Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae






click to create your own

16 aprilie 2014

Cele 10 porunci ale unei Inimi Bogate



  • Sa nu te ingrijorezi caci grija este cea mai neproductiva dintre toate activitatile umane.
  • Sa nu iti fie frica caci astfel majoritatea lucrurilor de care te temi nu vor ajunge sa treaca.
  • Sa nu porti ranchiuna caci este una dintre cele mai grele poveri ale vietii.
  • Sa te confrunti cu fiecare problema atunci cand vine. Oricum, poti sa rezolvi doar o problema deodata.
  • Sa nu iei problemele cu tine in dormitor caci nu sunt tovarasi de pat prea buni.
  • Sa nu imprumuti problemele altor oameni. Pot sa aiba grija de ei insisi mai bine decat tine.
  • Sa nu incerci sa retraiesti la bine si la rau ziua de ieri, e trecuta pentru totdeauna. Concentreaza-te asupra a ceea ce se intampla in viata ta si fii fericit acum!
  • Sa fii un bun ascultator caci doar atunci cand asculti auzi idei diferite de ale tale.
  • Sa nu te lasi prins in capcana frustrarii caci 90% din ea isi are radacinile in mila fata de sine si nu face decat sa impiedice actiunea pozitiva.
  • Sa iti numeri binecuvantarile si niciodata sa nu le omiti pe cele mici caci multe din binecuvantarile mici se adauga uneia mari.

  • Steve Goodier: "Riches of the Heart" 




  • 11 aprilie 2014

    Cum sa te iubesti mai mult pe tine insuti


    Probabil ai mai auzit asta inainte: bazele unei vieti armonioase si ale unei relatii fericite incep cu dragostea de sine. Nu poti spera sa fii intr-o relatie implinita daca tu nu te iubesti suficient pe tine insuti.
    Ce inseamna a te iubi pe tine? Inseamna a considera ca meriti foarte mult de la viata. Ca meriti sa fii fericit, ca meriti sa fii iubit, ca meriti toate frumusetile si bogatiile din lume.
    Cel mai adesea duci cu tine poveri de vinovatie, de rusine, de furie, de regrete, de tristeti si doruri nedefinite. Toate acestea te saboteaza in a te iubi pe tine insuti.
    Nevoia de a iesi din tine insuti, de anulare a singuratatii, de comuniune cu ceva sau cineva, nevoia de a fi acceptat si dorit, nevoia de placere si de comfort  pot determina actiuni in conflict cu principiile morale pe care le ai.
    Relatii sexuale nepotrivite, excese de orice fel, placeri la limita moralitatii, violenta sau manipularea emotionala, minciuni mai mici sau mai mari, toate actiunile facute cu singurul scop de a gasi placere si a evita durerea, iti creeaza sentimente de vina si de rusine.
    Asta pentru ca de cele mai multe ori eul tau moral, format prin relationare cu parintii si prin imprumut de la societate si cultura in care ai crescut, te judeca foarte aspru si da verdictul: vinovat!
    Aceste sentimente de neadecvare si de neacceptare pe care tu insuti le generezi te impiedica in a te respecta si iubi pe tine insuti.
    Greseli facute in relatii, compromisuri precum si decizii gresite luate la un moment dat contribuie de asemeni la scaderea increderii si stimei de sine. Pentru ca nu poate exista iubire de sine fara a fi mandru de tine insuti.
    Cum se te iubesti pe tine insuti?
