Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

22 noiembrie 2014

Barbatul indisponibil emotional si femeia care poate


In timp ce mana lui se plimba trist si tacticos de-a lungul obrazului tau si incearca sa-ti smulga un zambet, intelegi ca tu nu ai nevoie de nicio confirmare. Il iubesti. Il iubesti... poti sa o spui fara sa inchizi ochii, fara sa apleci genele de rusinea de a iubi o alta persoana atat de mult incat sa uiti de tine.

Pentru tine a fost (ah, nu… este!!) dintotdeauna simplu ca buna ziua. Il iubesti. Nu ai nevoie sa stii mai mult decat iti ofera scurtele si tonifiantele clipe de fericire. In timp ce mana lui se plimba trist si tacticos de-a lungul obrazului tau si incearca sa-ti smulga un zambet, intelegi ca tu nu ai nevoie de nicio confirmare. Il iubesti asadar... Poti sa o spui fara sa inchizi ochii, fara sa apleci genele de rusinea de a iubi o alta persoana atat de mult incat sa fii nefericita de dragul fericirii sale. Il iubesti poate de dinainte de a-l cunoaste… Poate ca ai asteptat existente la rand sa te faca fericita… Sau poate ca intr-una din ele ti-a daruit atat de multa fericire, incat nu-ti mai poti lua revansa in toate cele care vin si pleaca... Tu nu ai lasat bucati din tine in spate, nu le-ai lasat sa se rupa din tine. Le-ai legat pe toate de tine de fiecare data, ca sa dai din ele celui pe care l-ai asteptat zeci de ani lumina. Stiai ca cineva are o imensa nevoie de tine. Iubesti. Pentru tine nu poate sa existe o alta viata.
In timp ce ochii lui te privesc cu drag, pe jumatate goi si absenti in timp ce buzele rostesc un “neata’, fata draga”… chiar atunci, da, realizezi ca tu nu ai avut niciodata o alta optiune cu exceptia celei de a-l iubi. Si in timp ce te priveste prin tine, iti dai seama ca ii esti draga, ca doar el… daca ar vrea, daca s-ar stradui, daca nu s-ar da batut in batalia cu sine… doar el ar putea sa te faca nespus de fericita. Ii esti draga, iti sopteste in clipe senine lumina din ochii lui... De ce atunci nu poate sa te iubeasca? In asternuturi si in bratele lui nu gasesti mereu focul si trairea, ci lacrimi reci, care nu au curaj sa cada niciodata. Nu gasesti cuvantul care sa le faca sa treaca. Chinul si amarul vietii l-au inasprit, l-au impietrit. Simti in unele atingeri cum se chinuie sa-ti ascunda realitatea… Tu esti prea slaba ca sa treci inot prin zidul de piatra.
Stii ca mai demult a iubit enorm si ca acum nu poate decat sa impartaseasca iubire injumatatit. Dar ti-ai asumat riscul de la inceput. Inca de cand ti-ai spus ca turnul de fericire pe care incerci sa-ti construiesti iubirea se afla pe o mlastina cu nisipuri miscatoare... Nu, gestul tau nu a fost nici eroic, nici meschin, ci unul dintre cele mai usoare, mai indraznete si provocatoare pe care le-ai fi putut face pana acum. Nici macar nu este nevoie sa insir motivele pentru care trebuie, sunt obligata, sa merg mai departe. . Uneori, in momentele sale bune, te poate face atat de fericita… Cu pretul singuratatii tale. trebuie sa-l scoti din ghearele singuratatii. Cine ramane supravietuitor?... N-as stii sa spun.

