Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

27 martie 2015

19 Exercitii de Iubire pe care le poate face oricine



Fa aceste gesturi marunte de iubire fata de tine si fata de ceilalti si vei atrage la randul tau iubirea!

www.rebellesociety.com ne propune 19 exercitii de dragoste, exercitii simple pe care fiecare dintre noi le-ar putea face cu cea mai mare usurinta. Sunt de fapt gesturi si fapte marunte de iubire fata de tot ce ne inconjoara, fata de tine, fata de ceilalti, fata de natura, fata de univers, fata de viata, o declaratie universala de indragostire pentru tot ce inseamna a trai frumos. Incercati si voi sa faceti aceste gesturi speciale de bunatate si iubire:
19 Exercitii extraordinare de Dragoste pe care le poate face oricine
·        
1. Dupa ce te-ai trezit, scrie pe o foaie de hartie 10 motive pentru a fi fericit. Asigura-te ca dai foita cuiva pana la sfarsitul zilei.
·         2. Multumeste fiecarei picaturi de apa care iti atinge pielea.
·         3. Cand te afli singur, inchide ochii pret de cateva secunde. Sopteste-ti ca ierti si ca renunti la acele resentimente pe care le nutresti.
·         4. Astazi, permite-ti sa fii rabdator, extrem de rabdator – nu te axa pe timpul perceput.
·         5. Uita-te in oglinda – nu ai fost niciodata mai perfect. Sa crezi acest lucru din toata inima.
·         6. Priveste copacii – cum miscarea lor se conecteaza cu privirea ta.
·         7. In loc sa te enervezi (pe mama ta, pe partenerul tau, pe copilul tau, pe seful tau, pe colegul tau etc), poarta-te iubitor.
·         8. Da o petrecere cu dans in sufrageria ta in fiecare joi. Nu trebuie sa dureze mult, 15 minute sunt suficiente. Sarbatoreste simplul fapt ca esti in viata.
·         9. Impreuna cu un prieten, mergeti cu bicicletele. Nu te purta arogant din acest motiv – fii cool.
·         10. Asculta.
·         11. Spune-i prietenului tau cel mai bun ca tu crezi in visurile lui - fa-o, fa-o acum.
·         12. Lasa pe altcineva inaintea ta – nu este atat de dificil.
·         13. Curata frunzele de pe peluza locului in care traiesti - incearca sa nu te separi de mediul exterior.
·         14. Incearca macar pentru o zi sa nu barfesti si sa nu vorbesti de rau – de nimeni si de nimic.
·         15. Uita-te la soare si sopteste-i “esti minunat”.
·         16. Lasa o insecta sa se tarasca pe mana ta pana cand isi ia zborul – apreciaza-i curajul, gratia si inteligenta.
·         17. Fa o fotografie despre care crezi ca ar fi pe placul unui prieten si daruieste-i-o. Spune-i ca ai facut-o pentru el.
·         18. Daca cineva te intreba: “Daca nu functioneaza?”, aminteste-i ca intrebarea reala este: “Dar daca functioneaza?”
·         19. Strecoara-i cuiva un biletel pe care sa scrii de mana: “Nu uita… traim in paradis”.

“Patria sufletului este iubirea”



Șapte vorbe de duh.

Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice, cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre toate.

Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.

Când porniţi pe drumul anevoios al maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate; altfel, n-o să le regăsiţi.

Ce este viaţa noastră? O vale în care s-au cuibărit amărăciunile. Ce este lumea? O mulţime de oameni fără simţăminte.

Înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojană, ci într-o vorbă care, fără să-şi bată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj.

Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!

Patria sufletului este iubirea.

Sorin Tudor

Hrisostom Filipescu-IUBITI!


