cu propriul Sine. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca , sa-si ingrijeasca si sa-si iubeasca propriul Sine divin. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca Sinele divin ca pe ceva de cea mai mare valoare, inainte ca al putea vedea pe celalalt ca avand valoare. Trebuie intai fiecare sa-si binecuvinteze si sa-si vada maretia propriului Sine pentru ca apoi sa vada acelasi lucru si la ceilalti. Daca il veti recunoaste pe altul ca fiind sfant inainte de a recunoate sfintenia voastra, veti vedea ca intr-o zi nu o sa va mai placa asta, caci voi nu v-ati indragostit niciodata cu curatenie sufleteasca de Sinele vostru. Cautati sa vedeti ce sunteti, ce faceti si ce aveti voi intr-un anumit moment , nu ce se petrece cu celalalt. Desavarsirea voastra nu se afla in actiunea altuia, ci in actiunea si in reactia voastra. Si aceasta neimplicand egoismul, ci doar o aspiratie coplesitoare de a deveni cu adevarat desavarsiti.

Exista lucruri pe care le poti face cand reactionezi indurerat si ranit la ceea ce este, spune sau face celalalt. Primul este sa recunosti cinstit , in sinea ta si in fata celuilalt, exact ceea ce simti. Multora din noi le este frica sa o faca, deoarece le este teama ca-i va pune intr-o lumina proasta in fata celuilalt. Undeva, adanc in interioarul vostru, va dat seama ca este probabil ridicol sa va simtiti asa. Ca este meschin sa va comportati asa, deaorece sunteti mai buni decat atat, si atata puteti si gata. De aceea este atat de importanta sinceritatea, atat fata de propria persoana, cat si fata de celalalt – daca exista lucruri care nu-ti fac bine spune-i celuilalt, dar accepta ca si celalalt sa-ti faca astfel de marturisiri.

Trebuie sa ne cinstim sentimentele, dar pt aceasta trebuie sa ne cinstim propriul Sine si sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Cum vom putea intelege si cinsti sentimentele altuia, daca noi insine nu putem sa ne cinstim sentimentele din interiorul nostru ? Trebuie sa ne aducem aminte ca viata nu este un proces de descoperire ci unul de creatie. Atunci cand viata este traita din punctul de vedere al controlului prejudiciilor sau a avantajului optim, se pierde beneficiul din viata. Se risipeste ocazia. Se pierde sansa. Pt ca o viata care este traita din prisma propriului beneficiu sau pierderi este o viata traita din frica, iar viata traita din frica este o neintelegere profunda. Fiecare dintre noi inseamna dragsote si nu frica. Dragostea ce nu trebuie protejata, dragostea ce nu poate fi pierduta. Dar nimeni nu va putea sti din proprie experienta atat timp cat considera ca are numai ceva de castigat sau de pierdut din relatia respectiva. De fapt marele test al viatii nu este a pierde sau a castiga ceva, ci a iubi sau a nu iubi.

Persoana CARE incearca sa faca numai ce trebuie fata de celalalt, adica sa ierte repede, sa arate compasiune, sa depaseasca in permanenta anumite probleme si greseli de comportament, devine manioasa si plina de resentimente si nu mai are incredere in nimeni. Cum poate Divinul sa pretinda un astfel de sacrificiu, suferinta nesfarsita si lipsa de fericire, chiar daca se spune ca acestea se fac in numele dragostei ?

In momentul in care devii constient, hotarasti ceea ce este mai bine pt tine. Aceasta este cel mai important lucru pe care majoritatea oamenilor il ignora. Ce vrei sa faci ? Care este scopul tau in viata ?

Din punct de vedere practic, daca te gandesti ce este mai bine pt tine in situatii in care ti s-a facut un rau, cel mai bun lucru pe care il vei face este sa opresti acel rau. Aceasta hotarare va fi buna pentru tine cat si pentru cel care-ti face rau. Pentru ca, pana si celui care face rau i se va face un rau mare atata timp cat i se da voie sa continue. Neoprindu-l pe cel care face rau, nu-l vindeci, ci faci mai mult rau. Deoarece, daca el considera ca raul este acceptabil, atunci ce invata ? Dar in cazul in care descopera ca raul facut de el nu va mai fi acceptat, oare ce i se va permite sa invete ?

De aceea , a te purta cu ceilalti cu dragoste nu inseamna, in mod necesar, sa le permiti sa faca tot ceea ce vor. Aceasta nu inseamna ca in relatiile umane, daca ti se face un rau sa faci rau la randul tau. Asta inseamna pur si simplu, ca ai permite celuilalt sa faca rau continuu, nu reprezinta cea mai inalta dovada de dragoste nici pentru el, nici pentru tine. Cel mai malefic lucru este de a spune ca raul nu exista. Cand se elimina interior orice posibilitate de a ti se face rau, de a ti se aduce un prejudiciu, sau de a avea o pierdere, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa recunosti raul, prejudiciul sau pierderea ca o parte din experienta ta de viata. Ceea ce cred , spun sau fac ceilalti te va rani uneori, pana ce va inceta sa te mai raneasca. Ceea ce te va aduce acolo cat mai repede este o totala onestitate – sa vrei de buna voie sa afirmi, sa recunosti si sa declari exact ceea ce simti inlegatura cu acel lucru. Rosteste-ti adevarul cu amabilitate, dar in totalitate fara sa omiti nimic. Traieste-ti adevarul cu blandete, dar cu totala consecventa. Schimba-ti adevarul cu usurinta atunci cand experienta iti aduce date noi. Nici un om care judeca nu ar putea spune atunci cand vi se face rau in cadrul relatiei sa va dati la o parte si sa pretindeti ca nu are nici o importanta.