Uneori ai vrea sa-i dai din forta ta, dar te lovesti de un instinct de autoaparare si refuz care te devitalizeaza complet. Uneori, parca esti mai epuizata, mai obosita, mai demoralizata decat el. Te intrebi: cine este doctorul, cine este pacientul incurabil? De ce te zgaltaie asa rau frisoanele astea seci, de unde atata teama absurda si rationala ca te-ai putea trezi intr-o buna zi si tu cu sufletul trist, sfasiat? Ii esti draga, dar tu nu vrei doar sa-i fii doar draga, doar umarul de sprijin. Ah… dar tu nu vrei doar atat… vrei iubirea absoluta, vrei sa fii femeia existentei lui. Vrei cerurile sa se-nvarta asupra iubirii voastre pe de-a-ntregul, nu doar pe jumatate. Vrei sa-l stii vindecat de fosta lui iubire si mai mult indragostit de tine. Vrei sa ai la randul tau sprijinul lui. Doar ca uneori nu mai stii nici tu cum.
Si in timp ce vede prin tine ai vrea sa stergi din ochii mintii lui imaginea femeii care a pus blestem crunt pe mintea si ramasag razbunator pe inima lui. Si in timp ce face dragoste cu tine, ai vrea sa-I strigi ca doar tu, doar tu si trupul tau, contati pentru carnea si sufletul lui. Ai vrea sa-i stergi din inima, in strigatele mute si disperate, amintirea femeii pe care a iubit-o inaintea ta. Si cand se retrage in carapacea si in amintirile lui, sa poti sa-l smulgi din frigurile lui. Sa-l aduci aproape, mai aproape de tine decat de amintirea vietii lui… Dar poti sa-i smulgi neincrederea din suflet si sa-l faci sa te vada doar pe tine, asa cum esti tu? Uneori, te face sa crezi sincer ca NU. Si nu poate sa doara nimic mai mult decat propria incapacitate si slabiciune. Se poate sa fie si aici o drama… drama ca nu te-a iubit suficient incat sa te lase sa il vindeci.
Dar… uneori… in clipele de adevar ai vrea sa crezi…. cand se dezbraca de ceea ce l-a ranit odata si vede in tine femeia lui, uneori iti spune ca te iubeste. Te iubeste, iti spune…. Stii ca asa este. Uneori te cauta din priviri ca sa-ti spuna ca esti femeia care il face sa mearga mai departe. Dar nu si cand se prelungesc tacerile, nu cand se intinde teama, nu cand simti cum il cuprind retinerile si panica, nu cand intre voi se desfasoara prapastii prea adanci, suferinte pe care nu le poti sterge. Uneori te trezesti tu plangand in miez de noapte. Il iubesti… dar oare si el simte la fel?

Atunci ai vrea sa-l scoti din inertia lui, sa-l scuturi bine si sa-i spui ca acum este momentul, poate sa revina langa tine. Il vrei oricum… cu farama de dragostea care i-a mai ramas de oferit. Te-ai multumi oricum. Uneori iti vine sa-l strangi atat de tare in brate incat sa-l eliberezi de toate suferintele trecute. Si il strangi. Uneori iti vine sa-l intorci spre tine cu iubirea si speranta si amintirile care se cladesc acum. Dar nimic nu pare sa fie in totalitate suficient… Pentru ca tu il iubesti. Si el nu poate… Nu inca. Dar cand!? Nu-i nimic… Nu totul se incheie cu o drama. Tu ai toata rabdarea, timpul si iubirea inainte. Numai de nu ti-ar fi atat de teama ca aceasta sa nu fie drama ta cea mai mare….
Un articol de Dana Negoita

Singuratatea -normalitatea monstruoasa care vine cu dragostea, pleaca cu dragostea...


Poate ca stii ce inseamna sa te simti pustiita, devitalizata, goala pe dinauntru, stoarsa de ceea ce aveai mai frumos si optimist in tine. Poate ca stii ce inseamna sa te trezesti intr-o dimineata gandindu-te ca astazi este inca o zi in care tu esti totusi vie (culmea!) chiar daca nu ai pentru ce sa traiesti.
Nu exista un paradox mai mare pe lumea aceasta decat faptul ca omul care se naste si moare singur este de-a lungul intregii sale vieti o fiinta sociala. Nu exista un drog mai puternic pentru omul care traieste prin si cu ceilalti oameni decat iubirea. Cu siguranta ca dintre toate tipurile de dependenta, dependenta de iubire este cea mai rea, cea mai crunta, cea mai necrutatoare. Poate ca dintre toate tipurile de singuratate, cea resimtita dupa pierderea unei persoane apropiate sau plecarea ei, este cea mai apasatoare. Recunoscand sau nu, fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat pe propria piele ce este singuratatea, acel sentiment meschin care sofoca si lasa fara aer, fara vlaga.
Poate ca stii ce inseamna sa te simti pustiita, devitalizata, goala pe dinauntru, stoarsa de ceea ce aveai mai frumos si optimist in tine. Poate ca stii ce inseamna sa te trezesti intr-o dimineata gandindu-te ca astazi este inca o zi in care tu esti vie (culmea!) chiar daca nu ai pentru ce sa traiesti. Poate ca stii cum este sa te pierzi intr-un pat imens, mare, prea mare, impregnat inca cu amintirea si dorul ultimei tale iubiri. Poate ca stii ce inseamna sa diluezi sentimentul de inabuseala cu o cafea tare in timp ce zambesti tacit gandului ca te asteapta inca o zi de munca in care o sa te consumi, o sa te afunzi, o sa uiti cat esti de singura. Poate ca stii ce inseamna sa ajungi seara acasa si sa pornesti televizorul... sa-l dai cat mai tare... doar ca sa-ti opresti gandurile care te striga, pe rand sau toate odata, amintindu-ti ca tu nu esti ca toti ceilalti.
Poate ca stii ce inseamna sa iti doresti ca ziua ca nu aiba si noapte doar de dragul de a nu o traversa singur. Poate ca stii ca legea cu munca care te face sa uiti nu functioneaza intotdeauna. Poate ca stii ce inseamna sa te simti singura in timp ce nu esti singura, in timp ce privesti trist strainul (partenerul tau de viata) din partea dreapta a patului si pieptul care urca si se lasa in mod regulat. In doi sau intr-unul singur, dintre toate tipurile de singuratate, singuratatea cea se naste dupa plecarea unei iubiri sau in timpul unei relatii false este resimtita cea mai acut in opinia psihologilor. Singuratatea poate deveni un stigmat, parte fireasca din felul de a fi al unei persoane si trebuie neaparat scuturata din minte, din suflet. Singuratatea se confunda adesea cu nevoia de afectiune, iar in lipsa unei afectiuni reale, autentic, oamenii sunt tentati sa se simta singuri. Se spune ca marile singuratati de dupa marile iubiri sunt covarsitoare. Realitatea ne demonstreaza ca asa este...

