Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae






click to create your own

16 iulie 2014

Billy Meier: Cele 15 reguli fundamentale ale Fiintei Umane



In 1951, pe cand avea doar 14 ani, Billy Meier a scris Regulile de baza ale Omului, un set de 49 de reguli despre care Billy sustinea ca i-au fost 'facute cunoscute' de catre civilizatiile plejarene. Respectand aceste reguli, extraordinare in esenta lor, am fi cu totii fiinte umane mai bune, lumea ar fi un loc mai bun de trait si de iubit!

Eduard Albert Meier (Billy Meier) este celebru in lumea intreaga datorita previziunilor sale din 1958, dar si celor peste 1000 de fotografii controversate cu OZN-uri, fotografii pe care acesta sustine ca le-ar fi realizat in timpul intalnirilor sale cu fiinte de pe alte planete. Billy (Eduard Albert Meier) afirma ca a fost contactat de fiinte umane extraterestre ce locuiesc pe Erra, planeta localizata intr-o dimensiune aflata la doar o fractiune de secunda de dimensiunea planetei noastre. Acesta a denumit contactul cu aceste fiinte cu termenul de “Plejaren” (aflate dincolo de Pleiade).

In 1951, pe cand avea doar 14 ani, Billy Meier a scris “Regulile de baza ale Omului”, un set de 49 de reguli despre care Billy sustinea ca i-au fost “date” si “facute cunoscute” de catre civilizatiile plejarene. Regulile au fost ulterior publicate si facute cunoscute in lumea intreaga si pe internet. Iti prezentam astazi 15 dintre acestea. Chiar daca scepticii le considera drept fabulatie sau literatura SF, citindu-le in profunzime nu le putem nega autenticitatea si adevarul pe care le exprima. Respectand aceste reguli in totalitate, am fi cu totii fiinte umane mai bune, lumea ar fi un loc mai bun de trait si de iubit.
Poti citi toate cele 49 reguli ale Omului pe futureofmankind.co.uk sau pe www.theyfly.com!
15 reguli ale Omului in viziunea lui Billy Meier, omul care a vorbit cu fiinte de pe alte planete
1. Fiecare fiinta umana trebuie sa isi considere viata ca demna de a fi traita indiferent de situatie.

2. Fiecare fiinta umana ar trebui sa se formeze pe ea insasi intr-o astfel de maniera, astfel incat, in situatiile neclare, confuze sau neplacute, sa nu cada victima gandurilor coplesitoare.
3. Fiecare fiinta umana trebuie sa incerce sa-si contureze fiecare situatie din viata sa intr-o maniera constienta si bine-chibzuita daca ii este data aceasta oportunitate.
4. Fiecare fiinta umana are obligatia sa-si construiasca suficienta incredere in sine, suficienta stima de sine sanatoasa astfel incat sa poata intampina si sa faca fata tuturor sarcinilor si dificultatilor care se ivesc in viata.
5. Fiecare fiinta umana ar trebui sa aiba sentimentul si convingerea ca semenii sai inteleg intr-adevar ceea ce o deprima si o impovareaza si ca se poate astepta la sfaturi folositoare, dar si la ajutor din partea cuiva.


6. Fiecare fiinta umana ar trebui sa se concentreze nu asupra evitarii problemelor si a conflictelor, ci asupra cautarii de solutii pentru ele si asupra depasirii lor.
7. Fiecare fiinta umana ar trebui sa cultive intotdeauna o relatie buna, deschisa, iubitoare, pasnica, armonioasa si degajata cu toate fiintele umane, chiar daca acestea sunt ostile fata de el. Ca regula, ura nu ii face rau celeilalte persoane, ci chiar persoanei care uraste.
8. Fiecare fiinta umana trebuie sa arate fata de ea insasi prietenia si iubirea care ii sunt necesare si trebuie sa se simta in siguranta si protejata in interiorul sau. De asemenea, trebuie sa fie sincera fata de ea insasi intr-o astfel de maniera incat sa poata sa isi inteleaga propriile ganduri, sentimente, emotii, actiuni si opinii etc.

9. Fiecare fiinta umana ar trebui sa se vada si sa se cunoasca pe ea insasi asa cum este. Prin urmare, ar trebui sa nu se gandeasca la persoana sa ca la o lume perfecta deoarece acest lucru nu este posibil. Fiecare trebuie sa invete. In consecinta, este expus greselilor si imperfectiunii. Asadar, nu este posibil ca totul sa fie clar in interiorul fiintei umane, nu este posibil ca totul sa fie bine si corect sau ca ea sa fie mai buna decat celelalte fiinte umane.
10. Fiecare fiinta umana ar trebuie sa fie complet constienta ca intre fiintele umane exista diferente la nivelul constiintei. In consecinta, nimeni nu poate fie egal altcuiva in inteligenta. Insa acest lucru nu da dreptul nimanui sa vada celelalte fiinte umane drept “oarbe” sau sa le clasifice ca fiind fiinte aflate la un nivel inferior.