La început cei doi îndrăgostiți vor să se impresioneze unul pe celălalt. El îi scrie ei o poezie, ea îl mângâie într-un fel anume. El îi spune cuvinte dulci și moi, ea îi dăruiește desene cu el. El îi aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor. Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea crește…Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și nu mai au nevoie de cuvinte, de gesturi, de dovezi, de… pentru că ei ştiu totul. Doar simplul fapt că sunt împreună, în comuniune, este tot ce contează. Se bucură într-o stare de prezenţă continuă unul în celălalt şi invers. Simţiri. Întrepătrundere reciprocă într-o împreună petrecere.

Ne bucurăm Unul de celălalt şi nu mai avem nevoie de cuvinte că ştim Totul. Întotdeauna vor exista cuvinte nespuse aduse până la marginea inimii și uitate acolo ca niște semințe nesemănate. Ziua despărțirii…


Iubesc iubirea. Magnet. Iubirea nu are margini, nici spațiu, nici timp. Este atât de puternică încât străbate cerul, străpunge iadul, mângâie mormântul și topește orice inimă înghețată… Iubirea nu se explică, iubirea se trăiește și atât, cu bucuriile și lacrimile ei… O iubire teoretizată nu mai este iubire, ci o ideologie… Adunare de cuvinte. Cuvinte grele, cuvinte ușoare. 

Iubiți mult, Iisus Hristos vă poruncește!

26 martie 2015

FERICIREA se INVATA: 6 OBICEIURI ale femeilor cu adevarat FERICITE


Ti-a spus cineva vreodata ca pentru a fi fericita trebuie sa inveti asta? Crezi ca ai putea sa o faci? Iata cateva trucuri de la femeile cu adevarat fericite!

Unii ar spune ca fericirea este relativa si ca fiecare dintre noi tindmem sa ajungem acolo, insa niciodata nu reusim cu adevarat sa simtim fericirea absoluta.
Altii ar spune ca fericirea o gasesti in lucruri simple si ca trebuie doar sa crezi in ea.
Eu as spune ca fericirea se invata.
Va invit asadar sa invatati sa fiti fericite in fiecare zi, in fiecare clipa, in fiecare moment si oricand va doriti asta.


1. Femeile fericite observa binele din jurul lor

Daca vrei sa te bucuri de fiecare clipa, in fiecare zi, trebuie sa inveti sa vezi lucrurile bune din jurul tau. Sa vezi oamenii frumosi, sa vezi binele pe care il fac, sa vezi energiile pozitive si tot ceea ce iti face bine.
Invata sa vezi dincolo de aparente, dincolo de lucrurile negative care ies in evidenta atat de mult si concentreaza-te pe lucrurile bune. Doar asa vei putea sa vezi binele din jurul tau si te vei putea bcura de asta.
2. Femeile fericite stiu ca nimic nu dureaza o vesnicie
Stiu ca ai vrea ca oamenii dragi sa iti fie alaturi toata viata si ca ai vrea ca momentele frumoase sa nu se mai sfarseasca. Stiu ca ai vrea sa se opreasca timpul in loc exact in mementul in care esti impacata cu tine si esti linistita cu ce se intampla in viata ta.
Stiu ca ai vrea sa ai parte doar de lucruri bune, insa trebuie sa inveti ca nimic nu dureaza o vesnicie, iar asta te va ajuta sa treci mai usor peste momentele grele si sa te bucuri din plin de momentele frumoase.
3. Femeile fericite stiu sa aprecieze rutina
In fiecare dimineata iti bei cafeaua si mananci rapid un sandwich in timp ce asculti muzica si te machiezi. Apoi iti cauti parfumul preferat si dintr-o data ziua ta devine perfecta.
Faptul ca in fiecare dimineata iti bei cafeaua si te machiezi in timp ce incerci sa iei un mic dejun rapid si mai asculti si muzica, te face fericita. Este obiceiul tau si nu il vei schimba pentru nimc in lume pentru ca el inseamna un nou inceput de zi, iar inceputurile sunt intotdeauna perfecte.