Metoda perfecta de autopedepsire- "Imi merit veacul de singuratate.."
Dragostea ne scoate din singuratate, dragostea ne afunda. Sigur, singuratatea pare a fi destinatia perfecta atunci cand intr-un motiv sau altul ai fost privat de iubire sau ai pierdut pe cineva drag. Dupa sfarsitul unei relatii, uneori starea de singuratatea este autoindusa. Femeile cu precadere accepta mai greu sfarsitul unei relatii, cramponandu-se de amintiri, de resentimente, de trecut. Femeile, psihologic vorbind sunt mai atasate de ideea de cuplu, de unitate, de siguranta lui "doi". Femeile, mai mult decat barbatii, dupa o relatie in care au investit multe din punct de vedere emotional, sunt tentate sa se autoinvinovateasca, sa-si caute greselile, sa recapituleze la nesfarsit povestea, sa caute vinovati, sa dezgroape si sa-si planga mortii in virtutea unei iubiri care refuza sa apuna. Fara sa-si acorde cel putin ocazia de a zambi... Unele persoane isi impun singuratatea ca un stil de viata doar pentru ca simt ca au gresit in relatia anterioara si se tem de dezamagirea si suferinta pe care le-ar putea prilejui inceperea unei noi relatii. Si ceea ce este cel mai trist... emotional vorbind, uneori nici nu realizam ceea ce se intampla in interiorul nostru. Suntem actorii perfecti purtand atat de multe masti incat tindem sa uitam care este adevaratul nostru chip.
Leacul banal si miraculos impotriva singuratatii: Indragosteste-te de tine
“Dumnezeu vrea ca eu sa fiu singura...”, “Peste acest lucru nu o sa pot trece niciodata”, “Nu pot pur si simplu sa ma opresc din a-l iubi”. De cate ori nu ti-ai repetat aceste ganduri? Cei care cred ca sunt singuri in singuratatea lor se insala. O treime din cetatenii lumii recunosc ca sufera de singuratate cronica. Iar conform altor statistici si studii psihologice, relatia sau casatoria nu garanteaza sfarsitul singuratatii. Psihologul Richard Booth este de parere ca oamenii singuri sunt cei mai mari dusmani ai lor din cauza ca acestia au tendinta de a se retrage din contactele sociale atunci cand asteptarile lor nerealiste nu intalnesc standardele pe care le seteaza.
Tacerea si solitudinea sunt benefice si pot fi extrem de constructive conducand catre echibru si regasirea de sine. Avem nevoie de minute, zile, ore in care sa fim doar noi cu noi chiar si atunci cand suntem implicati in cele mai intense si frumoase relatii de iubire. Zilele ploioase in care nu ai nimic de facut si esti singura cu tine ar trebui sa constituie nu durere, ci un minunat prilej de discutie si revizuire a sinelui. “Cine mai esti, cum iti este, ce ai mai facut intre timp”... Daca te bazezi pe faptul ca intotdeaua va fi cineva care te va ajuta sa scapi de singuratate, atunci o sa fii intotdeauna singura. Uneori nu este deloc rau sa fii singura. Uneori poate fi bine sa ai spatiul in care sa poti primi pe cineva. Singuratatea este la urma urmei manifestarea propriilor nesigurante.
Si totusi... care este leacul impotriva singuratatii de dupa o mare iubire? Leacul este vechi si simplu de cand lumea si se numeste narcisist “Indragosteste-te de tine”. Incepe cu inceputul: incearca, lupta-te cu tine, acorda-ti timp, noi sanse. Uita. Daca nu poti sa uiti, incearca sa uiti. Fake it till you make it...
Dana



Femei care iubesc prea mult -dependenta fara limite in relatia de cuplu



Care este pragul sau limita fina in care iubirea se transforma in durere si suferinta? Cand a iubi inseamna prea mult?