11. Fiecare fiinta umana trebuie sa traiasca intotdeauna in prezent, insa trebuie sa priveasca si inspre viitor si sa-i pese de formarea lui, avand totodata in vedere trecutul si invatand din el pentru a atinge succesul, realizarea si progresul.
12. Fiecare fiinta umana are nevoie de odihna si de pace. In consecinta, orice fiinta umana are nevoie de orele sale de liniste si nu trebuie sa fie in mod constant ocupata, nici atunci cand este singura, nici atunci cand este in compania semenilor sai, a familiei sau a comunitatii. Fiecare fiinta umana are nevoie de momente de repaus deoarece doar astfel este capabila sa se reculeaga si sa se refaca. In orice caz, timpul liber ar trebui sa fie intotdeauna in cantitatile potrivite si nu exagerate astfel incat sa nu devina o povara si o influenta suparatoare asupra gandurilor si sentimentelor cuiva, dar nici asupra semenilor sai.
13. Fiecare fiinta umana ar trebui sa dea atentie libertatii sale interne si externe si niciodata sa nu se lege de un lucru de care nu ar mai fi capabila sa se detaseze.

14. Fiecare fiinta umana ar trebui sa fie atenta sa nu inteleaga sau sa accepte drept “adevarul adevarat” sau “adevarata, reala cunoastere” orice doctrina de forma politica, filozofica, sectanta, laica, stiintifica, religioasa (sau alte forme de ideologii). Fiecare invatatura ar trebui sa fie examinata pana la ultimul detaliu. Doar in acest fel adevarul folositor va fi imbratisat si realitatea experimentata.
15. Fiecare fiinta umana trebuie sa isi contureze propria viata creand evenimente, astfel incat sa gaseasca in viata sa iubire, fericire, bucurie, pace, armonie, echilibru si libertate.

Noi am gasit initial aceste reguli pe www.theyfly.com

Billy Mills: SECRETUL FERICIRII pe termen lung


Billy Mills a castigat una dintre cele mai impresionante curse de alergari care s-au tinut vreodata in istoria Jocurilor Olimpice. Afla de la Billy Mills, astazi speaker motivational si autor, cum toate dorintele sale au devenit realitate desi nu a primit nimic din ceea ce si-a dorit.

Billy Mills (Makata Taka Hela), un indian american apartinand tribului Oglala Lakota (sau Oglala Sioux) din Rezervatia indiana Pine Ridge (statul Dakota de Sud al Statelor Unite) este faimos in istoria sportului ca fiind primul atlet american care a castigat vreodata medalia olimpica de aur pentru cursa de 10 000 de metri.

La Jocurile Olimpice din 1964 tinute la Tokyo, Billy Mills a castigat ceea ce comentarii sportivi au numit “cea mai senzationala cursa de alergari care a avut vreodata loc in istoria Jocurilor Olimpice”. Nimeni nu se astepta ca un sportiv anonim sa invinga cei mai cunoscuti si medaliati atleti alergatori ai lumii… Astazi, Mills este un speaker motivational renumit, autor si filantrop, dar si activist pentru drepturile tinerilor indieni americani si o sursa de inspiratie pentru noi toti. Va prezentam un fragment din cartea acestuia "Wokini: Your Personal Journey to Happiness and Self-Understanding". Scrierile sale sunt si ele o inspiratie...
Billy Mills: Secretul fericirii pe termen lung
In tineretea mea am respectat lumea si viata, nu aveam nevoie de nimic altceva decat de pacea inimii
Si cu toate acestea, netinand seama de mie insumi, m-am schimbat si am crezut in minciunile lui Iktumi.
Parea ca stie tot adevarul, mi-a promis sa ma faca fericit.
M-a facut sa-i cer lui Wakantanka bogatie, sa am putere,
Mi s-a dat saracie ca sa imi gasesc taria interioara.
Am cerut faima pentru ca altii sa ma stie,
Mi-a dat anonimat ca sa ma stiu pe mine insumi.
Am cerut o persoana pe care sa o iubesc, ca sa nu mai fiu niciodata singur,
Mi s-a dat viata unui pustnic ca sa invat sa ma accept pe mine.
Am cerut putere ca sa pot sa realizez,
Mi s-a dat slabiciune ca sa invat sa ascult.
Am cerut sanatate ca sa duc o viata lunga,
Mi s-a dat boala ca sa apreciez fiecare minut.
Am rugat-o pe Mama Pamant sa-mi dea tarie ca sa fac ce vreau eu, in felul meu,
Mi s-a dat slabiciune ca sa am nevoie de Ea.