    Nu, nu-ti voi cere sa repeti in oglinda “te iubesc”. Functioneaza doar in scenarii proaste cu psihologi care traiesc printre carti si teorii desuete. Dragostea de sine nu poate fi mimata.
    1. Dragostea de sine incepe cu a face curatenie in principiile morale pe care le ai. Trebuie sa iti reanalizezi credintele astfel incat sa vezi ce este cu adevarat valoare si ce nu.
    2. Alege cu grija oamenii a caror parere conteaza pentru tine. Ignora-i pe restul. Nu vei multumi niciodata pe toata lumea si nici nu ar trebui sa fie acesta scopul tau.
    3. Urmatorul pas implica a-ti da credit pentru realizarile pe care le ai cu adevarat pana acum, raportat la conditiile si contextele in care ai crescut si te-ai dezvoltat. Intotdeauna trebuie sa te gandesti de unde ai plecat si ce ai facut cu ce ti s-a oferit.
    Compara-te doar cu ceea ce poti fi tu cu adevarat, date fiind determinantele destinului tau. Nu te compara niciodata cu altii, ci doar cu potentialul tau.
    4. Iarta-ti alegerile proaste, greselile si neputintele. Daca tu nu o faci, cu greu o vor face ceilalti. Promite-ti ca nu le vei repeta si renunta la regrete. Trecutul nu mai poate fi schimbat, faureste-ti in schimb un viitor mai intelept.
    5. Incepe acum, chiar acum, sa faci ceea ce de mult stii ca ar trebui sa faci. Cu siguranta ai in minte o lista cu actiuni pe care le tot amani de mult timp.
    Nu mai amana sa faci ceea ce iti este necesar. Fie cursurile care sa te ajute in cariera, fie sa te apuci in final de sport si sa ai grija de cum arati, fie sa renunti la compromisuri relationale, fie sa gandesti pozitiv si sa iubesti mai mult – in momentul in care faci ceea ce trebuia de mult sa faci, vei incepe sa fii mandru de tine.
    Fara a te iubi pe tine insuti si implicit fara a face actiunile care sa conduca la asta, relatiile tale nu vor functiona niciodata cum trebuie. De ce?
    • Pentru ca stima de sine scazuta te va face sa alegi parteneri similari intrucat profund in sinea ta, nu crezi ca meriti sau ca poti avea un partener mai bun.
    Relatiile vor fi nu de iubire neaparat, ci de intretinere reciproca a minciunilor despre sine insusi. Iti va place modul transfigurat in care te vede celalalt, versiunea idealizata dar falsa pe care o are despre tine. Trezirea survine intotdeauna insa. Si doare, pentru ca tu de fapt te iubeai pe tine insuti prin celalalt.
    • Pentru ca partenerul iti va simti si folosi slabiciunile impotriva ta. Vulnerabilitatile tale vor fi folosite la un moment dat impotriva ta. Si te vei simti ranit, tradat si expus.
    • Iti va fi frica sa renunti la relatii nefericite, de teama ca intr-o noua relatie slabiciunile tale vor fi si mai evidente.
    Dragostea de sine este o conditie sine qua non pentru o viata frumoasa. A fi in armonie cu tine insuti, a fi mandru de ceea ce esti, a te respecta pe tine insuti te va face sa nu accepti sa fii tratat urat, sa nu fii iubit asa cum meriti sau sa te complaci in relatii nepotrivite.
    Aceasta pentru ca iti este bine cu tine insuti, pentru ca singuratatea nu te sperie intrucat in sfarsit vei putea sa petreci destul timp cu o persoana interesanta pe o care o iubesti si o admiri: tu insuti!