Sta in picioare langa tine, ii simti umbra pe obraz si respiratia calda. Si te gandesti ca poate e ultima oara cand mana lui aspra iti va atinge parul ravasit si fata plansa. Nu concepi sa traiesti viata fara el, nu iti imaginezi o dimineata in care sa te trezesti si sa nu fie langa tine, printre asternuturi si perne, printre ganduri si iubiri apuse. Si te intrebi: cand incepe de ce incepe? Si cand se termina de ce se termina?
In fractiunile de secunda care urmeaza mintea iti fuge departe si ai vrea sa il urasti ca sa nu il mai iubesti atat de mult.
Autoinvinovatirea este primul pas in urma unei deziluzii. Filmulete mentale despre toate momentele in care poate ai fost prea naiva sa crezi in vorbe sau prea credula sa iti pui increderea intr-un simplu om, care te asteptai sa te dezamageasca mai devreme sau mai tarziu, nu iti dau pace. Da-l jos de pe piedestalul pe care l-ai urcat si arunca laurii pe care ii culegeai doar in numele lui. Demitizeaza zeul din spatele omului si privestea realitatea banala si anosta: esti o femeie care iubeste prea mult o persoana care nu ii impartaseste la acelasi nivel sentimentele.
Care este pragul sau limita fina in care iubirea se transforma in durere si suferinta? Cand a iubi inseamna prea mult?
Cand incepi sa gasesti motive pentru toate indispozitiile lui, pentru toate toanele si momentele proaste, pentru tacerile prelungite si cuvintele rautacioase pe care ti le adreseaza si iei vina asupra ta – inseamna ca iubesti prea mult.
Cand toate discutiile se invart in jurul lui, cand toate frazele incep cu El.., cand toti prietenii lui sunt si ai tai desi nu ai nimic in comun cu ei, cand renunti la planurile tale pentru el, cand iti instrainezi amicele de-o viata pentru ca el nu le agreeaza – inseamna ca iubesti prea mult.
Dependenta provoaca tema si nicidecum fericire. Teama de a nu mai putea fi noi insine fara prelungirea noastra transpusa idilic in persoana lui. Teama de a nu fi suficient de atragatoare, inteligente, descurcarete, teama de a nu fi abandonate, teama de a nu fi ignorate. Iar atunci daruim toate sentimentele noastre celui care trebuie sa ne alunge aceste temeri. Este apropae ilogic cum stii ca esti capabila de atata empatie si afectiune la suferintele altora insa esti aproape oarba la propria suferinta sau poate orbita de aceasta.
A iubi prea mult inseamna sa fii dependenta de o persoana, sa o lasi sa iti controleze emotiile si comportamentul, sa iti dai seama de puterea pe care o are asupra ta si totusi sa nu te poti elibera.
A iubi prea mult inseamna a-ti masura dragostea in functie de gradul suferintei. Daca esti mai trista in absenta lui si tanjesti dupa prezenta in viata ta considerand ca zilele tale nu au niciun rost fara el atunci te afli in iluzoria sfera a dependentei emotionale.
Asa ca privesti inexpresiva cum isi impacheteaza haotic lucrurile in geamantanul rupt de timp si amintiri, si cum pleaca lasandu-te in urma. Dar de data aceasta incerci sa zambesti deoarece realizezi ca nimeni nu poate sa te faca mai fericita decat poti tu sa o faci si nu ai nevoie de o persoana pentru a te simti completa. Au fost prea multe povesti care se incheiau cu fraza ‘si au trait fericiti pana la adanci batraneti’, prea multe filme cu happy-end si prea multe piese de teatru prost jucate. Realitatea este cu totul alta, realitatea o traiesti in fiecare zi, o termini in fiecare seara si o reiei in fiecare dimineata. Mereu tu si mereu alta!

Emma Dobre

Travaliul de doliu in psihologie: Cand iubirii putin ii pasa...



Travaliul de doliu, termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a trece peste socul si durerea produse de despartire.