4. Femeile fericite sunt deschise

Traim intr-o lume atat de frumoasa, atat de speciala si atat de spectaculoasa incat trebuie sa ne deschidem mintile si sufletele pentru a putea culege ce este mai bun. Trebuie sa fim deschise sa vedem si sa invatam lucruri noi, sa evoluam odata cu ce se intampla in jurul nostru si sa fim mereu dispuse sa facem acest lucru pentru ca lumea in care traim nu va inceta niciodata sa ne surprinda.
5. Femeile fericite ii incurajeaza pe cei din jur
Spune-i unei persoane oarecare ca are un zambet frumos, ca iti place cum s-a imbracat, ca parul ii arata perfect sau ca ochii ii stralucesc minunat. Nu doar ca il vei face fericit pe acel om, dar energia pozitiva ce iti va inunda simturile nu se compara cu nimic altceva.
6. Femeile fericite invata din experientele lor
Poate ca viata te-a incercat de cateva ori pana acum. Poate ca ai trecut prin momente greu de imaginat, dar cu siguranta ai trait si clipe frumoase pe care ti le amintesti cu placere.
Toate aceste lucruri fac parte din experientele tale, experiente ce te invata sa iti organizezi viata asa cum vrei si sa te bucuri de ceea ce vrei. Experientele tale te invata ca vei putea trece peste orice incercare si ca te vei putea bucura intotdeauna de lucrurile frumoase din jurul tau.

25 martie 2015

Dragostea nu poate exista cu jumătate de inimă


În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile…

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am știut niciodată să fiu falsă, să mint, să mă eschivez, să îmi calculez șansele la sufletul cuiva. Și, cu siguranță, nu am calculat șansele cuiva la sufletul meu. Dacă a fost să fie, s-a întâmplat. Simplu, deschis și firesc!
Pentru mine, iubirea a fost mereu adrenalină în stare pură. Un fel de bungee jumping pe care cineva l-a făcut în sufletul și viața mea. Un act pe care l-am primit mereu cu viața și sufletul pline de încredere. Unii numesc asta naivitate. Eu numesc asta dragoste.
Aceeași dragoste despre care uneori spunem că ne rănește și fără să știm în acel moment că, de fapt, vorbim de două trăiri total diferite. Spun asta, deoarece dragostea… dragostea adevărată nu rănește niciodată! În viață, nu de dragoste suntem răniți, ci de oamenii pe care noi i-am ales nepotrivit la un moment dat. Oameni care atunci, însă, au fost exact ce am simțit că am avea nevoie.
În viață, suntem răniți de orgolii, de răutate, de lașitate, de lipsa de respect pe care o acceptăm din partea celor cărora ne dăruim. În viață suntem răniți de propriile alegeri și decizii. Sau de ale altora…
Dragostea nu poate exista cu jumătăți de măsură. În dragoste nu te poți juca iresponsabil și egoist. În dragoste nu poate exista cruzimea și răutatea. Nu ai cum să tai în carnea crudă a inimii celui iubit din orgoliu, nehotărâre sau lașitate! Nu poți să jonglezi mereu între stări instabile de poatenu știuvom vedea.
Dragostea nu poate exista cu jumătate de inimă. Îți dau jumătate din inima mea și o păstrez pe cealaltă pentru ceea “ce s-ar putea întâmpla dacă”… Dragostea e lipsită de prejudecăți și se dăruiește total! Sau deloc. “Nu cercetează… Dragostea crede!”.
În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Nu cu persoana iubită. Pământul este pentru zilele când mergi la serviciu, când ești cu prietenii sau ai lucruri lumești de rezolvat. Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile. Aripile voastre cu care zburați împreună în acea lume în care ați plantat, cu răbdare, semințele prieteniei, ale încrederii, iubirii și respectului. O lume care, astfel construită, niciodată nu va putea fi dărâmată deoarece, dacă dragostea se clatină, ne rămâne mereu prietenia care are mâna întinsă și spune: “Sunt aici să te susțin când dragostea ne tremură!”. O lume unde doi îndrăgostiți își sunt și cei mai buni prieteni e asemeni unui castel indestructibil! Cu două rânduri de cărămizi. Și milioane de ferestre către suflet!