    http://www.artdevivre.ro/



    Relatia e inevitabila, dragostea este o optiune

     

    El si ea au realizat ca iubeau aceeasi persoana: pe el insusi. Minunata coincidenta, e un sentiment de confort si siguranta cand doi oameni descopera simpatii comune. Stiti senzatia. Cand doi oameni descopera, la Paris sa zicem, ca sunt amandoi din legendara Romanie, e un sentiment instantaneu de familiaritate. Predictibil irational.
    In cazul romantic descris mai sus insa, sentimentul este de stupoare, de dezamagire si ce e mai ciudat, chiar de competitie. Ea va intra in competitie cu el pentru a-i demonstra ca ea il iubeste chiar mai mult decat se iubeste el insusi, sperand ca doar astfel sa fie iubita. Nu pentru cine este ea, ci pentru cat de mare este sacrificiul ei de sine. Mare nebunie relationala. Dar calau fara victima nu exista.
    Ea ii spune : “Adio, dar raman cu tine”. Si el accepta o astfel de femeie neclara. A traduce dragostea prin respingere face parte din mecanismul de atasament format in primii ani de viata. Aici nebunia relationala e mostenita, intrucat educatia, ca si nevroza, isi au inceputurile in familie.
    “I-am dat de inteles ca nu e bine. ” Cam asa decurge comunicarea de multe ori in relatii. Datul cu presupusul, aluziile, silent treatment, parabolele si alte matrapazlacuri comunicationale constituie eposul a doi oameni.
    Exercitiul de empatie extrema pe care l-am facut cu foarte multi oameni, mi-a adus si privilegiul exceptional de a privi adanc dincolo de masti si de ipocrizii, dar si o statistica cinica: este aproape science fiction sa ne pricepem unii pe altii. Asta pentru ca sabia rusinii atarna deasupra egoului fiecarui om: rusinea de a comunica deschis si asumat adevaratele nevoi si asteptari, rusinea de a corecta cu tact si gratie poticnirile gresitorilor nostri. La timp.
    O rusine cu radacini intr-o morala incerta, nedezbatuta de forul interior, imprumutata din surse dubioase si de mult uitate ( scoala, mentori media, prieteni umblati prin lume sau doar mai buni oratori, literatura oculta dezvrajita de orice substanta insa).
    De aceea sunt astazi un avocat al comunicarii extreme, pentru ca, pe langa faptul ca de-abia iti este clar tie ce simti si ce vrei, cu greu reusesti sa transmiti prin cuvinte ceea ce simti.  Urmeaza partea a doua, cea a destinatarului care are propriile filtre de a asculta realitatea. Intrucat vedem si auzim doar ceea ce ne permite egoul sa vada.
    Intr-un final, mesajul ajunge la mintea celuilalt la o palida minima, poate nici 30% din ce ai intentionat tu sa spui – atunci cand chiar vrei sa spui. Labirintul comunicational implica insa si o multime de rusini, vini si frici care viciaza ceea ce vrei sa spui, facand ca mesajul sa ajunga la destinatar cu atat mai metamorfozat. Si nu in bine.
    O alta enigma comunicationala ii face pe unii sa isi manifeste dragostea in orice alta forma decat cea clasica, romantica, desueta si vulnerabilizanta. Astfel ca ei iti vor spune “te iubesc” intr-o alta limba, cea a reprimarii si a fricii de vulnerabilitate: prin gelozie, prin control, prin manipulare, prin dominare.
