Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

13 aprilie 2016

Iubire...

Cand te-am intalnit pe tine, inima mi-a ramas fara cuvinte. Alergau caii cei albi peste campurile verzi cu furie de viata si am avut senzatia ca aud tobele in arenele grecesti care preziceau luptele intre gladiatori. Iubire, tu esti leoaica cea alba care ne sare la gat fara sa stim, doar in joaca, doar asa, sa ne tranteasca fara sa ne sfasie, dar caderea sa nu i-o uiti niciodata.
Cerurile s-au deschis cand te-am intalnit pe tine si ingerii coborau pe pamant. Stateam sub un copac mare care se intindea peste lume. De dragoste, pocneau mugurii zambindu-mi, eu nu te vedeam decat pe tine.
Asa a fost cand noi doi ne-am intalnit: un fulger a brazdat cerurile din sufletul meu cand m-ai privit si ma ascundeam dupa umbre ca sa te privesc. Te iubesc, cer albastru cu zmeie colorate, te iubesc pe tine cel de astazi care ai ramas langa mine.
Intr-o zi te-am iubit de cand te-am vazut. Tavaleste-ma, viata, prin campul cu flori, pune-mi in par macii cei rosii si lasa-ma sa alerg desculta pe sub ploi gandindu-ma la tine. Iubire cu chip de leoaica alba, m-ai muscat de gat cu coltii tai de ganduri albe si sangele meu a fost schimbat intr-o clipa, sange amestecat cu vorbele tale.

Ce m-ai intrebat atunci, parca cum ma cheama?
Si ploua cu flori albe de tei peste noi doi. Iti amintesti? Am trecut de atunci prin foc si prin apa, dar am ramas amandoi. Tu m-ai tras dupa tine in fuga prin paduri neumblate si sufletul meu era beat dupa tine, iubire cu ochi de baiat ca aluna batuta de soarele verii.
Te-am iubit din ziua in care te-am vazut, inainte de a-mi vorbi. M-am indragostit de tacerea adanca din ochii tai curati ca ziua de vara spalata in ploi de dimineata!
Uneori cad stele peste noi noptile si ma trezesc cu gandul ca acest dar care mi s-a dat mi s-a dat din ceruri.
Te iubesc cu tot sufletul obosit dupa atatea vorbe fara rost, dupa atatea imagini pe care le-am uitat, am uitat viata mea cand te-am cunoscut! Imi amintesc ca dupa ce m-am intalnit prima oara cu tine, noaptea am iesit din casa ca sa ma plimb printr-o ploaie de vara, sa-mi pun gandurile in ordine. Eam ravasita de vorbele tale… Un baiat atat de cuminte, cu un suflet atat de curat, sa-l intalnesc pe neasteptate… Ingerii zambeau acolo sus pentru bucuria acelei fete, bucuria mea aducea zambet in ceruri! Te iubesc si te voi iubi pana la moarte, numai moartea ma va desparti de tine, asta sa stii!
Asa te iubesc, cu ingerii langa mine si cu multumire adusa lui Dumnezeu in fiecare zi ca te-am cunoscut pe tine.

* de Constantinescu Maria Bogdana (bogdanahelp.wordpress.com)

Care este rostul?

La 17.00 am intalnire cu directorul. Imi trec unghiile rosii peste dosarele groase si imi repet in minte discursul. Totul decurge bine. Raman o clipa singura in biroul ala dreptunghiular, cu pereti din sticla. Mai lucrez ceva, imi mai vin proiecte si oameni noi, vad ce accept si ce nu, dar nu ma pierd niciodata cu firea. Asta-i lege. Asta-i legea.