Cum sa spun ca sa intelegeti cel mai bine… Nu stiu cand realizezi cel mai bine ceea ce ti se intampla… atunci cand iti lasi lacrimile sa curga de tristete sau cand ti le retii din cauza maniei… Nu stiu exact cand te apuca deznadejdea cea mare: cand auzi, dar nu vrei sa intelegi -pentru ca adevarul fulminant ti se pare imposibil de acceptat -sau cand intelegi, dar nu vrei sa mai auzi adevarul -pentru ca nu poate fi suportat. Nu stiu cand te loveste cel mai tare disperarea: cand realizezi ca nu o sa mai vezi niciodata chipul celui iubit sau in momentul in care constiinta ta imbratiseaza gandul ca de acum incolo ramai doar tu, fiinta pe cont propriu.
Nu stiu ce iti provoaca mai tare fiori reci pe sira spinarii: faptul ca ti s-a dat drumul la mana sau faptul ca nu stii cum o sa strecori netinand pe nimeni de mana in neant? Sau ca mana pe care poate o vei prinde la un moment dat nu este mana cea familiara? Habar nu am cand otrava incepe sa ti se strecoare in corp. Uneori se intampla lent, alteori violent. De cele mai multe ori iti doresti morfina de calitate buna ca sa nu mai simti durerea, alteori un anestezic ca sa amorteasca toate trairile in tine. Insa alteori nu iti doresti decat sa mori. Sa mori usor si rapid. Sau sa doara mai putin.
Nu stiu cat de mult te ajuta faptul ca te-ai tuns, ca arati mai bine ca niciodata, pentru ca in puzzle-ul vietii tale frumusetea din fata oglinzii nu se mai leaga cu cea care-ai ramas. Nu poti sa nu te uiti crucis la prietenele care isi spun ca “nu-i nimic, o sa-ti gasesti tu fericirea” cand tu habar nu mai ai ce inseamna infamul cuvant… pentru ca in fiecare zi, cu fiecare secunda care trece, o parte din tine moare, se scurge, se trece. Nu stiu cat de mult te ajuta timpul cand dupa luni de la separare un individ care ii seamana reuseste sa-ti faca inima sa amuteasca. Au fost multe zboruri care s-au frant inainte de vreme...
Ma gandesc ca nu stiu cu exactitate cand se declanseaza punctul culminant al sevrajului si cand sufletul iti cere cu impetuozitate drogul. Nu stiu cand lumea ta se populeaza cel mai mult cu amintiri, regrete, intrebari, negatii, zile moarte, nopti ca zilele sau cand te apuci sa blestemi tocmai lucrurile in care ai crezut cel mai mult. Nu stiu cand incepe cainta si rememorarile inceputului relatiei se instaleaza ametitor, hotarate sa te doboare cu perfectiunea lor. Nu stiu de ce mintea inchide ochii si nu vrea sa vada ca lucrurile se schimbasera destul de mult in ultima vreme. Viata ta devine o comedie ieftina care fie a ramas suspendata in aer cu pasageri in ea, fie i s-a stricat butonul care te aduce inapoi pe pamant. Nimeni nu vine sa te intrebe daca vrei sa te dai jos din ea. Si nu stii de ce se intampla asa.

Nu stiu cand te trezesti intr-un hau adanc in care gandurile se fugaresc unele pe altele lipsite de orice ratiune si discernamant. Haul acesta il poti confunda foarte usor cu un spital de nebuni in care mintile nu se intorc niciodata singure. Asteapta cel mai mic semn din partea ta, asteapta permisiunea si aprobarea… Dar, cel putin in acel moment, se lovesc de un refuz crunt, prea crunt… Nu stiu ce doare mai tare: faptul ca s-a trantit o usa sau ca acea usa nu va mai fi niciodata trantita, ca el nu va mai intra niciodata pe acea usa sau ca tu nu o sa mai o deschizi niciodata. Nu stiu cat timp doare o despartire pentru ca acum esti poate prea sigura ca nu va trece niciodata ca sa-ti spun altceva.
Nu stiu cat te ajuta prietenii, plimbatul in natura, cititul unei carti, lacrimile sau floricelele consumate in fata unui televizor pentru ca acum nimic nu pare sa-ti ia greutatea de pe umeri. Nu stiu ce calatorie in jurul lumii ar mai putea trezi entuziasmul in tine daca lumea ta s-a prabusit incet, incet in jurul tau. Am citit recent intr-o revista ca s-a inventat pastila miraculoasa care vindeca suferinta din dragoste, abandon si tradare… nu stiu de ce nu cred deloc in miracolul pe care il promite. Dar stiu ca desi acum pare imposibil, la un moment dat, ea, durerea, trece. Totul trece… Poate niciodata in totalitate… Dar trece.
“Travaliul de doliu” este un termen prea stiintific, psihologic ce-i drept, pentru a-i putea digera sensul in secunda imediat urmatoare unei despartiri. Si nu, nu se refera strict la domeniul iubirii, ci la orice separare: de o anumita persoana, de un anumit loc, de un anumit loc de munca, de un anumit principiu in care ai crezut, de orice lucru fata de care ai dezvoltat un atasament profund si pe care te-ai obisnuit sa il ai in preajma. "Travaliul de doliu", termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a putea trece peste socul si durerea produse de o ruptura. In functie de fiecare individ in parte si de ceea ce a investit emotional intr-o relatie, recuperarea se realizeaza mai repede sau mai greu.