Atunci cand te doare foarte tare este prea tarziu sa faci ca aceasta sa nu aiba nici o importanta. Adica nu trebuie sa accepti sa ti se zdrobeasca inima, pentru ca apoi sa poti spune : « am dat tot ce a fost mai bun in aceasta relatie, mi-am facut datoria, mi-am indeplinit obligatiile. Daca pe de alta parte, iti imaginezi ca sarcina este de a incerca sa fii ceea ce altcineva vrea ca tu sa fii, absenta regulilor si a urmarilor poate sa-ti ingreuneze cautarile.

Sa nu faci niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie, caci aceasta mai devreme sau mai tarziu va va indeparta de celalalt. Orice relatie este o mare sansa care ni se ofera pt a ne cunoaste, pt a intelege si pt a evolua. De aceea putem considera toate relatiile umane ca fiind sacre.

Relatiile de lunga durata ofera ocazii pt a creste impreuna, pt a te desavarsi alaturi de celalalt. Pentru a avea o relatie de durata trebuie inceputa din motive corecte. Nu trebuie sa incepi o relatie doar din frica de a nu mai fi singur, de a umple un gol, de a fi iubit, de a scapa de depresie, de a-ti imbogati viata sexuala, sau pur si simplu pt a scapa de plictiseala. Nici unul din aceste motive nu da rezultate si nici relatia nu va da, doar daca dragostea va interveni pe parcursul ei. Adevaratul motiv pentru care intri intr-o relatie este pentru ca te indragostesti. In momentul in care te indragostesti nu te gandesti caror cerinte raspunde acest sentiment, ce nevoi iti vor fi satisfacute. Pentru majoritatea oamenilor dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Toti avem nevoie de ceva ; in cuplu sansa de a ne satisface aceste nevoi este mai mare. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ : eu iti dau ceea ce tu imi dai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti « negociez cu tine foarte tare » ci « te iubesc foarte tare ».

Te poti indragosti de cate persoane vrei, dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie de o viata, s-ar putea sa vrei sa te mai gandesti putin. Pe de alta parte nu trebuie sa treci printr-o relatie ca prin apa sau, inca si mai rau, sa ramai in una deoarece consideri ca asa trebuie si traiesti o viata de disperare tacuta.

Oricine trebuie sa inteleaga ca vor exista provocari si momente foarte grele in relatie. Nu trebuie sa incerci sa eviti provocarile. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri de la Divin, ocazii splendide pt a implini scopul acelei relatii, pt a te intelege mai bine pe tine. Trebuie sa te straduiesti sa nu vezi fiinta iubita ca pe un oponent, ca pe un dusman, ci ca pe o oportunitate de a te descoperi pe tine si pe ceilalti. Nu faci nici un deserviciu relatiei daca vei vedea in el mai mult decat iti arata. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-si arate ceea ce tu ai vazut deja. Pretentiile distrug relatia. Oamenii au tendinta de a a vedea in ei insisi ceea ce vedem noi. Cu cat imaginea noastra este mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o. Aceasta este un procedeu prin care le permitem oamenilor sa alunge gandurile false pe care le-au avut despre ei, dar toate acestea trebuie facute cu luciditate si obiectivitate, caci atunci cand fantezia o ia razna pierdem contactul cu realitatea. Aici intervine aspectul de transfigurare, dar si de priza asupra realului. Starea de sacralitate dintr-o relatie trebuie imbinata cu inteligenta si chiar intelepciunea.

Exista uneori afirmatii ca si : « mi-am gasit sufletul pereche, dar mai avem putin pana ne armonizam la nivel erotic ! » va dati seama ca asa ceva nu se poate. Atunci cand ai gasit sufletul pereche, sau cel care are un nivel de rezonanta foarte apropiat de al tau, complementaritatea se produce la toate nivelele si simti ca, cu toate ca celalalt este foarte diferit de tine, te completeaza si te intelege.

Dar pentru a gasi acest suflet pereche trebuie sa-l chemi, sa-ti doresti cu toata forta fiintei tale sa-l intalnesti si sa fii alaturi de el. In schimb, nu trebuie sa te cramponezi intr-o idee fixa despre manifestarea sa, ci trebuie sa urmaresti sa ai iubirea vie in suflet si sa iubesti fiintele pe care le intalnesti, caci in fiecare se ascunde o parte care este o parte din sufletul tau pereche. A astepta in mod pasiv, si a lasa sa treaca viata pe langa tine din simplu egoism ca astepti sufletul pereche, este o irosire. Nu uita niciodata ca : « Cine iubeste mult, mult va fi iubit ».”

 

(sursa Lalita – ”Gasirea sufletului pereche intre posibil si imaginar”)

 

http://naturadivina.com/