Tastez ceva. Ma opresc si o fixez cu privirea. 5 secunde, nu mai mult. Atat imi trebuie. Imi incrucisez bratele, schitez un zambet ironic si dau ochii peste cap.
Gata, a priceput mesajul, pot pleca. Calc apasat, merg dreapta, ca doar de ieri am fusta noua, din piele. Mai lucrez ceva, imi mai vin proiecte si oameni noi, vad ce accept si ce nu, dar nu ma pierd niciodata cu firea. Asta-i lege. Asta-i legea.
Ma conversez cu project managerul din colt, cu programatorul de la fereastra si cu web designerul din fata. E una la intrare care mereu ma saluta cand vin, oare ea n-o fi vazut ca o ignor, ca nu conteaza?
We are not the same, imi spun, in timp ce mai dau o data ochii peste cap. Reflex, ce sa-i faci?
La 17.00 am intalnire cu directorul. Imi trec unghiile rosii peste dosarele groase si imi repet, in minte, discursul. Totul decurge bine. Raman o clipa singura in biroul ala dreptunghiular, cu pereti din sticla.
In fata, Bucurestiul se pregateste, incet, de transformare. Luminile de pe Basarab se aprind, masinile se inghesuie la semafoare, cafenelele se umplu de oameni.
E toamna tarzie. Bureaza un pic. Cerul e acoperit din loc in loc cu nori amenintatori. N-o sa ploua, o spun ca o sentinta. Si, dintr-o data, acelasi sentiment.
Sunt peste toate. Like a little God, rad infundat si privesc peste umar la gloata din stanga mea.
Dau sa plec. Proasta de la intrare nu ma vede si ma loveste in plin. Cafeaua se revarsa pe fusta mea cea noua si, mai rau, pe telefon. In masina incerc din rasputeri sa il deschid. Nimic.
E rosu si o coada pana la Ploiesti. In stanga mea, pietonii se opresc si ei. O doamna trecuta de prima tinerete priveste fix, in fata. Are o haina de blana, un pic tocita si niste pantaloni evazati. Ciudat, dar imi place. Are acel ceva. Prestanta, poate. Priveste trist. Foarte trist. Fuck! D-asta nu-mi place sa nu-mi mearga telefonul. Incep eu acum sa ii vad pe astia care nu conteaza!
Dar uite, desi e trista, s-a machiat si a iesit din casa. Si mai are si prestanta. Nu, demnitate as zice.
Intoarce si ea capul spre mine. Mimez nepasarea. Cand traverseaza ma priveste iar pret de o secunda. Imi zambeste. Nu stiu de ce naibii, ca nu ma cunoaste, dar femeia aia trista mi-a zambit chiar mie!
Verde! Ce bine! Gata sa o iau razna!
Trec pe langa Unirea. Iar rosu. Pe cladire, imens, o reclama la…ceva, ah, la manusi, uite! Da, frumoase, poate imi iau si eu! Se mai fac si reclame reusite, imi spun si urmaresc cu mai mare interes.
O fata frumoasa le cumpara, isi trece degetele fine peste pielea de calitate si pleaca. Ajunge in dreptul unei batrane care vinde patrunjel. I le intinde si pe fata amandurora se iveste un zambet mare. Vai, se imbratiseaza. Mda, nu mai suport, imi iau ochii de la reclama asta de doi bani.