Am cerut sa traiesc fericit ca sa ma pot bucura de viata,

Mi s-a dat viata ca sa pot sa traiesc fericit.
Nu am primit nimic din tot ce am cerut, cu toate acestea toate dorintele mele au devenit realitate.
In ciuda mea si a lui Iktumi, visurile mele au fost implinite,
Sunt mai bogat si mai binecuvantat decat am sperat vreodata,
Iti multumesc, Wakantanka, pentru tot ceea ce mi-ai dat.
“Viata mea este un dar care mi-a fost dat mie de catre Creatorul meu. Ce fac cu viata mea este darul pe care il dau inapoi Creatorului. Mi s-a spus in mod constant si am fost provocat sa imi traiesc viata ca un razboinic. Ca un razboinic, iti asumi responsabilitatea pentru tine insuti. Razboinicul este umil. Si razboinicul invata puterea de a darui. Dumnezeu mi-a dat abilitatea. Restul depinde de mine. Sa crezi. Sa crezi. Sa crezi…” (citat Billy Mills)
✯✯✯ Urmariti mai jos una dintre cele mai faimoase si surprinzatoare curse de alergari din istoria atletismului, un triumf asupra adversitatii. Acel "Look at Mills, look at Mills" ("Uita-te la Mills, uita-te la Mills") ne da parca si astazi fiori :)...


15 iulie 2014

33 de proverbe si invataturi amerindiene care iti vor merge direct la suflet


Adevarul, dar si poeticitatea zicalelor si a proverbelor amerindiene nu sunt doar incredibil de autentice, dar si sensibilizeaza in acelasi timp. Citeste 33 dintre cele mai interesante si frumoase proverbe amerindiene!

Cultura amerindiana este cu siguranta una fascinanta, poate chiar cea in care legatura dintre natura si om este cel mai bine pastrata si respectata. Este aproape imposibil ca stravechea intelepciune a indienilor americani sa nu iti patrunda direct la suflet. Adevarul, dar si poeticitatea zicalelor si a proverbelor amerindiene nu sunt doar incredibil de autentice, dar si sensibilizeaza in acelasi timp. Citeste 33 dintre cele mai interesante si frumoase proverbe amerindiene!
33 dintre cele mai frumoase proverbe si invataturi amerindiene


1. Nu iti fie frica sa plangi. Iti va elibera mintea de ganduri dureroase. (Hopi)
2. Dumnezeu ii da fiecaruia dintre noi un cantec. (Ute)
3. Nu lasa ca ieri sa foloseasca prea mult din astazi. (Cherokee)
4. Ziua si noaptea nu pot ramane impreuna. (Duwamish)

5. Nu merge in spatele meu;
S-ar putea sa nu conduc.
Nu merge in fata mea;
S-ar putea sa nu urmez.
Mergi alaturi de mine ca sa fim unul. (Ute)
6. Este mai bine sa ai mai putin tunet in gura si mai mult fulger in mana. (Apache)
7. Niciun rau nu se poate intoarce la sursa, insa toate raurile trebuie sa inceapa de undeva. (Trib necunoscut)


8. Nu vorbi de rau deoarece trezeste curiozitatea in inimile celor tineri. (Lakota)

9. Nu mai este suficient de bine sa STRIGAM pace,
Trebuie sa ACTIONAM pace, SA TRAIM pace si SA TRAIM In Pace. (Shenandoah)
10. Sufletul nu ar avea niciun curcubeu daca ochiul nu ar avea lacrimi. (Trib necunoscut)
11. Toate plantele sunt fratii si surorile noastre. Ele vorbesc cu noi si, daca le ascultam, le putem auzi. (Arapaho)
12. Spune-mi si o sa uit. Arata-mi si s-ar putea sa nu imi amintesc. Implica-ma si o sa inteleg. (Trib necunoscut)
13. Inainte de a manca, ia-ti timp sa multumesti mancarii. (Arapaho)

14 M-am dus pana la marginea pamantului
M-am dus pana la marginea apei
M-am dus pana la sfarsitul cerului
M-am dus pana la sfarsitul muntilor
Nu am gasit pe nimeni care sa nu imi fie prieten. (Navajo)
15. Primul nostru profesor este propria inima. (Cheyenne)