    Acesti oameni au o relatie bipolara cu sentimentul de incredere: e lucrul dupa care tanjesc cel mai mult, sa poata intr-un sfarsit esua pe tarmul sigur al unei alte fiinte, macar si doar pentru a se odihni si a respira. Si in acelasi timp, ranile trecutului, atunci cand au avut incredere intr-un parinte care nu-si merita acest drep si care nu l-a prins in brate, atunci cand inca avea nevoie de protectie, fizica sau emotionala, il fac sa se invarta in cerc in jurul tau, nelasandu-te nici sa traiesti, nici sa mori.
    Astfel de oameni nasc in ceilalti un sentiment profund de atasament, pentru ca celalalt isi da seama ca pe dinauntru se ascunde de fapt un copil speriat, si nu un predator social. Si vor vrea sa ajute acel copil interior iar acesta este un mecanism extrem de adictiv intr-o relatie: salvatorul si victima.
    Fiecare ne salvam unii pe altii intr-o dragoste: ne salvam de propriul ego, fiind dincolo de puterea noastra de a mai pune pe primul loc fericirea proprie. Iar uluirea de pe urma este cea cand descoperi ca esti cu adevarat mai fericit fericindu-l pe altul. Iar apoi ne salvam prin dragostea celuilalt, de dragul careia vom vrea sa ne ridicam la inaltimea imaginii idealizate pe care o are indragostitul despre noi.
    Virtutile terapeutice ale iubirii sunt limitate insa, si de aici apar majoritatea dramelor relationale: cerem de la o iubire sa faca tot drumul catre constructia acelei imagini de sine fata de care avem pana la urma cea mai profunda iubire. Pentru ca intr-un final suntem cu totii narcisisti, indragostiti de noi insine si mai ales de ceea ce am putea fi, asa cum ne-au visat zeii, parintii sau un muritor prometeic indragostit de noi.
    Intelepciunea populara a sintetizat de mult ceea ce noi, nemultumitii de simplitate, suferinzii social de snobism intelectual, am cautat in explicatii complexe. “Nu cere mai mult decat poti da” este regula de doi simplu care sta la baza unei relatii. Gandeste-te ce ai oferit tu cu adevarat intr-o relatie, cand ai iesit din sfera ta de confort pentru a fi langa celalalt. Si doar atunci judeca-l pe celalalt, cand bilantul iti confirma dreptul de a cere (socoteala).
    Thomas Szasz, un psihiatru critic si rebel al stiintelor psihologiei, spunea ca nu exista psihologie. Exista doar biografie si autobiografie. Adica un alt mod de a spune ca psihicul este negocierea intre cum ne vad ceilalti si cum ne vedem noi insine. Intotdeauna ne cautam oglinzile umane care sa ne reflecte cel mai frumos, cat mai aproape de imaginea ideala pe care ne-am creat-o despre noi insine.
    Atunci cand o astfel de oglinda investita cu credinta nu te mai reflecta asa cum te vrei tu, opreste-te si te intreaba. Esti tu neclar sau se vad si umbrele acum? Si daca oglinda s-a spart, nu-ti sparge tot restul obiectelor din casa sufletului de dragul de a semana cu cioburile odata iubite dintr-o oglinda.
    Pentru ca exista intoarcere de pe taramul vietii si mortii iubirii. Exista rascumparare. Tema invierii e atat de populara in societate, de la motivele relgioase la cel al pasarii Phoenix, tocmai pentru ca este o necesitate, o mostenire evolutiva care nu ne lasa sa ne oprim din devenire.
    Dragostea invinge totul intr-un final, insesi iluzia ce ti-ai facut-o despre ea. Abia apoi, renascut din cenusa amagirilor si dezamagirilor, poti iubi cu litere mari, cu bolduiri elegante, copiate din manuscrisul omului nou care ai devenit tu.