Și, înainte de a vă saluta până la următoarea citire, vă îmbrățișez cu drag și vă las un semn de suflet:

"Până și cele mai mari iubiri se confruntă cu demonii lor. Important este să știm să ne rugăm sub același clopot de suflet și în aceeași direcție, ținând împreună, nestinsă, lumânarea iubirii noastre. Numai așa, Dumnezeu poate să ne audă cu adevărat și să ne împlinească sufletele și iubirea!"

Ramona Sandrina


Vine un moment in viata unei femei…


Vine un moment in viata unei femei, de obicei cand are o varsta mijlocie… un moment cand aceasta femeie trebuie sa faca o alegere...

“Vine un moment in viata unei femei, de obicei cand are o varsta mijlocie… un moment cand aceasta femeie trebuie sa faca o alegere – probabil cea mai importanta decizie psihica a vietii ei viitoare. Si aceasta este daca sa fie in continuare trista sau nu. Femeile ajung aici de obicei spre sfarsitul anilor 30, inceput de 40 de ani. Este un moment cand au trecut prin multe si au facut multe si ultima lovitura le-a epuizat si ele simt ca s-au saturat, ca le-a ajuns pana in gat. Visurile lor de la 20 de ani zac intr-un sertaras. Poate au inima franta, casnicii esuate si promisiuni inselate”. – Clarissa Pinkola Estés – autoarea best-sellerului international "Women who Run with the Wolves" (Femei care alearga cu Lupii), un tratat de psihologie jungiana, despre feminitate.

O alta autoare celebra, draga noastra Elisabeth Gilbert - autoarea cartii "Mananca, Roaga-te, Iubeste" a postat pe pagina ei de Facebook, un comentariu extraordinar pentru citatul din "Femei care alearga cu Lupii", ce merita a fi cunoscut de catre tooooate femeile!
Aici vine partea interesanta
Oricine dintre noi trebuie sa alegem la un moment dat in vietile noastre daca sa devenim amarati sau nu. Iar Clarissa are dreptate, aceasta alegere apare mai ales la varsta mijlocie, spune Elisabeth Gilbert.
De ce? Pentru ca ai fost pe-aici e o vreme – de trei, patru, cinci decade – si adevarul e ca ti s-au intamplat multe lucruri aiurea… doar pentru ca existi.
Ai fost parasita; ai fost mintita; ai fost tradata; ai fost psihic ranita; ai fost dezamagita; te-ai dezamagit tu insati; ai vazut oameni care au dat gres in fata ta si ai facut asta la randul tau; ai fost data afara; ai fost discriminate; ai fost pe nedrept acuzata; ai luat totul de la sine; te-ai imbolnavit; ai avut din ce in ce mai multe greutati; i-ai pierdut pe oamenii pe care ii iubeai cel mai tare; ai fost data la o parte, acuzata, abuzata, folosita…
Nu imi pasa cine esti, sau cat de frumoasa ar parea viata ta din exterior – dupa un anumit numar de ani este doar un lucru sigur: in mod cert si tu ai ai patit ceva ingrozitor.
Dar aici vine partea interesanta.
Pentru ca acum tu poti sa alegi.
Ce fel de persoana vrei sa fii de aici incolo?
Cum va arata viata ta de aici incolo?
Daca vei decide sa devii o fiinta trista, cine te poate acuza? Sansele sunt, sa ai o lunga lista de ofense care sa iti justifice alegerea. Lumea este o groapa a iadului, plina de mincionosi si oameni de nimic iar tu esti victima lor si poti produce 87 de motive ca sa iti justifici alegerea – si nimeni nu ti-ar putea demonta argumentul, fiindca este TOTUL adevarat…
Sau poti sa devii altcineva. Exista doua feluri de fericire, pana la urma. Este fericirea inocenta si este fericirea dobandita. Fericirea inocenta este raza de stralucire care apare de obicei in tinerete atunci cand nimic rau nu ti s-a intamplat. Este cea mai usoara forma de fericire. Este darul de a nu sti. Este dulce si naiva si bine-cuvantata. Este dulceaga… si garantata – dar lumea o va sterge in final din tine.
Dar dupa asta, ai de facut o alegere. Poti sa fii amar sau poti sa imbratisezi ceea ce eu numesc fericirea dobandita. Nu este nimic naiv in legatura cu acest tip de fericire pentru care ai luptat (si adesea ai luptat IMPOTRIVA).
Cum poti obtine fericirea?
Iata cum poti obtine aceasta fericire – luptand pentru lumina, chiar si atunci cand toate semnele indica catre intuneric. Sa cauti in istoria ta cu excavatoare pana cand gasesti fiecare urma de bunatate ce ti s-a intamplat si construiesti o barca de salvare pentru tine din aceasta bunatate.
Este bunatate atunci cand o cauti. Si te agati de fiecare dovada de gratie si maretie pe care pana acum lumea ti-a demonstrat-o – indiferent cat de mica sau chiar pentru o clipita – si iti cladesti noua ta viata pe aceasta.