De regula, desprinderea nu se realizeaza fara efort si fara a trece printr-un amalgam de sentimente care pot fi de-a dreptul ravasitoare prin intensitatea si contrarietatea lor. Oscilam intre manie, iubire, cramponarea de trecut, neacceptare, melancoli si tristete si suntem tentati sa construim o imagine idealizata a trecutului chiar daca acesta era departe de a fi perfect. Procesul in sine este o experienta psihologica covarsitoare si poate devitaliza emotional. Intervine in joc puterea ta de a lupta cu dezradacinarea, cu iubirea, cu absenta iubirii, cu suferinta care ramane dupa. Schimbarea care survine despartirii pare un haos total. Iar haosul sperie si produce teama. Nu doare neaparat iubirea, ci golul pe care il lasa in urma acel “ceva” care a facut parte din viata ta. Doare absenta lui. Dar fiecare reuseste pana la urma. In bataile propriului ritm, fiecare reuseste sa se dezlipeasca de trecut si sa inceapa constructia unei noi etape in viata. Si nu exista "nu pot" in aceasta perioada travaliului de doliu. Exista doar "trebuie". Trebuie sa mergi mai departe.
Un articol de Dana Negoita


21 noiembrie 2014

Cum treci peste o despartire in 12 pasi




Putem afirma cu convingere ca nu exista despartire placuta, dar...cine nu a trecut printr-o despartire?! Poate fi un eveniment, o decizie, o perioada grea, dureroasa si dificil de depasit sau poate sa fie luata ca incheierea unei etape de viata. Cand apare ideea despartirii poate sa fie ca un fulger ce aduce suferinta, in special cand ai impresia ca iubirea inca exista. Iubirea, in general, lupta pentru a-si rezolva problemele de cuplu, dar, daca ea dispare chiar si numai dintr-o parte, este inutil sa lupti, pentru ca nu exista sanse de remediere.

Cine a ajuns insa la concluzia ca despartirea este inevitabila, iremediabila, atunci este bine sa respecte aceasta decizie, cum se spune “du-te si nu privi inapoi“!
Abuzurile emotionale, formele de influentare, manifestarile excesive sau irationale consuma energie, otravesc sufletul intr-un mod gratuit (nu castigi partenerul inapoi si nici fericire!).
Daca vei respecta cateva reguli de disciplina, cu noblete si demnitate in aceasta situatie, vei reusi sa treci cu bine o incercare care poate sa lase cicatrice inestetice si nefavorabile.
Iata cateva repere pentru cei ce isi doresc o despartire pasnica:

 
1.    Fii hotarat cand despartirea este singura solutie! Daca separarea este iminenta, nu incerca sa tragi de timp! Sa discuti despre acest lucru cu partenerul este cea mai eficienta si mai indicata solutie.
2.    Dupa ce te-ai despartit, evita sa te intalnesti cu fostul partener, nu reluati discutii interminabile despre tema despartirii si in special nu continuati sa locuiti impreuna!
3.    Daca partenerul doreste sa nu va mai vorbiti sau vedeti, nu-l cauta intr-un mod obsesiv. Nu va face decat sa il irite pe celalalt si sa ii dati argumente suplimentare ca hotararea de despartire a fost corecta. Nu-l bombardati cu mesaje, telefoane chiar daca dorinta este puternica. Orice i-ati spune nu va fi perceput ca ceva pozitiv. Celalalt va gasi o explicatie in defavoarea ta.
4.    A-i reprosa ce ti-ai amintit sau ce nu ai apucat sa ii spui, daca vrei sa ii dovedesti ca a gresit sau daca insisti sa te impaci nu iti aduc nici un avantaj. Deteriorezi mai mult situatia si asa delicata.
5.    Nu juca rolul victimei ca sa impresionezi. Nu iti face bine nici tie si nici nu va lasa o impresie buna in ochii celuilalt.
6.    Nu poti sa pretinzi ca o alta persoana sa ramana langa tine daca nu ii mai este bine. Recunoaste ca nu iti va fi nici tie bine, daca dorinta este unilaterala. Nu poti pretinde ca un om sa fie “in proprietatea ta”. A forta pe cineva sa ramana este o autocondamnare la nefericire.
7.    In nici un caz nu te izola! Nu iti plange de mila! Cauta motive cat mai dese sa iesi din casa. Intalneste oameni noi. Chiar daca nu ai chef, totusi participa la evenimente si antreneaza-te in activitati de divertisment, altfel iti vei prelungi convalescenta.
8.    Nu-ti bombarda prietenii cu plangeri legate de “viata ta nefericita”. Daca iti vei impovara prietenii cu acelasi discurs, acestia o sa se retraga nu pentru ca nu sunt prieteni buni, ci pentru ca o sa se plictiseasca sau o sa te considere exagerat. Nu-i determina sa te evite!
9.    Nu pastra amintiri, obiecte care sa-ti aminteasca de cel de care te-ai despartit, nu pastra la indemana poze. Aduna-le si pastreaza-le undeva pana trece “furtuna”, lasa sa te detasezi emotional de ele si sa le poti aprecia ca parte a vietii tale, nu ca unelte de tortura. Depoziteaza amintirile intr-un sertar mintal imaginar, unde sa ramana pana cand apelarea lor nu va mai fi dureroasa.
10.          Nu pastra tensiunile, nu lasa sa te inunde resentimente. Elibereaza-te de lanturile legate de fostul. Nu considera despartirea un esec. Posibil sa fie trambulina de lansare catre o mare dragoste, chiar daca iti vine greu sa crezi se intampla frecvent!
11.          Razbunarea sau dorinta de a-l pedepsi, scenariile regizate imaginar legate de aceasta tema sunt contraindicate. Nu te vor lasa sa gasesti strategia pentru a trece mai departe. Te deterioreaza si te macina inutil.
12.          Poti sa ramai in relatii amiabile cu ex-ul daca intelegeti amandoi ca fiecare are dreptul sa isi urmeze drumul. Daca relatia nu mai este una care sa te inalte si sa te mangaie, nu merita sa ramai agatat de o himera doar ca sa nu fie altfel, sa ramana lucrurile la fel. Gelozia, dusmania, frica de singuratate, teama ca nu te vei descurca sunt doar trairi generate de schimbare, garantat poti si daca te gandesti bine, poti chiar mai mult sa iti cladesti o viata multumitoare!

Octavian Paler a spus “Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat.”. Este exceptional descrisa aceasta situatie de viata care nu se solutioneaza la timpul potrivit si intr-un mod elegant.
Keren Rosner
Psiholog, psihoterapeut