Nu stiu cum fac insa ca langa Unirii vad tocmai o batranica care vinde niste flori. Sta asezata pe treptele de la Zara si isi strange paltonul pe langa ea.
O fata se opreste si ridica un buchet de flori. Se ridica si batranica. Vorbesc. E buna batranica, ma gandesc. O sa cumpere. Fata ridica toate buchetele de flori si intinde o bancnota de 50 lei. Batrana se blocheaza o secunda. Ca si mine.
Se imbratiseaza. Ca in reclama. Fata pleaca, iar femeia incepe sa-si stranga lucrurile fericite.
“Fa proasto, nu vezi ca e verde de 5 minute?!” imi zice unu care trece pe langa mine.
Ce lume rea, imi spun, in timp ce bag intr-intaia si calc acceleratia.
Mai merg ce mai merg si, pe la Izvor, ce crezi, protest. Vai, deci nu pot sa cred! Si am evitat atat stirile despre asta pe net si la televizor!
In fata mea, trec unii. Pancarte, poze. Si imi amintesc. N-am incotro. Toata lumea tace. Doar ei vorbesc, si striga, si incearca sa ne anime si pe noi. Dar noi ii privim ca prostii. Eu nu-mi pot lua ochii de la poze. Simt ca mi se face rau. Deschid mai mult geamul. Ma izbeste aerul ala curat. O fi venit de la ei. Frigul ala imbibat cu optimism, revolta si speranta. Mai inaintam un pic.
Ii lasam in spate. Geamul a ramas deschis. E bine asa. Sunt alive din nou, imi spun. La un sens giratoriu, nu stiu cum se face ca raman iar blocata. In stanga mea, Dambovita. E aproape mut.
Imi aud doar respiratia. Dintr-o data, ma simt mica, prea mica. Privesc din nou in stanga. Parca m-ar lua plansul, dar habar nu am de ce.
Drumul pana aproape de casa e liber. Nu spun nimic. Gandurile imi sunt goale. Mai am un singur semafor si gata.
Nu-mi place starea asta. Nu ma inteleg si nu stiu cum sa redevin din nou eu. Si, dintr-o data, inteleg. Imi trece prin fata ultima jumatate de ora.
Nu sunt a little God, sunt un nobody cu pretentii de diva. Da, am haine de firma, iPhone ultima generatie, masina ultimul racnet si prieteni sus pusi. Stiu cum sa fac din priviri si cuvinte oamenii, dar…what’s the point?
As fi putut fi altfel. Ca femeia aia trista, dar care a zambit. Ca fata aia banala, dar care a facut o fapta buna. Ca tinerii aia revoltati, dar care au avut puterea sa ii schimbe pe altii.
Peste cateva secunde se va face verde. Sa trec calea tampitului care vine din stanga sau sa fac dreapta, cum trebuie? Ar insemna 10 minute in plus.
Ma uit in stanga. O groaza de masini. Telefonul incepe subit sa sune. Il ignor. La asta ma pricep cel mai bine. Ochii ma gadila, iar fata mi se umezeste instant.
Verde.
Masinile trec una dupa alta. Sunet de roti, de motoare, de radiouri si de voci de copii. Niciun semn, insa, de claxoane nervoase.
* un articol de Marina Rasnoveanu
www.garbo.ro