Fiecare persoana care vreodata ti-a aratat bunatate – o pui intr-un dosar al dovezilor bune. (Fiindca atunci cand ai fost tradata de o persoana, nu ai fost trdata de toata lumea; a fost cineva, intr-un anumit moment, care ti-a aratat bunatate… chiar daca a fost si pentru o singura zi. Chiar daca a fost si pentru 5 minute in autobuz.)
Fiecare act de generozitate pe care l-ai primit sau la care ai fost martora, sau la care ai participat – pune-l in acel dosar si agata-te de el.
Fiecare farama de noroc care ti s-a intamplat – chiar si daca a fost sa gasesti un banut pe strada – pune-l in portofel si spune MULTUMESC.
Fiecare moment de fericre pe care ai avut ocazia sa il traiesti – pastreaza-l. Strange fiecare dovada a faptului ca viata ARE sens. Si chiar daca nicio paradigma standard despre sensul vietii (un cult religios de exemplu) nu merge pentru tine - atunci creeaza-ti propriul sens.
Ia toate acele dovezi de bunatate si pune-le in barca ta de salvare si navigheaza cu acea barca departe, catre LUMINA. Si, mai ales, in mod absolut si categoric, refuza sa devii trista, indiferent ce ai patit. Lasa asta celorlalti. Poate ca dupa toate cate ti s-au intamplat, ai spune: „Inocenta mea a disparut. NU voi mai fi niciodat la fel.”
Este adevarat. Nu vei mai fi niciodata la fel.
Dar este posibil sa fii mult MAI BINE.
Si depinde de tine.


Aceste cuvinte au fost notate de Elisabeth Gilbert pe Pagina ei de Facebook

www.garbo.ro

22 martie 2015

Despre decepții și dragoste



Dacă știți că nu puteți fi fericirea sau iubirea cuiva, încercați măcar să nu fiți dezamăgirea sau tristețea sa…

Ultimele articole, au fost cam atipice, dar am simțit să las libere cuvintele din mine. Și unele adevăruri. Trăiri. Noi, cei care scriem, respirăm uneori cuvinte. Inspirăm oameni, trăiri, emoții, iubiri, dureri, decepții și expirăm cuvinte. Doar astfel putem să ne exorcizăm de tot ce este prea plin.
Cu acesta, am să revin oarecum pe linia mea de plutire. Sau, poate nu. Pentru că, deși semnătura sufletului meu există printre cuvinte, cuvintele se scriu de fiecare dată ursite de alte gânduri, trăiri sau emoții.

