Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae






click to create your own

31 iulie 2014

10 sfaturi de viață de la Nicolae Steinhardt



“In lumea păcatului perfecțiunea nu se încheagă.

Se cuvine așadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu fie perfecțiunea – generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranță, închisori, torturi și lagăre -, ci dimpotrivă, imperfecțiunea. Să recunoaștem că, lumește, suntem limitați și să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cât mai puțin rea, singura cu putință aici.”

1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.
3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.
4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
5. Elementara deșteptăciune e o îndatorire.
6. Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.
7. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.
8. În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
9. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.
10. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.

Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912 – 30 martie 1989)



“Aflarea adevărului însingurează”



Trei gânduri, mai multe adevăruri.

Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul, care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem se poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenție și să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorințele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit și împrăștiat aminte la nevoile, doleanțele şi solicitările celorlalți. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toți cei din jurul nostru au obligații față de noi, iar noi față de nimeni, niciodată.

Atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul.

Nicolae Steinhardt,
(29 iulie 1912 – 30 martie 1989)

Cele 15 principii de bază ale căsniciei



Câteva sfaturi pentru îndrăgostiți de acum un veac, care ar mai putea fi valabile și astăzi.

Sfaturi oferite în anul 1920 de către profesorul doctor B.G. Jefferis, în cartea sa “A Guide to Purity and Physical Manhood Advice to Maiden, Wife and Mother Love, Courtship, and Marriage”.
1. Căutați fiecare fericirea celuilalt – un mariaj egoist, prin care un partener caută doar propria fericire, se distruge singur. Fericirea este un foc care nu va arde mult doar cu ajutorul unui singur vreasc.
2. Nu te căsători dintr-o toană de moment – căsătoria poate avea loc oricând pe parcursul relației dacă lucrurile sunt făcute să dureze.
3. Nu te vinde – nu contează dacă prețul este plătit în bani sau în vreo poziție socială.
4. Nu te irosi – nu vei primi niciodată prea mult, chiar dacă vei primi atât cât crezi că meriți.
5. Caută sfatul părinților – părinții îți sunt cei mai buni prieteni. Ei sunt cei care vor face mai multe sacrificii pentru tine decât orice alt muritor. Ei sunt cei care, în ceea ce te privește, sunt deasupra egoismului. În cazul în care ei nu sunt de acord cu alegerea ta, înseamnă că au motive să o facă.
6. Nu te căsători pentru a face pe plac altora – tu va trebui să trăiești și să înduri noua viață.
7. Nu te căsători pentru a face în ciudă cuiva – ar adăuga o ticăloșie unei nebunii.
8. Nu te căsători dacă nu iubești – un trup fără suflet va sfârși curând prin a fi ofensator.
9. Testează cu atenție efectele vieții în comun – dacă intimitatea aduce cu ea disprețul înaintea mariajului, o va face și după aceea.
10. Testează cu atenție efectele separării prelungite – adevărata dragoste învinge atât timpul cât și spațiul.
11. Nu te căsători doar pentru că ai promis că vei face asta – dacă o fisură a apărut între voi acum, se va transforma mai târziu într-o prăpastie. Este mai puțin ofensator să retragi o promisiune făcută decât să minți în fața altarului. Partenerul de viață are dreptul la integritate absolută.
12. Căsătorește-te cu caracterul – important nu este ceea ce deține o persoană, ci ceea ce este.
13. Nu te căsători din “cauze umanitare” – dacă o persoană dorește să se salveze de la obiceiurile rele, nu este potrivită pentru tine.
14. Pretinde inteligență – cultura este bună, dar nu este transmisă ereditar. Inteligența, însă, ar putea fi.
15. Nu vă jucați cu sentimentele și atașamentul celuilalt. Este un păcat care vă va urmări pentru tot restul vieții.


“Nu este de ajuns să ai inteligență, trebuie să o și folosești”



Cinci gânduri de la René Descartes.