16. Nu exista moarte, doar o schimbare de lumi. (Duwamish)
17. Nu poti trezi un om care pretinde ca doarme. (Navajo)
18. Pune intrebari din inima si ti se va raspunde din inima. (Omaha)
19. Cunostintele care nu sunt folosite sunt abuzate. (Cree)
20. Viata nu este separata de moarte. Doar arata asa. (Blackfoot)
21. Daca un om este intelept ca un sarpe, isi poate permite sa fie inofensiv ca un porumbel. (Cheyenne)
22. O pasare care a mancat nu poate zbura alaturi de o pasare care este flamanda. (Omaha)
23. Suntem rude cu toate lucrurile si in toate lucrurile. (Sioux)
24. Un deget nu poate ridica o piatra. (Hopi)


25. Lunii nu ii este rusine de latratul cainilor. (Southwest)
26. “Daca nu gasesti niciun motiv ca sa multumesti, greseala zace in tine”.
27. Paseste usor primavara; Mama Pamant este insarcinata. (Kiowa)
28. Cand un om se muta departe de natura, inima lui devine aspra. (Lakota)
29. Un om care moare de foame va manca alaturi de lup. (Oklahoma)
30. Exprima-ti multumirea pentru binecuvantarile necunoscute care sunt deja pe drum.
31. Toti cei care mor sunt egali. (Comanche)
32. Nu schimba caii in mijlocul raului.
33. Un om curajos moare doar o data, un las de mai multe ori. (Trib necunoscut)



RANA DE ABANDON din copilarie si efectele ei. Cum sa vindeci o rana a sufletului care inca doare



Abandonul emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Afla de la un psiholog ce presupune de fapt rana emotionala a abandonului si ce poti face pentru a te vindeca de ea!

de MIHAELA IORDACHE, psiholog si expert Garbo
Multe persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite, experimenteaza acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in copilarie. Desi termenul de ‘abandon’ ne duce in mod obisnuit cu gandul la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului emotional este un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca ceva nu este tocmai potrivit.
Este foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a face cu proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o persoana care sta foarte aproape de tine, insa cu care conexiunea, legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi emotionale neindeplinite.
Persoanele care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singure sau chiar ajung dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt menite sa fie singure. Relatiile neindeplinite, pline de frustrare sunt construite de fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana, ducand astfel la profetia ce se autoindeplineste.
Teama de abandon isi are, de multe ori, radacinile in copilarie
Acest abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Copilul creste intr-un mediu in care, cumva o parte din el nu este acceptata. In felul acesta, copilul ‘invata’ ca nu este ok sa afiseze acea parte. De exemplu invata ca:
- Nu este ok sa faci greseli;
- Nu este ok sa iti arati emotiile;
- I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;
- Nevoile nu sunt premise tuturor;

- Nevoile altora sunt mai importante;
- Implinirile si succesul sunt minimizate.
Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:
- Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru varsta copilului;
- Este tras la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru actiunie si sentimentele parintilor – clasicul ‘din cauza ta’
- Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre intreaga pesoana si identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca dezacord despre comportamentul specific.
Teama de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi semnificative cum este moartea unui parinte sau divortul, fie ca rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura de adult, aceste experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele care sunt importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este normal ca parte din experienta umana, in momentul in care devine severa si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte dificil de gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii sanatoase.
In situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa protectiei fizice si psihice de au nevoie si merita, ajung sa internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de vedere fizic, cat si emotional se traduce in abandon. A trai cu experiente repetate de abandon da nastere unui sentiment ridicat de rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit, inconstient din experientele de abandon: “Nu esti important. Nu esti de valoare”. Din acest loc, incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.

Pentru unii copiii, abandonul este predominant fizic, cand conditiile necesare pentru o dezvoltare potrivita nu au fost indeplinite (lipsa supraveghierii, lipsa nutritiei potrivite, lipsa unui acoperis, absenta de imbracaminte potrivita si caldura, abuz fizic si/sau psihic.
Copiii sunt in totalitate dependenti de protectia ingrijitorilor lor sa le ofere un mediu sigur pentru a se dezvolta. Cand nu se intampla asta, se formeaza crezul ca lumea este un loc nesigur, in care oamenii nu sunt de incredere, si nu merita atentie si ingrijire potrivita.
Sa nu ascunzi niciodata 'acea' parte din tine...
Abandonul emotional apare cand parintii nu ofera conditiile si mediul emotional pentru o dezvoltare sanatoasa. Abandonul emotional mai este descris si ca fenomenul care apare in momentul in care copilul ‘invata’ din experienta ca trebuie sa isi ascunda o parte din cine este pentru a fi acceptat, sau sa nu fie respins.
A ascunde o parte din tine inseamna:
- nu este bine sa faci o greseala
- nu este bine sa afisezi emotii, sa ti se spuna ca modul in care simti nu este adevarat. De exemplu “ Nu ai nici un motiv sa plangi si daca nu te opresti din plans o sa-ti dau eu un motiv de plans”. Suna familiar?
- nu este bine sa ai nevoi. Nevoile celorlalti par mult mai importante decat ale tale.