Dragi barbati,

astăzi aș vrea să discut cu voi despre decepție. Despre femeile acelea pe care voi le răniți și apoi le lăsați altora să le repare. Despre femeile acelea pe care voi le găsiți rănite și le lăsați să se repare singure sau pe care simțiți să le reparați voi.
Vreau să faceți, preț de câteva minute, un exercițiu de imaginație. Închipuiți-vă că, într-o zi, mergând către serviciu sau către piață, către un prieten sau la o plimbare în parc, veți găsi undeva, în calea voastră, o floare. Poate nu este doar una, însă voi doar una remarcați. Pentru că are o mireasmă aparte. O culoare aparte. O fragilitate…
Dar floarea este frântă. Rădăcinile îi sunt scoase din pământ, o parte din petale îi sunt răvășite, iar frunzele sunt sfâșiate. La o primă privire nu puteți să vă dați seama ce sau cine ar fi putut face una ca asta. Vântul? Oamenii? Dar ce mai contează? Chiar contează?
În acel moment ar trebui să conteze doar două lucruri: decideți să o luați de acolo și să o îngrijiți sau decideți să plecați mai departe. Situație de mijloc nu există. Sufletele și florile nu se pot repara pe jumătate. Ori te implici până la capăt, ori, pur și simplu, pleci mai departe. Pentru că altfel vei face mai mult rău decât bine…
Dacă vreți să vă bucurați de floarea găsită, nu aveți altceva de făcut decât să o culegeți de unde este. Să o ridicați de jos cu grijă și să nu uitați nici o clipă că este pe jumătate frântă. Să nu uitați că rădăcinile ei se tem să mai pătrundă cu încredere în pământ. Mai degrabă va încerca să pătrundă piatra de data asta. Și singura piatră disponibilă este chiar ea.
Pentru ea, stabilitatea a devenit acel loc unde se învață lecția durerii. Este locul unde intri încrezător și din care ieși sângerând. O dorește, dar se teme să mai ajungă acolo, așa că își ține rădăcinile doar pentru ea. Acolo, adunate sub sufletul ei, pământul, deși mai tremură, nu o mai poate răni. Nu o mai otrăvește. Este dur, rece și sigur. Dar nu mai periculos ca pământul în care a simțit să crească cu atâta încredere și dăruire!
Dacă vreți să o vindecați, plantați-o cu grijă în pământul răbdării voastre. Nu o grăbiți să uite că înainte trăia cu alt pământ sub rădăcini. Udați-o cu toată atenția și duioșia voastră. Nu așteptați mereu să vă vadă. Uneori, nu poate… din cauza lacrimilor. Pansați-i petalele și frunzele cu zâmbetul și copilăria voastră. Nu fiți timizi. Dăruiți-i cu încredere bucuria voastră. Îndreptați căldura soarelui vostru către inima ei și încălziți-o încet, încet. Uneori din ea vor răbufni furtuni, dar fiți acolo să i le potoliți! Cântați-i cuvinte pline de iubire, de speranță în timp ce o strângeți lângă voi și îndrăzniți să îi arătați că un cămin adevărat nu doare, nu rănește și mai ales… nu este abandonat!
Și faceți toate acestea în fiecare clipă în care sunteți lângă ea. Faceți-o să râdă mult, să se simtă dorită, prețuită, adorată. Să se simtă copil și floare. Cuvintele și gesturile de iubire… vindecă! Iar o rană făcută din iubire nu poate fi vindecată decât o iubire și mai mare. Și, într-o zi, poate când vă veți aștepta cel mai puțin, rădăcinile ei se vor înfige adânc în pământ. În pământul pe care voi l-ați așezat cu grijă în jurul ei. Pământul despre care ea a învățat că nu se cutremură, nu se rupe și nu e nestatornic.
Frunzele ei vor fi din nou întregi, verzi și pline de viață și vor simți de atunci să se înfășoare cu dragoste, respect și încredere. Petalele se vor fi refăcut și vor avea din nou culorile cele mai vii, mai neașteptate și mai frumoase. Și va străluci! Ea, floarea aceea ruptă, frântă și aparent lipsită de bucuria vieții, va străluci toată. Va străluci a voi! Și va străluci a ea! A viață și iubire. Și atunci veți afla cum este să ai propria floare căreia i-ai fost și pământ și soare și apă vie, iar ea va înflori numai pentru voi atâta timp cât va fi să fie ea.
Dacă nu vreți să o vindecați, lăsați-o unde ați găsit-o. Nu o luați deloc! Nu îi arătați raze de soare cu dinți, pete de pământ mișcător, izvoare de fete morgana. Atât timp cât nu găsiți în voi resursele necesare pentru a o vindeca până la capăt, măcar nu o frângeți și mai mult. Poate până atunci era doar frântă. Cu voi va fi mai mult de atât. Cu voi va pierde și culorile celui din urmă vis. Și tot ce îi va mai rămâne va fi decepția…
Lăsați-o acolo: în cele din urmă, orice floare ce nu a fost ucisă și este doar frântă va găsi în ea puterea de a se vindeca. De a se ridica și de a străluci. Florile pe jumătate frânte au capacitatea de a găsi căldură acolo unde nici nu ne gândim. Găsesc apă unde nici nu am crede că există. Găsesc soare și pământ în locuri nebănuite. Și toate îi stau în putință!