21 Lectii de Viata pe care le-am invatat in 41 de ani


La implinirea varstei de 41 de ani, Elsa Mora a impartasit cu cititorii sai 41 de lectii de viata pe care le-a invatat de-a lungul timpului....

La implinirea varstei de 41 de ani, Elsa Mora, autoarea blogului www.artisaway.com, a impartasit cu cititorii sai 41 de lectii de viata pe care le-a invatat de-a lungul timpului. In speranta ca ne vor servi drept sursa de inspiratie si ne vor ajuta sa ne imbunatatim propriile vieti, iata care sunt 21 dintre acestea:
Elsa Mora: 21 de lectii pe care le-am invatat din viata mea…
1. A-i ierta pe cei care te ranesc este primul pas catre evolutia personala.
2. Fa un efort constient pentru a-ti aminti trecutul. Multe din indiciile care ne pot ajuta sa ne rezolvam problemele actuale se gasesc in trecut.

3. Fii entuziasmat in privinta viitorului. ORICE poate fi mai bine in viitor daca incepem sa il construim ASTAZI.
4. Daca vrei sa te bucuri de frumusetea vietii, fii prezent in orice faci.
5. Nu ii judeca pe altii. Doar observa, asculta si invata de la ei. Fiecare persoana de pe pamant are ceva sa te invete.
6. Adevarata bogatie nu are de-a face cu banii.
7. Fa lucruri bune pentru alti oameni. Facand asta, plantezi mici seminte de dragoste. Acele seminte iti vor hrani sufletul cand vei avea cel mai mult nevoie.
8. Fii bland si rabdator cu tine in fiecare zi.
9. Fii suficient de curajos incat sa iti ceri scuze cand faci ceva gresit.
10. Cele mai mari lectii le inveti din ceea ce te raneste.
11. Zambeste si viata iti va zambi inapoi. Un zambet este inteles in orice cultura si limba.
12. Petrece adesea timp in solitudine. Iti va oferi spatiu pentru a asculta, a simti si a vedea mai mult decat atunci cand esti inconjurat de oameni.
13. Bucura-te de prezenta oamenilor. Energia umana este cea mai puternica din toate energiile.
14. Trebuie sa invatam mai mult de la animale. Ele traiesc vieti mai simple si mai fericite. Merita respectul nostru.
15. Suferinta vine din a dori si a astepta lucruri tot timpul.
16. Fericirea este o stare a mintii. Este a ne accepta pe noi insine si orice altceva intr-o maniera linistita. Intocmai precum face natura.
17. Nu incerca sa ii schimbi pe ceilalti. Pur si simplu accepta-i, iubeste-i asa cum sunt. Acest lucru ii va inspira sa fie mai buni.
18. Nu te defini in niciun fel. Nu suntem ceva facut intr-o fabrica, cu o eticheta care spune ce suntem. Fii pur si simplu orice vrei sa fii.
19. A fi parinte este unul dintre cele mai grele si mai pline de satisfactii lucruri in viata.
20. Cel mai important lucru pe care il vrea fiecare copil: atentia ta.
21. A crea obiceiuri si ritualuri speciale cu copiii tai este ca si cum ai planta seminte pentru viitor. Intr-o zi asta este ceea ce isi vor aminti din trecut.

17 martie 2016

Ce fel de femeie vreau


Acesta este unul dintre cele mai frumoase portrete ale „femeii ideale”. Ceea ce este deosebit in legatura cu acest portret este ca, desi este vorba despre un „ideal”, din aceste cuvinte reiese posibilitatea ca aceasta femeie chiar sa existe. EA EXISTA, pentru ca el exista.