- nu este bine sa ai succes. Realizarile nu sunt vazute, si de multe ori sunt minimizate.
De multe ori problemele de abandon sunt amestecate cu perceptii si limite neclare din partea partintilor cum ar fi parinti care nu vad copilul ca o fiinta separata cu limite distincte si se asteapta la nivel inconstient sa fie o extensie a propriei lor persoane; cand parintii nu sunt dispusi sa isi asume responsabilitatea pentru sentimentele, gandurile si comportamentele lor insa se asteapta ca si copilul sa isi asume responsabilitate; cand imaginea de sine a parintelui este hranita de comportamentul copilului.
Abandonul impreuna cu limite neclare, in momentul in care copilul dezvolta imaginea si valoarea de sine, reprezinta fundatia credintelor despre propria insuficienta ca fiind principala cauza a rusinii pe care o simt. Acestea nu sunt sub nici o forma indicatori ai valorii copilului ci mai bine exprimat, sunt indicatori ale unei gandiri eronate despre sine si credinte false.
Aceste rani emotionale sunt adanci si reale si ajung sa fie reproduse in cazul relatiilor adulte. Cauzele ranilor emotionale trebuie sa fie intelese si acceptate pentru a incepe procesul de vindecare.


Abandon si Trauma. Cand incepe VINDECAREA

Uneori aceste experiente de abandon pot constitui adevarate evenimente traumatizante din viata unei persoane. Moartea unui parinte poate sa fie o astfel de trauma pentru un copil, ca si incapacitatea de a ajunge sa se simta in siguranta datorita unui abuz fizic sau sexual sau lipsa adapostului. Un tipar de neglijenta emotionala se poate traduce ca fiind traumatizant.
In procesul de abordare a problemelor psihologice rezultate din sentimentul de abandon in cadrul terapiei, poate scoate la suprafata sursa, fie o trauma sau temeri profunde asociate cu experientele din copilarie. In lucrul cu un terapeut integrativ, o persoana invata cum sa separe temerile din trecut de realitatea prezenta, construind un mediu in care sa dezvolte perceptii, reactii si asteptari realiste de la viata si de la propria persoana.


Procesul de recuperare incepe cand persoana incepe sa recunoasca ca aceste temeri au radacini in trecut si s-au dezvoltat ca modalitate creativa de supravietuire pentru a controla exteriorul si a atinge sentimentul de siguranta.
ARHETIPURI SI MITOLOGIE: Abandonul se regaseste si in povestile despre IUBIRI IMPOSIBILE
Mitologia este plina de povesti despre abandon sau iubiri imposibile, in special femei care si-au dedicat intreaga viata partenerilor pentru a se gasi intr-o zi parasite pentru o cauza nobila. Unii psihologi, cum este Carl Jung care sustine ca aceste mituri si legende au devenit parte din inconstientul colectiv. La un nivel primar, toti am intenalizat anumite povesti si le-am facut parte din modul comun de a vedea lumea.
Fizicul ne spune multe despre trairile interne
Persoanele care sunt sensibile in privinta abandonului sunt foarte sensibili si la respingeri. Aceste rani ies la suprafata atunci cand pesoana se simte respinsa, de obicei in relatiile cu parteneri de sex opus. Reactia care se formeaza este una de dependenta. Dependenta de validare in relatii de exemplu. Sentimentul trait este ca nu primeste niciodata destula iubire pentru a se sustine singur. Este posibil sa construiasca mediul in asa fel incat sa ii fie usor sa interpreteze rolul de victima pentru a primi atentie si suport, va creea multe dificultati pentru a declansa aceste reactii celor din jur.
In literatura de specialitate se vorbeste mult despre efectele generale ale abandonului perceput in copilarie. Ma voi opri scurt la efectele asupra fizicului.