Dragi bărbați,

acum deschideți ochii și înlocuiți floarea cu o femeie. Una alături de care voi vă vedeți viitorul. Dacă o iubiți cu adevărat, fiți grădinarul ei până la capăt și ea vă va dărui o grădină întreagă de bucurii neașteptate. Veți fi Alfa și Omega pentru ea și vă va face invincibil cu dragostea, grija și prețuirea sa. Ce altă răsplată mai mare poate primi cineva decât pe altcineva în întregimea ființei sale?
Dacă nu o iubiți suficient, nu îi luați pământul de sub picioare. Nu vă jucați cu sentimentele, sufletul și încrederea ei. O veți frânge. Poate voi credeți că o veți umili, îngenunchea, termina. Așa este! Le veți face pe toate, dar ea va găsi puterea să se ridice din genunchi, să îndrepte spatele, sufletul și să meargă mai departe ca și când voi nici nu ați fi fost în viața ei. Și chiar dacă nu ați dorit să fiți grădinarul ei, puteați rămâne măcar un om de onoare. Și chiar dacă nimeni nu va afla vreodată, voi vă veți simți mereu, undeva, în sufletul vostru, ca o neghină otrăvitoare…

 Dragi femei,

gândiți-vă că în locul florii este copac. Și imaginați-vă că fiindu-i alături va deveni un copac puternic. Apoi, închideți ochii și imaginați-vă că în locul copacului este un bărbat. Și bărbații au nevoie de grădinarul lor. De pământ stabil. De soare, de apă, de căldură. De răbdare. De încredere și de un punct de sprijin. Dacă puteți să îi vindecați, opriți-vă la umbra unui astfel de copac. Dacă nu, lăsați-l acolo. Se va vindeca singur. Sau îl va vindeca o iubire adevărată!
Bunicii mei, în astfel de situații, aveau o vorbă: “Dacă poți să faci un bine, fă-l, dar rău să nu faci!”. Și am încercat mereu să le urmez sfatul. Oamenii fericiți arată ca farurile pentru naufragiații de pe mare. Sunt asemeni unor lumini de speranță. Când întâlniți în calea voastră oameni răniți și nu puteți să îi ajutați și nu puteți să le fiți mângâiere, măcar nu îi răniți și mai mult. Dacă știți că nu puteți fi fericirea sau iubirea cuiva, încercați măcar să nu fiți dezamăgirea sau tristețea sa. Dacă nu putem fi oameni până la capăt, măcar să fim umani.
Nu există femei decepționate sau bărbați decepționați. Există suflete rănite care se pot vindeca singure. Sau unul pe altul!

 Ramona Sandrina