Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae






click to create your own

24 octombrie 2014

Durerea este inevitabila, suferinta este optionala


Dalai Lama spunea ca “cele mai multe necazuri ale noastre sunt cauzate de dorintele noastre pasionale si de atasamentele noastre fata de lucrurile pe care, gresit, le intelegem ca fiind entitati durabile. ”
Eu ma consider un Calator la inceput de drum; iar daca ma vad din postura unui Cunoscator, sunt la fel de la inceput.
Cu toate acestea, un lucru il stiu sigur: noi oamenii avem in comun cel putin un aspect – cu totii ne dorim sa fim fericiti, iar pe de alta parte, cu totii evitam sa fim raniti.
Cu toate acestea, ne punem deseori, chiar constant as zice, in situatii menite sa ne provoace durere.
Ca si mie, si tie ti se intampla frecvent ca fericirea ta sa depinda de alti oameni, de circumstante, de alte lucruri pe care dorim sa le pastram cat mai mult in viata noastra, tocmai pentru a nu ne pierde sursa de fericire.
Bineinteles ca, intr-o astfel de situatie, suntem coplesiti de durere atunci cand ceva se schimba – o despartire, o concediere, o calatorie mai lunga, apare neincrederea, etc.
Paradoxal, ne atasam de sentimentul ca toate acele “lucruri” ne definesc; ceea ce este si mai ironic, este ca nu intotdeauna este vorba despre “chestii” pozitive.
Este greu sa fii fericit aici si acum (asa cum iti sugeram in articolul trecut) atunci cand tu suferi datorita unei schimbari din viata ta sau stai cu frica’n san ca schimbarea va veni. Cum ai mai putea tu sa radiezi de fericire intr-o astfel de situatie in care esti sufocat de frica, tristete sau resentimente?
Ti-am tot spus ELIBEREAZA-TE, RENUNTA… si totusi, de ce este atat de important sa faci asta?
Pentu ca, atunci cand nu mai incerci sa intelegi (sa explici), sa obtii, sa controlezi lumea (situatiile, oamenii, lucrurile) din jurul tau, iti vei darui libertatea de-a te umple de bucurie, libertatea de-a fi TU.
De aceea, ELIBERAREA = Sa Lasi Fericirea Sa-Ti Umple Viata.
Aceasta ELIBERARE / RENUNTARE nu este o chestie pe care s-o faci o singura data; este o optiune la care apelezi in fiecare moment, este un angajament care implica schimbarea modului in care traiesti si interactionezi cu tot ce apare in viata ta.
Ce inseamna sa traiesti fara atasamente?

Inseamna sa intri in acel moment, situatie si sa te lasi cuprins de bucuria de a fi acoloSa accepti momentul pentru ceea ce este el atunci, nu pentru ceea ce-ar putea fi. Nu incerca sa-l transformi nici in ieri si sa te gandesti ca “a trecut”; doar bucura-te de acel moment  pentru ca, cel mai probabil, va trece (stii cum este, “singura certitudine este schimbarea”). Nimic nu este pentru totdeauna si, sa te lupti cu asta, nu-ti aduce decat durerea si suferinta.
Tot ce poti sa faci este chiar sa apreciezi si sa te bucuri de tot ceea ce ai acum. Oricat de mult ai incerca tu sa controlezi lucrurile, ele se schimba; si tu te schimbi. Maine s-ar putea sa nu mai vrei sa fii acolo, relatia sa nu mai mearga, si tot asa.
Daca te tot concentrezi sa pastrezi momentul controland, “manipuland”, obtinand, nu faci decat sa pierzi toata distractia si bucuria.
Este exact ca in acea metafora cu urcatul pe munte. Daca tu te concentrezi doar sa ajungi acolo sus, pe varf, pierzi calatoria, pierzi farmecul si bucuria si lectiile acelei calatorii.
Bucura-te de fiecare moment al calatoriei tale!
Iti propun ca de astazi, sa incepi sa te definesti in termeni ce releva fluiditatea, curgerea. Suntem cu totii fluizi, energii care curg, evolueaza, cresc.
Definindu-te prin rolurile, posesiunile, relatiile pe care le ai dezvolti atasamente, iar schimbarea, iti va aduce nu doar pierderea acelor posesiuni, relatii, roluri, mai ales iti va aduce pierderea a cine esti tu.
Bucura-te din plin. Nu conteaza cat de mult timp vei petrece cu acea persoana sau in acea experienta, oricum nu va vi niciodata de ajuns. Asa ca, nu mai gandi in termeni de cantitate. Asta-ti creeaza atasamente care ti-ar putea dauna foarte tare.
RENUNTA LA ATASAMENTELE FATA DE ALTE PERSOANE