Asculta mesajele pe care ti le transmite corpul: Efectele abandonului emotional asupra fizicului

Lise Bourbeau ne explica cum experienta la nivel corporal, somatic, constienta personala, este cea mai autentica experienta in viata. La acest nivel se poate observa foarte clar mesajele interioare si se poate experimenta consistenta si stabilitatea persoanala. Fara constiinta somatica, a modului in care ne influnteaza emotiile fizicul ( atat la nivel de postura, muscular, respiratie, atitudine fizica generala,etc), avem o experienta scazuta a propriei persoane si a trairilor prezente, care lasa senzatia de gol si instabilitate.
Pentru fiecare tipar psihologic exista un echivalent in corp, un tipar somatic care se manifesta. Abandonul este manifestat in corp sub forma de lipsa de tonus si postura saracacioasa, greu de sustinut ca si cum persoanei i-ar fi greu sa se sustina pe sine. La nivel psihologic este manifestat prin comportamente dependente si /sau codependente, in relatiile personale cat si fata de alte substante.
INTELIGENTA SOMATICA: Increderea in 'vocea interioara' (instinct) vindeca...
Este important sa invatam cum sa ‘ascultam’ aceste mesaje corporale in lucrul cu un terapeut si sa avem incredere in inteligenta somatica, care a mai fost numita si ‘instinct’ sau ‘vocea interna’.

Atingerea este importanta si poate avea un impact puternic in recuperarea de teama de abandon de exemplu. Din pacate in cazul multor persoane, aceasta inteligenta este cumva adormita. Pentru a compensa trairea interna, persoana ajunge sa concentreze foarte multa atentie in mediul exterior pentru a cauta atentie si validarea propriilor emotii, chiar si identitatea. Cand ne uitam constant in exterior fara a realiza starile noastre interne, ratam oportunitatea de a construi incredere in sine si ramanem cu senzatia de fragilitate interna.
Experienta somatica ne ajuta sa diferentiem mesajele subtile internalizate din trecut, sa recunoastem diferentele dintre momentele in care nu exista o alternative si momentul prezent in care exista alternativa alegerii personale. Vindecarea ranii de abandon implica mai mult decat interventii la nivel relational suportiv si hranitor, este important si interventii la nivel corporal. Se poate invata empatia si acceptarea, afirmarea si respectful fata de propria persoana, afirmarea propriilor dorinte si nevoi, cat si se lucreaza pe experientele de disociere timpurii care au format aceasta scindare minte-corp, pentru a oferi ocazia expresiei personale autentice in intregime in orice context nu doar in cabinetul terapeutului.


Teama de abandon afecteaza si stima de stine

Pentru cei care se lupta cu teama de abandon, se poate remarca cum aceasta afecteaza in mod negativ stima de sine, provocand sentimente de lipsa de valoare fata de propria persoana. Acesta este un subiect mult mai larg despre cum teama de abandon afecteaza imaginea de sine si o voi aborda pe larg in umatorul episod.
Terorizati ca intr-o zi aceasta teama de abandon va deveni reala si anxietatile sunt si ele la fel de reale si afecteaza stima de sine. Teama si anxietatea sunt cei doi piloni de sustinere ai unei stime de sine scazute. Bazate pe experientele timpurii, se dezvolta perceptii si credinte despre sine. Anxietatea este exagerata si patrunde in orice domeniu din viata persoanei si afecteaza: abilitatea de a lua decizii, de a se relaxa, de a mentine o hotarare sau pur si simplu motivatia, abiliatea de a-si reveni dupa o dezamagire, stabilitatea emotionala, energia personala, abilitatea de a invata, deschiderea de a invata noi abilitati, abilitatea de a introspecta.
Sunt cateva temeri de baza care stau la baza unei stime de sine scazute si le vom aborda pe larg:
1. Teama de a face ceva ce va confirma insuficienta
2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta
3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de abandon
4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.
***
Mihaela Iordache este un ambasador pentru sanatate mentala, emotionala si fizica. Specialist psihologie, clinica, organizationala si psihoterapie, a terminat studiile in Bucuresti si este pasionata de natura umana. Scopul activitatii sale este sa ajute la atingerea potentialului maxim, sa asiste grupuri si echipe sa construiasca relatii puternice. Scrie, danseaza, meditezeaza si calatoreste. Cateva lucruri in care crede:

- Nu merita sa ramai blocat, mai bine muncesti pentru dezvoltarea unei bune stari cu orice implica
- Descopera bucuria si placerea In fecare moment din zi, chiar si in mijlocul haosului si stresului
- Crede in sinteza perspectivei integrative, suntem un intreg, mintea, creierul, corpul si sufletul;
- Crede in practicalitatea psihoterapiei cat si latura ei complementara si ca investitia in propria persoana este cel mai bun lucru pe care cineva il poate face
- Nu exista reteta magica sau pilula care sa te schimbe, e necesar sa te implici
De mai mult de 10 ani, Mihaela studiaza si practica psihologia. A studiat mai multe forme, practicant atat in zona organizationala cat si cea clinica, si s-a oprit la cea care o defineste si se potriveste in practica sa, si anume Psihologia Integrativa. Mihaela face parte din Asociatia Romana de Psihologie Integrativa de 2 ani. Este o abordare complexa de a creste resursele personale pentru a atinge potentialul. Scopul este sa ajute la construirea unei aliante sanatoase intre minte si corp, integrarea strategiilor psihologice, pentru a va sprijini sa gestionati provocarile de zi cu zi si un stil de viata implinit, atat profesional cat si personal.