    Dragostea e inevitabila. Relatia este o optiune

     

    Cum sa fii impreuna cu cineva si totusi sa iti pastrezi individualitatea? Cum sa transcenzi matematica logica catre matematica relationala in care unu plus unu este tot unul si totusi sa nu tinda spre zero ci spre infinit?
    Cum sa reconciliezi cele doua nevoi contradictorii ale omului, nevoia de stabilitate si de certitudine cu nevoia de nou, de necunoscut, de provocare?  Cum sa dejoci planurile zeilor si confidentilor lor, Darwin si Freud, care au masluit facerea omului, daruindu-l si cu nevoia de trivial si cu dorul de transcendenta?
    Sunt intrebari care devin din ce in ce mai actuale si mai explorate de catre guru-sii moderni relationali. Urmarind un clip pe situl plin de minunatii  pe care-l recomand tuturor, Ted Confference, in care se dezbatea exact aceasta dilema relationala, am decis sa abordez  si aceasta tematica, veche si noua de cand e lumea, si care seamana cumva a dezbatere filosofica: adica se ridica probleme, dar nu se ofera si solutii.
    Contemporaneitatea relationala este o enigma in plina desfasurare, intrucat acum, odata ca niciodata,  sexualitatea trebuie sa se intample doar intre un El si o Ea , independenti, care cresc copii, care se dezvolta personal, care au FB si canale de TV parolate, care vor si in  Red Light District(expresia nu-mi apartine)  si in Divine Light District (inventie proprie).
    Mariajul a fost o institutie promovata pentru asigurarea succesiunii, cresterii copiilor, pentru statut social, in care dragostea romantica, asa cum este ea descrisa acum de hollywood, era optionala, un lux permis de foarte putini. Ana Karennina a stiut-o cel mai bine.
     Femeia si barbatul de astazi joaca in alt film insa, care aminteste  de o misiune imposibila: vor oaza de siguranta, de confort si de stabilitate oferita de cuplu in timp ce isi doresc si devenire, provocare, mister si risc.
    Vor calatorie in doi, cu pasaportul casatoriei dar cu vize exotice, catre locatii scandaloase. Iar toate aceste nevoi se vor a fi indeplinite de o singura persoana, careia ii cerem sa fie si om si zeu, si dominator si supus, si sofisticat si simplu, si lord si bad boy, si saman si discipol.
    Industria dezvoltarii personale, secondata de industria condimentarii vietii sexuale prin adjuvante cu fundita, comestibile sau cu sens giratoriu, vine in intampinarea acestor nevoi conflictuale care trebuiesc satisfacute intr-o relatie: familiar si mister.
    Criza relatiei moderne este o criza de negociere de fapt, rezolvabila doar prin comunicare extrema. Nu este adevarat faptul ca partenerii nu comunica. Dimpotriva, comunica, doar ca despre orice altceva decat despre aceste nevoi neortodoxe, delicat de negociat: cum sa indeplinesti fanteziile sexistentiale ale partenerului, ramanand pe piedestalul sfant al iubirii in timp ce-i exorcizezi celuilalt dorintele mai putin politically correct dar prezente, atat de prezente in mintea constienta si subconstienta.
    Cheia unei relatii implinite consta in alternarea apropierii si departarii, in acordarea de spatiu partenerului pentru a se incarca de diversitate, de nou si inspiratie care adauga apoi valoare spatiului comun, familiar, cunoscut al cuplului.
    Frica, neincrederea in sine, incertitudinea locului ocupat in viata celuilalt face ca gelozia sa castreze aceasta aventura in necunoscut a partenerului. Gelozia opreste omul sa fie generos cu el si cu celalalt, nelasandu-l sa se molipseasca de viu, de culorile altora, de varietatea interactiunii inofensive cu alti oameni.
    Inteligenta relationala presupune atat inteligenta emotionala, in a sti sa te comunici si sa-ti securizezi partenerul, cat si conceptul nouveaux de inteligenta erotica, cea care inseamna a te arata celuilalt asa cum te-au modelat experientele traumatice sau extaziante ale trecutului, revista Cosmopolitan sau siturile dubioase de pe internet.
    Inteligenta erotica este o interactiune si suava si prozaica deopotriva. Inseamna si  copilarii obraznice si  comuniune spirituala, si abandon si dominare, si curiozitate si clasicism, este roleplayingsi de misionar si de gheisa. Este un spatiu comun si individual deopotriva, care te dezbraca de vulnerabilitati, in care iti spovedesti doruri carnale si transcendente in acelasi timp.
    Pastrarea dorintei intr-un cuplu inseamna a te face departare din cand in cand, tocmai pentru ca re-apropierea sa beneficieze de misterul si curiozitatea omului nou care se intoarce in cuplu si te provoaca cu necunoscutul de peste zi.
    Un partener cu inteligenta erotica va sti sa stearga amintirea atingerilor socialului de pe retina si pielea celuilalt cu imbratisari care aduc si familiar si incitare.
    Viata emotionala si erotica a unui cuplu are toate simptomele unei cariere politice, intrucat valorile nobile profesate in public si oratoric, sunt aproape opuse cu valorile dorite la umbra ingaduitoare a lumanarilor din dormitor.
    In prezenta critica a socialului si a Supra Eu-lui nostru moral promovam valorile nobile ale iubirii – daruire, responsabilitate, sacrificiu, atasament care sunt in conflict insa cu dorinta. Pasiunea implica gelozie, posesivitate, agresivitate, dominare, flirt obraznic.
    Inteligenta relationala implica reconcilierea ipocriziilor reciproce: la ceas de noapte suntem incitati de tot ceea ce ce spunem ca suntem impotriva pe timp de zi.
    Inteligenta relationala inseamna a sti sa te arati in toate culorile tale si totusi sa pastrezi suficient mister astfel incat calatoria celuilalt catre tine sa aiba doza de surpriza necesara. Inseamna sa investesti tot timpul in dezvoltarea ta personala, sa afli despre tine si despre diferentele dintre femeie si barbat si sa ti le asumi.
    Relatiile nu mor niciodata de o moarte naturala. Ele sunt anihilate de virusii orgoliului, ignorantei, controlului si nesigurantei de sine. Vaccineaza-te, hraneste-ti mintea cu rabdare, toleranta, autenticitate si constientizare iar disperarea si lacrimile vor fi alchimizate in suras si incantare.

    http://www.artdevivre.ro/


     