 Imprieteneste-te cu tine. Fii tu prietenul tau cel mai bun.
Este mai greu sa lasi oamenii din viata ta sa plece la un moment dat daca ei sunt cei care-ti dau masura valorii tale. Daca depinzi de ei pentru a te simti valoros, important, special, unic.
Fi tu cu tine uneori. Da-ti timp pentru a te preocupa de propriile interese. Interesele personale; acelea pe care nimeni si nimic nu ti le poate lua; acele interese care depind nu de cineva sau ceva din exterior, ci doar de valorile si pasiunile tale.
Este periculos sa te limitezi doar la una doua relatii pentru ca ele vor incepe sa-ti defineasca intreaga viata, sa te defineasca si pe tine. Si nu vrei asta. Interactioneaza cu cat mai multa lume. Ramai deschis noilor conexiuni din viata ta. Cu totii avem nevoie sa interactionam.
Toata aceasta “strategie” nu este doar pentru a renunta la atasamente ci si pentru a-ti crea si dezvolta relatii sanatoase.
“Explica” mai putin. “Nu-l pot lasa sa plece de langa mine, as fi tare nefericita”, “As muri daca-as pierde tot ce am.”, “Ea este tot ce am pe lume.” Acest gen de ganduri iti consolideaza o serie de convingeri care, nu doar ca iti limiteaza intregul tau potential, ci nici macar nu sunt adevarate.
Singura modalitate prin care sa mergi mai departe si sa simti mai putina durere este sa crezi ca esti suficient de puternic pentru “a-ti purta de grija” chiar si atunci cand lucrurile se schimba in viata ta.
 Renunta la atasamentele fata de trecutul tau
Stii ca nu poti schimba trecutul. Chiar si daca te gandesti la el iar si iar si iar. Stii ca ce-a fost a fost si nu mai poti interveni acolo. Chiar daca te pedepsesti. Chiar daca esti manios. Chiar daca refuzi sa-l accepti. Nu se schimba.
De fapt, singura modalitate prin care iti poti calma durerea vizavi de ce s-a intamplat, este sa te eliberezi. Nimeni si nimic nu-ti poate aduce pacea, linistea si armonia in mintea si-n sufletul tau, in afara de tine. Depinde doar de tine.
Iubire in loc de Frica. Atunci cand ramai blocat in trecut, de cele mai multe ori, o faci cu frica: frica pentru ca ai dat-o in bara si ti-ai ruinat fericirea si viata; frica pentru ca nu vei mai trai niciodata asa o mare fericire; frica pentru ca acea situatie sa nu se mai repete; frica sa nu suferi din nou. Cam asta aduce blocajul in trecut.
Concentreaza-te pe ceea ce-ti face placere si vei readuce fericire in viata ta.
ACUM conteaza. In loc sa te gandesti la ce-ai facut sau nu, la cum erai sau nu erai, la ce ti s-a intamplat sau nu –gandeste-te la ce faci, cine esti, ce gandesti acum.
Fii “cine ai fi vrut sa fii” acum. Este singurul moment in care poti sa faci ceva, sa actionezi asa cum iti doresti.
Povesteste cu calm. Felul in care experimentezi lumea in care traiesti este, in mare masura, rezultatul modului in care ai internalizat ceea ce ai trait.
In loc sa-ti spui povesti dramatice despre trecutul tau – despre cat de mult ai suferit, cat de tare ai fost ranit, etc. – da-le emotiilor tale o provocare si concentreaza-te pe lectiile pe care le-ai invatat. Asta este tot ce ai nevoie din trecutul tau. Adu-ti de IERI doar lectiile invatate.
Fii flexibil. Deschide-ti mintea. De multe ori, ne agatam de lucruri, oameni, situatii pentru ca ne simtim confortabil in preajma lor. Stim deja cum ne fac ele sa ne simtim… fericiti, ocrotiti, in siguranta, etc.
Dar te-ai gandtit oare ca noi lucruri, persoane, situatii te pot face sa te simti la fel, sau poate chiar mult mai bine?
Singura modalitate prin care poti afla asta este sa renunti, sa te eliberezi de ceea ce-a poposit in viata ta iar acum a plecat.
Nu bloca aceasta curgere fireasca si naturala. Da voie lucrurilor, persoanelor, situatiilor, sa intre in viata ta, sa poposeasca atat cat o fac si apoi sa plece doar pentru a elibera spatiul pentru altele care te fac sa fii la fel de fericit sau mai fericit.
Asta nu inseamna ca nu poti lucra la un alt fel de maine. Ci doar ca inveti sa te impaci cu “momentul” asa cum este el, fara sa-ti mai faci griji ca ceva a mers prost – priveste dintr-o perspectiva de acceptare.
Elibereaza-te de nevoia de a sti. Intreaga viata este in continua schimbare si chiar incerta. Obsesia de a sti ce va fi maine, iti consuma intreaga energie, te oboseste permanent pentru ca mereu va exista un alt maine. Nu exista garantii pentru maine ce va veni.
Exista garantii doar pentru acum, pe care-l ai si-n care poti sa decizi cum actionezi, gandesti, iubesti, etc.
Serveste-ti propriul scop. Nu ai nevoie de bani in banca sau alte lucruri pentru a trai o viata plina de sens.
Uita-te in jurul tau la oameni care s-au nascut cu diferite deficiente, handicapuri, care sufera de boli incurabile dar care sunt un exemplu pentru noi toti pentru ca stiu sa dea un sens timpului lor petrecut pe acest pamant. Nu iti dau exemple de astfel de oameni pentru ca nu vreau sa omit pe cineva dar ii poti gasi printr-o simpla cautare in google, ii intalnesti in fiecare zi, sunt peste tot astfel de oameni care te inspira.
Eu, tu, de ce n-am putea sa traim o viata plina de sens? O viata in care sa dam ceva valoros celor din jurul nostru.
Fii voluntar, scrie, invata-ti pe altii, ajuta… si nu-mi spune ca nu ai timp sau ca te opreste ceva; poti sa oferi valoare in jurul tau zilnic, inclusiv intr-un cadru informal, neoficial.
Oriunde sunt oameni, exista si lucruri de oferit: zambet, o vorba buna, inspiratie, iubire, mangaiere, privire, si cat si mai cate. icon smile Durerea este inevitabila, suferinta este optionala
Elibereaza-ti atasamentele de propriile sentimente