Oamenii se pot înșela, dar niciodată dintr-o deducție rău făcută, ci numai din experiențe prea puțin înțelese.

Toate greutățile provin din faptul că-ți lipsește curajul.

Bunul simț este lucrul cel mai repartizat din lume, căci fiecare crede despre sine că este foarte bine dotat.

Caută mai bine să te învingi pe tine decât soarta și să-ți schimbi mai degrabă dorințele decât ordinea lumii.

Aș da tot ce știu pentru jumătate din ce ignor.

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650)


“Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce”



15 gânduri înțelepte.

- Tinerețea este o perioadă minunată a vieții. Ea ne slujește să acumulăm greșelile numite ulterior experiență.
- Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos.
- Nu pune realității întrebarea “De ce?” Întreabă-ți visele “De ce nu?”.
- Mai bine te-ai păstra curat și strălucitor; ești fereastra prin care trebuie să vezi lumea.
- Ai grijă să obții ce îți dorești în viață sau vei fi obligat să te mulțumești cu ce primești.
- Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență.
- Ce este viața, decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea este să le alegi pe cele demne de a fi făcute.
- Indiferența este esența inumanului.
- Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce.
- Omul este o fereastră prin care trebuie privită lumea.
- Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.
- Cel ce n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată.
- Natura artistică detestă vidul.
- Fără artă, cruzimea realității ar face lumea de nesuportat.
- Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul.

(26 iulie 1856 – 2 noiembrie 1950)


La răscruce de vânturi



“Știu fără cine nu pot trăi.”

“Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.”

***

“Nu știu din ce-s făcute sufletele, dar al meu și-al lui sunt la fel, în vreme ce el e la fel de diferit de mine ca razele lunii de fulger, ca gheața de foc.”

***

“Iubesc pământul de sub picioarele tale și aerul de deasupra capului tău, și orice obiect pe care îl atingi, și fiecare vorbă pe care o rostești. Iubesc toate privirile tale, toate faptele și toată făptura, așa cum ești.”

Emily Bronte (30 iulie 1818 – 19 decembrie 1848),

La răscruce de vânturi


27 iulie 2014

Frumuseţea omului


Natura nu ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toţi oamenii sunt măşti, sub care ea se străduieşte să recunoască buna sau reaua voinţă, şi buna sau reaua intenţie. Însă natura ia cu tărie seama la bunătatea omului.
Oamenii par a fi frumoşi numai pentru oameni. Omul pare frumos altui om. De altfel, nimeni din lume nu ia în seamă frumuseţea omului. Natura nu ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toţi oamenii sunt măşti, sub care ea se străduieşte să recunoască buna sau reaua voinţă, şi buna sau reaua intenţie. Însă natura ia cu tărie seama la bunătatea omului. Nu numai câinele, calul şi boul, ci şi fiarele sălbatice iau seama la bunătatea omului, mai mult decât animalele domestice. Nu numai animalele, ci chiar şi plantele iau seama, în felul lor, la bunătatea omului. Precum întreaga natură ia în seamă bunătatea omului, tot aşa ia seama şi la răutatea omului. Multe exemple s-ar putea aduce pentru întărirea acestui fapt, din viaţa oamenilor sfinţi şi a oamenilor răi. Însă nu există nici un exemplu, în afară de basmele închipuite, care să spună că natura ia seama cât de puţin la frumuseţea din afară a omului. La fel, nici lumea spiritelor nu ia seama la frumuseţea omului, ci numai la bunătatea ori răutatea lui, adică la frumuseţea ori urâţenia lui interioară.
Oamenii par a fi frumoşi numai unul altuia. La frumuseţea omului nici o altă lume nu ia seama. Oare pentru faptul că frumuseţea omului este lipsită de obiect în drama morală şi spirituală a lumii? Sau pentru că frumuseţea omului nici nu este de fapt frumuseţe, ci urâţenie în comparaţie cu frumuseţea lui cea dintru început? Sau din pricina amândurora?
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp.179-180)
www.doxologia.ro