    Dragostea, intre frauda si asumare



    Atata cruzime in numele iubirii. Relatiile si religia, au ceva in comun….credinta. Credinta in ceva ce nu exista in noi, dar in care vrem sa credem, pentru ca altfel nu ne suportam.
    Avem nevoie sa ne credem mai mult decat suntem. Cei mai frumosi, cei mai buni, cei mai destepti. Cei mai iubiti dintre pamanteni, aceasta ne este adevarata dorinta. Si numai dragostea unei persoane pe care tu insuti o admiri va conta. Si totusi stim ca nu suntem cei mai si cei mai si totusi il credem pe celalalt.
    Ratiunea din spatele acestei iratiuni este ca ne e suficient un singur om sa ne vada astfel si vom simti ca am cucerit lumea. De fapt ne vom cuceri doar pe noi insine, iubindu-ne prin dragostea celuilalt.
    Paradoxul iubirii insa este ca celalalt se indragosteste de potentialul tau iar apoi tu ii ceri sa te iubeasca asa cum esti. El vede in tine ceea ce nici tu nu vezi, ceea ce nici tu nu crezi despre tine. Iubesti inchipuirea celuilalt despre tine, iubesti credinta lui in tine.
    Dragostea e un alt fel de narcisism: ne iubim pe noi insine, asa cum ne vede celalalt. Iubim naivitatea si incapatanarea celuilalt in a ne vedea atat de frumos. Desi tu iti stii stangaciile, inadvertentele, vulnerabilitatile. Desi tu iti stii necredinta ta in tine. Sau poate ca stii doar ceea ce nu au vazut altii pana atunci in tine.
     Omul  bantuit de angoase prea mari, de contradictii insuportabile, nu va intelege aceasta sansa. Se va incapatana, inconstient, sa-i arate celuilalt ca nu este demn de dragostea lui. Va cobori singur de pe piedestalul pe care a fost pus, pentru ca el insusi nu crede in el, pentru ca nu crede ca se va putea ridica la inaltimea imaginii nobile create de celalalt.
    Aproape ca uraste insesi dragostea celuilalt, pentru ca isi da seama ce frumos ar fi putut fi. Si totusi va cauta, inconstient, sa o distruga.  Pentru ca este prea greu sa-si transforme potentialul in certitudine. Pentru ca a jucat prea mult teatru la inceput si desi i-a reusit atat de bine, profund se simte o frauda.
    Desi el insusi iubeste cum il vede celalalt, testul relatiei ii arata limitele propriei necredinte in sine. Pentru ca aici intervine orgoliul ridicol care spune: “Ia-ma asa cum sunt, dar iubeste-ma asa cum ma imaginezi. Lasa-ma sa fiu om, dar priveste-ma ca pe un zeu. Lasa-ma sa fiu o frauda, dar trateaza-ma ca si cum as fi autentic. Crezi tu in mine in locul meu, pentru totdeauna, pentru ca eu nu o voi face niciodata.” Si relatia va dura pana cand unul va obosi: fie unul sa mai joace teatru pentru a-i mentine celuilalt speranta, fie celalalt sa se mai roage la un zeu inexistent.
    Omul curajos insa, se va catara pe dragostea celuilalt catre el insusi. E un soi de profetie autoimplinita – s-a dat mare si pentru ca celalalt l-a crezut, a si devenit mare. Credinta celuilalt in el ii este suficienta pentru a putea crede el insusi in el. Pentru ca acel om stie ca nu este o frauda, ci pur si simplu un adevar nerostit care atunci cand isi intalneste cerneala, devine un manuscris.
    Omul curajos ii reinventeaza celuilalt divinul, inventandu-se astfel pe sine. Alchimizeaza cenusa in diamant, pentru ca se simte demn de dragoste si mai mult, pentru ca are dragoste de daruit.

    http://www.artdevivre.ro/

    Cum te manipulezi singur in relatiile romantice



    Dragostea apare atunci cand manipularea se opreste. Cand ai curajul sa te arati pe tine insuti. Cand ai curajul sa fii vulnerabil. Iti poti manipula partenerul intr-o relatie doar daca daca manipularea incepe cu tine. 
    Exista un moment cand in viata ta vei suferi enorm o deziluzie. Nu e garantat si nici musai, dar ultimele cercetari in laboratoarele vietii vin sa confirme: vei suferi din dragoste. De fapt, vei suferi de a fi om, si nimic din ceea ce este omenesc nu-ti va fi strain.

    Cu totii suntem propriul PR si marketeri sociali ai imaginii de sine. Ne “vindem” in orice relatie, la fel cum “cumparam” imaginea prezentata de celalalt. Orice relatie este o tranzactionare de aspiratii nobile care impacheteaza frumos o suma de neajunsuri, frici, nevoi de compensare sau de vindecare.

    Esti manipulat in orice relationare in primul rand datorita modului in care functioneaza mintea ta si anume pe scurtaturi, pentru ca din noianul de informatii si de stimuli putem procesa doar o anumita parte a ei.

    Realitatea pe care o vom vedea este cea care convine cel mai mult orgoliului nostru, pentru ca vedem si auzim fix doar ceea ce ne permite Egoul. Cu alte cuvinte, ne-am creat o imagine de sine, o poveste despre noi insine, de ce facem si suntem intr-un anume fel, justificandu-ne esecurile intr-un mod convenabil noua.