Sa-ti intelegi durerea este inevitabil. – bineinteles daca vrei sa treci peste ea.
Nu conteaza cat de bine faci tu lucrurile, cat de sarguincios le bifezi pe cele din agenda, tot va exista si durere. Dar nu trebuie sa fie chiar atat de rau pe cat crezi tu. Stii cum se zice, “durerea este inevitabila, suferinta este optionala”.
Simte durerea, constientizeaz-o, exprim-o si las-o sa se transforme natural.
Nu intotdeauna cel care ti-a provocat durere se afla langa tine asta nu te impiedica sa-ti exprimi aceasta durere, sa-ti exteriorizezi sentimentele.
Scrie-le. Scrie pe o foaie de hartie care-ti este pasul, supararea apoi arunc-o.
Scrie o scrisoare cu tot ceea ce simti apoi arde-o. Scrie in jurnal. Fa tot ce poti pentru a te elibera si a merge mai departe.
Tot ce ai nevoie este sa te eliberezi.
Multumeste si mergi mai departe.
Experimenteaza, apreciaza, bucura-te, elibereaza si mergi mai departe pentru a saluta o alta experienta.
Uneori vei fi tentat sa te atasezi de oameni, lucruri sau idei – ca si cand ele iti dau sentimentul de control si securitate. Poti chiar sa crezi ca vei fi fericit doar daca lupti sa le pastrezi in viata ta. Este ok. Si asta este in natura umana.
Aminteste-ti doar ca ai puterea de a alege, in fiecare moment, cum sa te raportezi la lucrurile care-ti plac: cu sentimentul de proprietate, cu anxietate, cu teama sau cu un sentiment de libertate, pace si iubire.
Cea mai importanta intrebare este: Ce vei alege chiar acum?