Prima relatie dupa o despartire dureroasa


Dupa o relatie de lunga durata sau o relatie in care ai investit mult din punct de vedere afectiv, despartirea este mai grea, iar durerea resimtita este mai acuta. Nu exista nici retete, nici metode care sa fie cele mai eficiente, dar preocuparile curente, tumultul vietii te ajuta sa treci mai departe peste o despartire. Nu poti anticipa ce iti va aduce maine hazardul. In derularea vietii de atatea ori avem surprize si intamplari atipice care ne uimesc. 
In ceea ce priveste reactiile in urma unei relatii importante putem identifica 4 genuri de comportament importante:
1 Cei care au tendinta sa se comporte imprevizibil si surprinzator
Sunt persoane care sar pur si simplu intr-o noua relatie, fara sa analizeze daca este bine sau rau. Lor li se potriveste zicatoarea “cui pe cui se scoate”.
Pare o fuga de suferinta, dar este mai degraba o fuga de singuratate, evitarea analizei obiective a ceea ce s-a intamplat in relatia proaspat destramata.
De obicei, persoana care “apare” face parte din anturaj,  fie era in preajma “asteptand “, fie a trecut printr-o experienta similara. Este mai degraba o relatie de tranzitie.
2 Persoane care refuza se mai implice intr-o noua relatie
Sunt cei care raman cu temeri si care proiecteaza aceste frici. Ei dezvolta o anxietate de relatie, se feresc sa interactioneze cu persoane de sex opus sau, daca cineva incearca sa se apropie de ei, refuza sau se ascund fara explicatie.
Sunt cei care se invinovatesc excesiv in legatura cu fosta relatie. Nu stiu sa gestioneze despartirea ca un fapt natural, ci il exagereaza. Stima lor de sine este scazuta si nu isi gasesc energia si curajul unei noi cautari. Isi asuma pierderea ca un esec si se culpabilizeaza pentru asta. In aceste situatii este bine ca persoanele apropiate sa-l incurajeze sa iasa din cochilie si sa isi asume riscul unei noi relatii, care cu certitudine nu va semana cu cealalta.
3 Cei care intra in relatii pasagere
Exista o a treia categorie de persoane care, in urma unei relatii semnificative, sunt atat de tulburate de impactul separarii si de travaliul despartirii incat incep sa intre in relatii pasagere fara discernamant si cenzura.
Este ca o autoflagelare, repetand despartirea cu dorinta de a se imuniza la durerea despartirii. Poate sa fie si o pedeapsa inconstienta pentru persoanele de celalalt sex, act simbolic care repeta situatia.
Aceste persoane clar nu s-au detasat de vechea poveste de dragoste, ci doar o ascund, se amagesc fara sa rezolve problema. Vor ramane depozitate in adancul sufletului toate aceste “reziduuri“, pe care cel in cauza le va purta si in relatiile viitoare. Astfel de evadari vor aduce si mai multa suferinta si pot duce chiar la anihilarea unor emotii pretioase.
Forma aceasta de “protest “ si de desconsideratie fata de tot ce inseamna cuplu conduce la tocirea unor trairi ce tin de sensibilitate si distrugerea unor repere morale. Este o iluzie compensatorie a pierderii traite.
4 Persoane care dau dovada de prudenta
In aceasta categorie intra persoanele care au inteles ca finalul unei relatii este doar parte din episoadele vietii si cauta sa gaseasca o pereche potrivita pentru o noua relatie. Sunt persoane care au invatat lectia din etapa tocmai incheiata, au reusit sa identifice carentele vechii relatii, sa isi cunoasca mai bine propriile nevoi intr-o noua relatie de cuplu. Acestea exprima maturitate si intelepciune. Ei au acceptat in mod egal cu fostul partener partea de “vina” si au ales sa pastreze ca amintiri partile pozitive, placute. Sunt cei ce cred in iubire si in sansa de a o impartasi
In perioara ulterioara despartirii este sa constientizezi nevoile tale reale. Sa nu negi sau sa te rusinezi de suferinta ta. Este fireasca, omeneasca, ea iti dovedeste ca viata ta interioara exista. Nu te lasa influentat de impulsurile de moment, pot fi inselatoare si distructive pentru binele tau atunci cand esti inca afectat de fosta relatie. Lasa-ti un timp de “macerare” a lucrurilor traite, incearca sa intelegi, nu sa blamezi, apoi pregateste-te pentru o noua iubire!
Nu uita! “Orice iubire este intotdeauna unica, iar fagaduinta ei este ca rasaritul primei dimineti“, spunea Paul Evdokimov.

Keren Rosner
Psiholog, psihoterapeut

Imbunatateste-ti viata de cuplu cu un simplu “Multumesc”



In viata fiecarui cuplu apar momente in care pur si simplu iti doresti sa te apropii mai mult de partener, sau poate ai impresia ca procesul de comunicare nu functioneaza asa cum ti-ai dori, poate lucrurile s-au schimbat si nu stii de unde sa incepi sa le repari, sa mearga in directia in care ti-ai dori tu.

Inainte de a incerca sa folositi pastile sau sa cumperi o vacanta scumpa pentru a fugi de problemele de acasa, puteti explora ce aveti la indemana deja, adica sa folositi cateva cuvinte foarte simple pe care de multe ori, mai ales cuplurile care sunt de mult timp impreuna, uita sa le foloseasca.
Un simplu exercitiu de recunostinta ar putea sa schimbe mult felul in care cei doi relationeaza. Cum functioneaza? Seara, cand cei doi au terminat toate activitatile si nu mai au alte griji, se pot concentra pe partener; fiecare trebuie sa spuna ce a facut celalalt pozitiv in ziua respectiva si sa ii multumeasca; cei doi pot sa isi spuna direct sau sa scrie multumirile. Un lucru atat de simplu poate sa imbunatateasca relatia si poate sa ii faca pe cei doi sa se simta mai apropiati; in plus, in momentul in care ceea ce facem in timpul zilei este observat si apreciat, vom avea tendinta sa facem si mai multe, astfel putem scapa de problema “tu nu faci nimic”. Daca dupa o zi grea, obositoare, ne rupem de rutina si incheiem intr-o nota pozitiva multumind, nu aducand reprosuri, exista toate sansele sa dormim mai bine si maine sa avem o zi mai buna.
Persoanele care isi exprima recunostinta sunt percepute in mediul social ca fiind mai generoase, deschise, pregatite sa te ajute, deci imaginea ta generala se va imbunatati si ai mai multe sanse sa iti faci prieteni.
Exercitiul de cuplu poate fi transformat intr-un jurnal de recunostinta, in care poti nota in fiecare seara ce s-a intamplat pozitiv si cat esti de recunoscator. Exista studii care demonstreaza ca iti poate schimba imaginea despre viata in general pentru ca devii mai optimist, si imbunatateste sanatatea fizica si psihica pentru ca reduce nivelul de hormoni de stres din organism.