Iar la sfarsit, dupa ce vei citi aceasta insiruire de calitati extraordinare si in acelasi timp firesti, vei vedea, ai sa ramai cu aceasta senzatie… Simplul gest de a schimba genul personajului principal, il creeaza pe „barbatul ideal”. Nu e oare adevarat ca ne dorim cu toii, astfel de PARTENERI in vietile noastre?
Aceste cuvinte ii apartin lui Robert F. James si au fost publicate initial, de catre Elephant Journal.
Ce fel de femeie vreau
Da, vreau o femeie care sa debordeze de senzualitate. Vreau o femeie care sa fie pasiunea mea, focul meu, sexul meu. Vreau ca ea sa ma provoace in dormitor si vreau sa se provoace si pe ea insasi. Vreau unghii-pe-spate, dinti-pe-buzele-mele, sa-avem-amandoi-orgasm si experiente-sexuale-extraordinare. Dar te rog, nu te opri aici.
Pentru ca in acelasi timp vreau o femeie care este fina si care stie sa imi sarute gatul si sa ma seduca… sa se indragosteasca de mine si sa ma iubeasca usor. Vreau o femeie care sa stie cat de vulnerabil sunt cand ma gandesc la corpul ei, la felul cum i se misca sanii, la mirosul pielii ei si care stie ca dragostea si nu dorinta, este cea care ma face sa simt asa.
Vreau o femeie care sa stie ca sunt un cavaler in armura lui stralucitoare, pentru ea. Si o femeie care se abandoneaza in imbratisarea mea, asa cum si eu ma abandonez in a ei. Vreau ca ea sa imi accepte slabiciunea si defectele, asa cum imi iubeste convingerile si concentrarea.
Vreau o femeie care creste si care se lupta sa evolueze. Si o femeie care ma inspira pe mine sa fac acelasi lucru. Vreau o partenera in aceasta crestere, fiecare admirandu-l pe celalalt si complimentandu-l pentru fiecare succes.
Vreau o femeie care poate sa stea alaturi de mine cu fermitate, la fel cum sta in tacere.
Vreau o femeie care sa imi fie partenera.
Vreau o femeie care ar trece cu mine prin greutatile lumii acesteia, o femei care m-ar putea strange in brate si ar spune „Este O.K. Sunt cu tine”. Si daca nu face acest lucru, atunci imi doresc o femeie care sa fie O.K. atunci cand o ajut eu sa se ridice, sa se scuture si care imi va putea returna favoarea atunci cand eu voi fi cazut.
Vreau o femeie care sa vada in mine potentialul de a deveni un barbat de exceptie, dar care intelege ca sunt de iubit si asa cum sunt chiar in acest moment.
Vreau o femeie care isi seteaza provocari in fiecare zi si care ma provoaca si pe mine, sa fac acelasi lucru alaturi de ea.
Vreau o femeie care sa ma impinga si care sa vrea sa o imping si eu.
Imi doresc o femeie care, atunci cand se trezeste dimineara, imi este alaturi dar care in acelasi timp, isi va urma cursul propriu, ma va saruta pe obraz si imi va da drumul, pentru ca vrea timp pentru ea insasi. Si vreau o femeie care sa stie ca si eu am nevoie de timpul meu uneori.
Vreau o femeie care sa poata sa inteleaga atunci cand am o zi mai lenesa si cand nu am nicio motivatie.
Vreau pe cineva care ar sta cu mine la o cafea. Care m-ar lasa sa ii pregatesc cina. Care m-ar surprinde pregatindu-mi si ea mie cina. Si cand niciunul dintre noi nu ar avea destul de multa energie pentru a face surprize, atunci am iesi impreuna la o pizza.
Vreau o femeie care rade. Si o femeie care ma face sa rad.
Vreau o femeie careia sa nu ii fie frica sa planga. O femeie care ar impartasi cu mine gandurile ei: cele negre si cele care o sperie, cele triste, cele care o fac sa se simta nedorita.
Vreau o femeie care sa ma intrebe la ce ma gandesc si care in mod sincer vrea sa stie ce am pe inima. Si care sa ma ajute sa imi exprim sentimentele si gandurile.
Vreau o femeie pe care sa o pot asculta.
Vreau o femeie care sa mearga pe calea ei si care sa ma lase si pe mine sa merg pe a mea. Dar care sa stie cand este momentul sa ma ia de mana si sa mergem impreuna.
Vreau o femeie care sa fie in conexiune cu ea insasi.
Vreau o femeie care, atunci cand ma simt pierdut, sa imi lumineze drumul spre „casa”. Si o femeie care sa aiba incredere ca voi vedea acea lumina.
Vreau o femeie care sa stie ca voi face acelasi lucru pentru ea si ca ii voi tine acea lumina de lanterna. Si vreau ca ea sa aiba incredere in mine, ca voi fi aici la fel cum ea a fost pentru mine.
Vreau o femeie care mi-ar pune cu iubire degetul peste buze si mi-ar spune: „Shhh, te aud. Nu trebuie sa mai spui nimic”.
Vreau o femeie care sa ma vada ca fiind locul ei sigur si care sa ma lase sa o inund cu iubire, afectiune si atentie. Si vreau sa fiu inundat la randul meu.
Si chiar daca ar fi indoieli, vreau o femeie care ar da voce acestor ezitari fara sa stea de doua ori pe ganduri.
Chiar daca sunt indoieli, vreau o femeie care le-ar da voce si care mi-ar da voie sa le exprim si eu pe ale mele si care ar permite ca impreuna sa trecem peste acestea.
Vreau o femeie cu care sa merg la o prima intalnire care s-ar prelungi pentru toata viata.
Vreau o femeie care se uita la mine si vede barbatul pe care il doreste. O femeie pe care o pot revendica si care ma poate revendica.
Si cine sunt eu? Eu sunt un barbat care stie ca merita toate acestea si chiar mai mult. Sunt complex si complicat si imperfect si uman si perfect cu toate imperfectiunile mele. Sunt o piatra, dar in acelasi timp vulnerabil. Fac greseli, dar incerc sa le repar. Iar atunci cand ii stau alaturi si o tin de mana si ma uit in ochii ei, ea ma va recunoaste.
Este periculos sa ai un astfel de barbat in viata. Dar cred ca e un risc mai mare sa nu ai. Si ea stie acest lucru.
Imi doresc o astfel de femeie.