    Mintea lucreaza pe baza asociatiilor. Asociem perceptiile noastre cu emotii. Asa cum inveti sa nu te arzi cu focul in mod fizic, inveti si sa stai deoparte de un anume gen de om dupa ce te-ai ‘’ars’.  Sau, dimpotriva, sa  depui armele in fata unui om banuit minunat pe baza experientelor trecute inconstiente.

    Majoritatea amintirilor noastre se formeaza sub un prag de constientizare in mintea noastra mai putin constienta. Intuitia este de fapt expresia acestor informatii stocate subconstient.

    Predicitibili irationali sau exuberanta irationala, este un concept intalnit in behavioral economics, pentru a descrie supraestimarea in aprecierea valorii unui anume produs. La fel,  facem alegeri irationale cu privire la parteneri, pentru ca intram intr-o stare de exuberanta hormonala si emotionala care brodeaza pe baza materialului “clientului” tot felul de arabescuri minunate care exista doar in imaginatia noastra, de fapt.

    Invatam lucruri fara sa stim, de fapt, ca o facem. Orice interactiune cu un om lasa amprente memoriale neconstientizate si care ulterior determina simpatii sau antipatii spontante. Urcam oameni pe piedestal sau ii aruncam nonsalant intr-o subcategorie, pentru ca asa “simtim”. Ceea ce simtim sunt, de fapt, prejudecatile noastre, formate pe baza fricilor sau sperantelor noastre.

    Dragostea la prima vedere este un astfel de exemplu de climax de asocieri inconstiente care dau cu plus si bingo cu fiecare minut respirat in preajma celuilalt.

    Vei vedea ceva la un om care va face click in subconstientul tau cu alte asocieri pozitive cu acea trasatura de caracter si automat il vei polei pe celalalt cu o gramada de calitati ce crezi ca vin la pachet. Ceva de genul 3 in 1, doar ca acum este TOT in unul. E ca si cum ai incarca universul intr-o arma, iar “glontele’’ de pe teava ajunge fix in mintea ta subconstienta.
    Ce sanse ai sa iti invingi subconstientul?
    Cu efort de autoanaliza poti sa constientizezi patternurile tale inconstiente, ce asocieri faci intre diverse trasaturi de caracter si om in sine. Mai departe, poti sa te mentii intr-o stare obiectiva, de inregistrare doar a ceea ce percepi, fara a face conexiuni sau a pune etichete. Nu inca. Aduna informatii despre celalalt, urmareste sa vezi daca filosofia sa de viata se aplica cu adevarat in viata sa.

    Adica fii un fel de Moromete, care vede, aude si se mira. Lumea este o Poiana lui Iocan, cu caractere coborate din propriul film, un soi de Intalnire Generala a Scenaristilor, faza pe mapamond. Misiunea ta este este faci deosebire dintre fictiune si realitate. Si chiar intre minciuna celuilalt de sine, in care el insusi crede.

    Detasarea este starea emotionala ce trebuie experimentata in aceasta faza. Fetishul tau emotional trebuie upgradat: in loc de imaginatie, practica detasarea. Entuziasmeaza-te, dar asteapta sa ai o statistica a celuilalt, nu te vinde ieftin pe promisiuni si metafore.

    Aceasta o poti experimenta cand nu  ai un scop anume, decat acela al observarii obiective a celui din fata ta. Adica hiperrealism, in loc de impresionism, sau, mai concret, a nu fi un artist al vietii care vede doar cum se reflecta lumina care cade pe un anume subiect, ci sa vezi in egala masura si umbrele lui. Nu-ti fie teama sa vezi umbra celuilalt. In caz ca nu o faci o vei cunoaste pe a ta, mai mult decat ai vrut vreodata sa te cunosti.

    Da satisfactie mintii tale critice, analitice, si nu imaginatiei tale. Placerea este la fel de mare, insa diferita. Placerea imaginarii, reveriei si proiectiei poate fi schimbata cu placerea de a vedea lucrurile pentru ceea ce sunt. Les fleurs du mal e un curent perpetuu in destinul omenirii. Estetica uratului trebuie sa fie o placere la fel de mare ca si investitiile angelice pe care le facem intr-un om. O placere cognitiva, a mirarii, sub cate chipuri si infatisari seductive se manifeste ipocrizia si  inchipuirea de sine.