Osho -Fericirea care vine din interior



Singurătatea este o stare de spirit negativă. Solitudinea e pozitivă, în ciuda a ceea ce spune dicționarul. În dicționar, singurătatea și solitudinea sunt sinonime – în viață nu sunt. Singurătatea e o stare de spirit în care îți lipsește constant celălalt. Solitudinea e starea de spirit când ești constant încântat de tine. Singurătatea înseamnă nefericire. Solitudineaînseamnă fericire. Singurătatea este veșnic îngrijorată, îi lipsește ceva, tânjește după ceva, dorește ceva. Solitudinea este o împlinire profundă, o mulțumire extraordinară, fericire, sărbătoare. Singurătatea te descentrează. Solitudinea te centrează, te fixează. Solitudinea este frumoasă. E înconjurată de eleganță, de grație, de un climat de mulțumire fantastică. Singurătatea e cerșetoare; totul la ea e cerșeală și nimic altceva. Nu are grație; de fapt, e urâtă. Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută. Te simți ca și cum toată lumea ar fi a ta, întreaga existență ar fi a ta.
Ei bine, dacă intri într-o relație când te simți singur, îl vei exploata pe celălalt. Celălalt va deveni un mijloc de a te satisface. Te vei folosi de celălalt, și nimănui nu îi place să fie folosit, pentru că nimeni nu se află aici pentru a fi un mijloc pentru altcineva.
Fiecare ființă umană e un scop în sine. Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric. E pe dric chiar înainte de a fi început. Copilul s-a născut mort. Relația o să-ți pricinuiască și mai multă nefericire.
Și, ia aminte, atunci când intri într-o relație pentru că ți-o cere singurătatea, persoana cu care legi relația se află în aceeași situație, pentru că nimeni care își trăiește cu adevărat solitudinea nu va fi atras de tine. Tu ești mult prea jos. Cel mult poate să te simpatizeze, dar nu să te iubească. Cel care este în culmea solitudinii poate fi atras de cineva tot solitar.
Așa că, atunci când acționezi după singurătate, dai de o persoană de același tip; dai de propria reflecție. E o întâlnire între doi cerșetori, între doi oameni nefericiți. Iar atunci când se întâlnesc doi oameni nefericiți, fiecare îi pricinuiește celuilalt mult mai multă nefericire decât putea să le pricinuiască singurătatea. La întâlnirea a doi oameni nefericiți, nefericirea nu se adună, ci se multiplică.
Mai întâi fii solitar. Mai întâi bucură-te de tine, iubește-te. Mai întâi fii atât de autentic fericit încât nu contează dacă nu vine nimeni. Ești plin, te reverși. Dacă nimeni nu bate la ușa ta, foarte bine, nu pierzi nimic. Nu aștepți pe nimeni să vină să-ți bată la ușă. Ești acasă – dacă vine cineva, bine, minunat. Dacă nu vine nimeni, tot bine și minunat. Pe urmă intri într-o relație, și intri ca un stăpân, nu ca un cerșetor. Intri ca un împărat, nu ca un cerșetor.
Iar persoana care trăiește în solitudine va fi întotdeauna atrăgătoare pentru altă persoană care își trăiește și ea frumos solitudinea, pentru că cine se aseamănă se adună. Când se întâlnesc doi stăpâni – stăpâni pe ființa lor, pe solitudinea lor –, fericirea nu doar se adună, se multiplică. Întâlnirea lor este o minunată sărbătoare. Și ei nu se exploatează reciproc, nu se folosesc unul de celălalt. Dimpotrivă, devin unul, și se bucură de existența care îi înconjoară.
Doi oameni singuratici se înfruntă întotdeauna, se confruntă. Doi oameni care au cunoscut solitudinea sunt uniți de un interes comun, de un scop înalt, îndepărtat. Ei nu se uită unul la celălalt, ci la ceva mai înalt decât ei.Poate se țin de mână, dar se uită la luna din înaltul cerului. Uneori ascultă împreună o simfonie de Mozart sau Beethoven sau Wagner. Alteori poate stau lângă o cascadă și ascultă muzica sălbatică pe care o cântă apa ce cade în gol.

Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare. Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană…

Povestea privighetorii


Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In jurul palatului erau splendide gradini imense, pline cu plante si flori rare. In spatele acestor gradini, o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare.
Privighetoarea canta atat de frumos incat, oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei.
Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua, se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. “Ce frumos canta!” ziceau ei, uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce.
Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului, ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate, dar cand auzeau cantecul privighetorii, toti spuneau: “Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!”
Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui.Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. Aceste carti ajungeau peste tot in lume, iar intr-o zi, imparatul insusi deschise una dintre acestea. “Ce minunat!” zise el, “Aceasta carte spune ca, dintre toate lucrurile minunate din regatul meu, cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare, de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?”
Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea, nici macar doamnele de onoare, bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii.
In sfarsit, unul din ajutorii de bucatari a exclamat:”Oh, privighetoarea, o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama, care locuieste pe malul marii. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit, dar atunci aud cantecul privighetorii, care e atat de dulce incat imi dau lacrimile.”
Asa incat omul, impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea.
Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca. “Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O, dar am mai auzit sunetul asta inainte.”, zice un curtean. “Ah, nu”, a spus ajutorul de bucatar “aceasta e doar o vacuta, mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare.”
Curand ei au trecut pe langa un iaz, unde cateva broaste oracaiau de zor. “Ce dragut”, zice un alt curtean “vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!”. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: “Dar nu-i privighetoarea, insa o vom gasi curand.”
Au mai mers putin si, in sfarsit, ajutorul de bucatar a zis: “Iata privighetoarea!” si a aratat catre o pasare micuta, gri, cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor.
“Ce incolora este, nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!” au zis doamnele de la curte. Atunci privighetoarea a inceput sa cante, iar trilurile ei dulci au umplut padurea. “Ah, ce minunat!” au soptit doamnele de onoare.
“Da, intr-adevar” au zis toti curtenii “Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!”. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: “Buna ziua, privighetoare, am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru.”
“Trebuie sa merg acum?” a intrebat privighetoarea.
“Nu chiar acum, poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat.” a zis unul din curteni.
“Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure, insa daca imparatul doreste, voi veni asta seara la palat.”
In acea seara, palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. In sala tronului, intreaga curte statea in jurul imparatului, imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea.
In sfarsit, micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante.
Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva, i-a atins pe toti cei care ascultau. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine, lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. Cand privighetoarea a terminat cantecul, imparatul a zis ca niciodata n-aauzit ceva mai frumos. El a oferit privighetorii lantul sau de aur, dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta.
Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec, chiar mai frumos decat primul, dupa care a zburat inapoi in padure.
Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii, dar fara succes.
Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte, ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. Asa ca, privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei.
Intr-o zi, imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. “Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare”, a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. In schimb, in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand aceasta pasare a fost atinsa, a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata, ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii.
“Ce frumoasa este!” au exclamat toti curtenii. “Va canta in duet cu privighetoarea adevarata”.Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna, dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar, in timp ce, privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. “Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!” a spus maestrul de ceremonii al curtii, iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte, cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala.
Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data, insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. “Ce pasare nerecunoscatoare!” au zis curtenii. “Dar nu-i nimic, avem cea mai buna privighetoare chiar aici.” au completat ei.
Dupa aceasta intamplare, adevarata privighetoare a fost izgonita din regat, iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur, cantand in fiecare seara.
A trecut un an, privighetoarea de aur canta in fiecare seara, toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Intr-o seara, imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei, dar in loc sa cante, pasarea scotea un sunet strident. Privighetoarea de aur se stricase!
Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare, dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara, ci numai o data pe an. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii, dar s-au impacat cu gandul acesta.
Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Imparatul insusi s-aimbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi, dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat.
Imparatul zacea in patul sau, era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron.
In tot acest timp, imparatul zacea singur in dormitorul lui superb, zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. Abia mai putea respira, ca si cum o grautate ii apasa pieptul. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. Iar in jurul sau auzea diverse voci, unele amenintatoare si crude.
“Macar de-as putea asculta putina muzica, sa nu mai aud vocile astea chinuitoare…” a mormait imparatul. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: “Canta pentru mine, te rog”. Dar pasarea de aur ramanea tacuta.
Camera parea atat de tacuta si rece…
Deodata, o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. Era privighetoarea adevarata, care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante. Privighetoarea a cantat despre primavara, cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.
Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene, culorile i-au aparut in obrajii palizi, in timp ce asculta trilurile privighetorii. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii, toate au disparut.
Privighetoarea canta tot mai frumos, iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: “Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. Cere-mi orice si vei avea!”
“Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta, prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau, si bune si rele, dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea.”
“Foarte bine”, a zis imparatul.
A doua zi, la rasaritul soarelui, cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau, acesta a aparut in sala tronului, spunandu-le tuturor: “Buna dimineata!”