Facem oare alegeri potrivite?

 

Uneori se intampla sa realizam ca suntem in niste situatii pe care nu ni le-am dorit, insa pe care noi le-am ales si stim asta

Vorbele batranesti spun „Gandeste-te de doua ori inainte sa alegi” numai ca acum marketingul ne fura cu imagini si vorbe frumoase, pe care chiar oamenii le-au insusit, fie de la televizor, fie de la locul de munca sau traininguri. Sau pur si simplu din comunicarea cu amicii, iar unii au o acuitate perfecta in a se adapta la situatii.
Pana la urma este o manipulare, dar intr-un mod profesionist si pare viabil orice.
De aceea, ne dam seama acasa ca si rochia pe care ne-am ales-o nu e ca din reclama, nici partenerul care s-a prezentat manager nu e tocmai asa cum s-a prezentat initial.
Unii traineri pot privi chiar si casatoria ca pe o afacere. In sensul ca fiecare si-ar alege un partener cu potential mai bun, ca are motive si interese pe care le considera comune si mai ales in zilele de azi cand supravietuirea si nivelul de trai trebuie sa il faci, sa il creezi dar sa ai si cu cine.
Dar aici sunt micile capcane. Ca la inceputul unei relatii totul e frumos si pare ca e perechea pe care ti-ai dorit-o, dar parca ai schimba ceva la el si daca e, va fi in timp.
Daca se porneste asa, nu e deloc un inceput bun. Femeia incepe sa investeasca timp si energie sa isi multumeasca partenerul si chiar sa il si schimbe. Insa e un paradox pentru ca el asa ni s-a prezentat noua la inceput asa cum am fi vrut si noi. Aceasta a fost arma lui de cucerire, dar nu mai e mult pana la un razboi.
De aceea, alegerile trebuie facute cu maturitate si chiar daca el nu poate fi provocat la discutii serioase deja din clipa aceea trebuie sa iti dai seama ca va fi ca acea rochie din mall pe care ai luat-o din cauza reclamei si nu doar ca ti s-ar potrivi neaparat.
* de Anca Vrinceanu


Anatomia dragostei: Care este cea mai importanta parte a corpului uman?

  


Dragostea inseamna sa fii lumina celorlalti, dar sa fii si umarul. Umarul pe care cei iubiti se sprijina atunci cand plang...