    O alta placere ce va trebui sa descoperi este cea a matematicii. Nu doar cea a gandirii logice, in care 1 plus unul egal 2, ci si cea a statisticii: asteapta sa vezi mai multe manifestari ale unei trasaturi de caracter pentru a decide ca celalalt este chiar asa cum l-ai visat tu. A te grabi inseamna doar ca celalat iti va indeplini neasteptarile.

    Adica nu te lasa vrajit de feminitatea, arta flirtului si a seductiei din femeia ce-ti capteaza interesul. In acest caz, nu lasa hormonu’ sa bata neuronu’. De multe ori, zana e un program virusat, care doar vrea sa se dea mare si sa-ti dea peste cap softul, sau are programe ascunse executabile in timp.

    Iar tu nu te lasa fermecata de stabilitatea si puterea pe care o are el, de multe ori e doar a lui sau va fi doar a lui cand tu nu vei  mai vrea sa fii a lui. Pentru orice primesti, trebuie sa dai ceva, cerut in mod declarat dar de cele mai multe ori implicit. Fiscul relational  iti va cere socoteala la un moment dat insa.

    Cand intalnesti un om, asculta-l si intreaba-te ce nu spune prin ceea ce spune. Asculta-i si necuvintele.  De multe ori pot forma strofe demne de Parazitii, desi ceea ce ti-ai dori tu sa auzi este litania eminesciana cu plopii fara sot, flori albastrite de dor si luceferi prometeici. Nu auzi ceea ce vrei tu sa auzi sau ce vrea celalalt sa auzi. Asculta, dincolo de a auzi.

    Nu te manipula singur, o fac destul altii. Si nici tu nu ii manipula pe altii, iti vei irosi viata pe control si pe anxietate ca altcineva, candva, te va “face la psihic”. Atacurile de panica, anxietatea sunt uneori simptomele  unor conflicte profunde interioare, ale unor contradictii intre constiinta si actiunile tale.

    Poate vei obtine bani prin manipulare – nu te vei bucura cu adevarat niciodata de ei, pentru ca nu le stii valoarea. Poate vei obtine sex – vei fi bantuit de gelozii si nesigurante. Poate vei obtine statut social – nu te vei ridica la inaltime niciodata si vei trai cu sentimentul ca esti o frauda. Poate vei obtine dragoste – o vei pierde, pentru ca nu vei putea juca teatru la nesfarsit.

    Maturizarea inseamna a accepta ca iubirea intr-o relatie nu este neconditionata. Esti iubit PENTRU CA esti intr-un anume fel. In acel fel minunat in care te-ai prezentat la inceput.

    Relatia arata cu timpul ca imaginea ta aspirationala prezentata la inceput e doar un PR mestesugit. Sa te ridici la inaltimea celui care te-ai prezentat a fi, este testul la care esueaza relatia.

    Relatia iti arata doar ca trebuie sa-ti unifici cele doua imagini, cea idealizata si cea reala. Si povestea se repeta cu orice alta relatie, pana cand alegi sa te vezi pe tine asa cum esti, sa te prezinti autentic. Doar asa vei fi fi iubit asa cum esti tu. Dar mai intai, fa un striptease psihologic, arunca-ti fricile si sperantele de propasire incorecta si fii autentic. La sfarsitul zilei, chiar daca te tine cineva in brate, tot cu tine esti.


    www.artdevivre.ro/

    10 aprilie 2014

    Sa fim recunoscatori




    Să fim recunoscători pentru fiecare răsărit de soare, pentru fiecare zi în care auzim liniștea, pentru fiecare moment de frumusețe, pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare bătaie a inimii, pentru fiecare minune, pentru fiecare zi. În viaţa noastră de zi cu zi trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoştinţa ne face fericiţi. Ține evidența lucrurilor pozitive, plăcute care ți se întâmplă, astfel vei ajunge să te simți plin de gratitudine și să ai o viață minunată. Zi de zi ni se întâmplă atât lucruri frumoase cât și neplăcute, important este să punem accentul pe cele care ne-au scos din starea proastă, pe care care ne-au făcut să zâmbim, pe cele care ne-au făcut să redescoperim extraordinarul vieții.

    www.luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com