Dragostea inseamna sa fii lumina celorlalti, dar sa fii si umarul. Umarul pe care cei iubiti se sprijina atunci cand plang... Cititi o frumoasa povestire care circula pe internet si care va va face sa va opriti pret de o secunda si sa va ganditi la ce inseamna dragostea cu adevarat.
Care este cea mai importanta parte a corpului?
Mama mea obisnuia sa ma intrebe care este cea mai importanta parte a corpului uman.
De-a lungul anilor, am incercat sa dau un raspuns care sa contina ceea ce credeam eu ca este corect. Cand eram mai mic, credeam ca sunetul este foarte important pentru noi, oamenii, asa ca am spus: “Urechile mele, mami.”
Ea a spus: “Nu”. Sunt multi oameni care nu aud… Insa tu mai gandeste-te la intrebarea mea si, in curand, o sa te intreb din nou.”
Au trecut mai multi ani inainte ca mama sa ma intrebe din nou. De cand am incercat prima oara sa ofer un raspuns, m-am tot gandit care ar fi raspunsul corect. Asa ca de data aceasta i-am spus: “Mami, vederea este foarte importanta pentru toata lumea asa ca ochii trebuie sa fie cea mai importanta parte a corpului nostru.”
Ea s-a uitat la mine si mi-a spus: “Inveti repede, fiul meu, insa raspunsul tau nu este corect. Sunt atat de multi oameni care sunt orbi…”
Pus iarasi in incurcatura, am continuat sa-mi imbogatesc cunoasterea. Peste ani, mama m-a mai intrebat de vreo cateva ori si intotdeauna raspunsul ei a fost: “Nu. Insa devii din ce in ce mai inteligent cu fiecare an care trece, copilul meu.”
Insa anul trecut a murit bunicul meu… Toata lumea era indurerata. Toata lumea plangea. Chiar si tatal meu a plans. Imi amintesc acest lucru in mod special fiindca a fost a doua oara cand l-am vazut plangand.
Cand a fost randul nostru sa ne luam “la revedere” pentru ultima oara de la bunicul, mama s-a uitat la mine. “Stii totusi care este cea mai importanta parte a corpului, dragul meu?”, m-a intrebat ea.
Am fost socat ca m-a intrebat acest lucru chiar atunci. Intotdeauna am crezut ca era un joc intre mine si ea. A vazut confuzia de pe fata mea si mi-a spus: “Aceasta intrebare este foarte importanta. Arata ca ai facut parte cu adevarat din vietile noastre. La orice raspuns pe care mi l-ai dat, ti-am spus ca este gresit si ti-am exemplificat de ce. Insa astazi este ziua in care trebuie sa inveti aceasta lectie importanta.”
S-a uitat la mine asa cum numai o mama poate. Am vazut ca ochii ei s-au umplut de lacrimi. Ea a spus: “Dragul meu, cea mai importanta parte a corpului este umarul.”
“Fiindca ne sustine capul?”, am intrebat.
Ea a raspuns: “Nu, fiindca poate sustine capul unui prieten sau al celor dragi atunci cand plang. Toata lumea are nevoie de un umar pe care sa planga la un moment dat in viata, dragul meu. Sper doar ca tu sa ai suficienta dragoste si suficienti prieteni incat sa ai intotdeauna un umar pe care sa plangi atunci cand ai nevoie.”
Atunci si acolo am stiut ca cea mai importanta parte a corpului uman nu este una egoista.
Este sensibila la durerea altora.
Autor: Anonim


Cu tine, la bine si la greu!





S-a intamplat ceva cu noi… Teama de suferinta din fiecare ne face sa fugim de oameni atunci cand ei sunt vulnerabili. Ne face sa fugim de noi insine. Teama de suferinta ne face sa recunoastem doar fericirea ca o emotie valida pe acest Pamant.
   
“Dar sa ne dezvoltam inteligenta emotionala, sa fim constienti de emotiile variate, ale noastre si ale celor din jur este acea lectie de viata pe care nu o primim, dar care ar fi esentiala. <<Hai, nu fi asa emotional/a>>, implica faptul ca in mod normal nu am fi asa. Dar noi avem reactii emotionale pe parcursul fiecarei zile. Emotiile noastre nu ne coplesesc adesea, dar ne afecteaza mereu – ne coloreaza perceptiile si opiniile despre noi insine sau despre lumea noastra. (- David Cain, autorul blogului Rapture.)

Pentru ca suntem cufundati in emotiile noastre, acest lucru ne influenteaza fiecare moment al vietii si, din pacate… avem tendinta de a vorbi despre emotii doar cand sunt exceptional de puternice.
Cand suntem copii invatam ca doar daca suntem “buni”, “cuminti”, “linistiti”, meritam iubire si asta ne face sa ne ingropam fricile, sa ne ingropam durerea si dezorientarea, pentru ca trebuie sa pozam mereu in altceva decat ceea ce suntem, ca sa nu ii suparam pe cei de la care asteptam iubirea neconditionata.
Sigur, ar fi intr-adevar superb daca am reusi sa fim tot timpul “perfecti”, tot timpul la un nivel de vibratie pozitiva inalt, daca am putea sa emanam tot timpul magnetica incredere de sine. Dar, din pacate, adevarul este altul: acela ca viata noastra interioara este populata de o sumedenie de trairi si de emotii fara nume, fara identitate. Emotii pe care le strangulam si le inabusim, pe care vrem sa nu le vedem si sa nu le stim, pentru ca ne sperie si pe noi, dar si pe cei din jur.
Ele ies uneori la iveala, sub forma de atacuri de panica, de reprosuri, de furie si in cazuri extreme, sub forma de boli… Erup precum vulcanii, semnaland rani adanci. Si nici macar atunci nu vrem sa le luam in seama. Nu vrem sa ne luam in seama ranile deschise care se afla in noi si ne fac sa fim vulnerabili si confuzi.

Si pe tot parcursul vietii, rareori se intampla sa fim cu adevarat acceptati exact asa cum suntem: veseli sau tristi.
·         “Primul moment in care spui ca vrei sa fugi de ceea ce simti acum, este de fapt momentul cand, in esenta iti spui: <<Am sa fiu cu mine numai cand ma simt bine>>. Dar ce ar fi daca as fi complet prezent/a cu mine chiar si daca ma simt total mizerabil. Asta iti doreai de la parintii tai. Ceea ce iti doreai de la parintii tai era dragostea lor neconditionata. Dar ceea ce primim noi de la ei este: <<Nu te vom iubi decat daca te simti bine>>. Cati dintre voi ati avut, cu onestitate, parinti care v-au iubit chiar si cand simteati emotii negative? Majoritatea dintre noi am fost condamnati pentru emotiile negative. Cum ar fi, daca pentru prima data in viata ta, vei fi prima persoana care e cu tine, indiferent de situatie?” – Teal Swan

Chiar si cand nu este evident, emotiile sunt forta din spatele a tot ceea ce facem. Sunt singurul motiv pentru care experientele noastre conteaza, pana la urma. Sunt lentila prin care noi interpretam lumea. De aceea este important sa stai cu emotiile tale. Sa le recunosti si sa nu le judeci. Fii cu tine!
Cand putem sa ne identificam cea mai proeminenta emotie pe care o simtim chiar acum, este mai putin probabil ca noi sa proiectam caracteristicile emotiei asupra situatiei in sine, sau asupra lumii, in general. Daca simti agitatie, si nu esti neaparat constienta/ de acest fapt, oamenii din jurul tau ar putea sa iti para mai insensibili si apatici decat de obicei. Dar, cu cat reflectezi mai mult asupra acestor stari prin care treci, cu atat mai mult inveti despre emotii, ajungi sa le integrezi si mai ales, ajungi sa te iubesti pe tine exact asa cum esti, in orice moment al vietii, lasand lumina sa iti patrunda in suflet si, aducand in mod firesc in lumea ta, mai multa fericire, mai mult zambet.
Si, la fel de important ar fi ca toti sa invatam ca acel crestinesc "cu tine la bine si la rau”, este de departe, cel mai frumos dar pe care il putem face atat noua, cat si oamenilor pe care ii iubim. Este darul acceptarii, prezentei, blandetii si al intelegerii… Seminte ale unei lumi mai pline de iubire.