Traieste AZI!
Cu bucurie,
Cristina

Fericirea pentru oamenii destepti


Asta pentru ca Hemingway spunea ca fericirea, in oamenii inteligenti, e cel mai rar lucru pe care l-a intalnit. Si pentru ca Freud spunea ca scopul psihanalizei este de a elibera oamenii de nefericire nevrotica pentru a-i face niste nefericiti normali. Si asta si pentru ca Nietzsche spunea: cata luciditate, tot atata drama.
Niste cinici resemnati cu care sunt de acord doar atunci cand fac haz de necaz pe seama vietii. In ciuda tuturor celebrilor citati mai sus, poti fi destept, lucid, normal si fericit in acelasi timp. E si o arta dar mai ales o stiinta.
1. Mai intai: fericirea aia dementa, constanta si fara sfarsit nu exista si nici nu-ti trebuie. Nu are cum – pentru ca ea exista prin comparatie, deci inevitabil ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia. Tristetea si esecul vin de la sine, poate pentru ca asa cum a spus Buddha viata e chin si suferinta, sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit ultim oricum si daca esti prea constient de asta si nu uiti defel de moarte, atunci nici n-ai cum sa te dedai prea mult unor placeri carora le vezi sfarsitul. 
Totul este o criza. Criza adolescentului, criza maturizarii, criza varstei de oricare ar fi ea, criza dragostei, criza timpului in final. Viata in sine este o criza de sens: ni se da o perioada de timp nespecificata in care trebuie sa atingem niste puncte de varf care ne definesc succesul, impreuna si in competitie in acelasi timp cu ceilalti.
Nu ni se spun regulile, nu ni se spune la ce suntem buni cu adevarat, stim doar ca trebuie sa fim fericiti – dar si fericirea e un model indus social de niste creatori de opinii. Vin hormonii peste noi, vine presiunea de a fi integrat social, vrei sa-ti fericesti parintii dar sa fii si tu insuti, vrei  si stabilitate dar si provocare, vrei sa gasesti dar nu te poti opri din cautat. O adevarata nebunie.
Acesta-i jocul – te nasti intr-un sistem de reguli – al familiei si mediului caruia apartii. Apoi trebuie sa le provoci sa vezi ce e real si ce nu, sa faci parte din sistem si in acelasi timp sa fii tu insuti, un manuscris pe care il scrii cu cerneala propriilor intelegeri. Nu a altora, ci ale tale, traite visceral pana la capat.
2. Satisfactia vine din confruntarea bine dozata cu stresul, suferinta si schimbarea.  Science dixit iar experienta o confirma. Primele doua vin de la sine, schimbarea insa e efortul personal. Tolereaza stresul si suferinta, accepta ca durerea face parte din viata.
Ce trebuie sa invatam este un management al emotiilor negative – dezamagire, esec, pierdere. Ele sunt inevitabile, pe tot parcursul vietii. Inevitabila este insa si schimbarea. Conform regulei: daca nu razi de tine cel care erai acum un an, nu evoluezi suficient de mult.
3. Creierul nostru este rezolvator de probleme – aceasta ii este menirea si satisfactia. Nevoia de certitudine ne face sa ne agatam de tot felul de solutii  si principii dorite a fi finale. Gresit – creierul este  o fabrica de chimicale in cautare de provocari de rezolvat. Nehranit cu provocarile corecte, va incerca sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt – si daca te uiti obsesiv pe ceva cautand provocare vei gasi.
Astfel se ruineaza relatiile de exemplu, pentru ca omul crede ca dragostea este raspunsul la orice problema si isi va lua provocarea doar de acolo. Intr-un fel, dragostea este raspunsul la tot– dar nu dragostea romantica, ci dragostea ca si mod de a fi, ca atitudine fata de viata. Cum ar fi sa iubim nebunia de a fi, paradoxurile si contradictia, acceptarea durerii si dezamagirii, acceptarea vietii asa cum este. 
Provocarea ultima este cum sa cazi din rai si sa nu mori de dorul lui. Adica de a gasi un echilibru intre idealism si cinism. Adica sa-ti pastrezi entuziasmul si optimismul, chiar daca.
4. Invata sa spui NU. Oamenii nu spun Nu pentru ca vor de fapt dragostea tuturor si le e teama ca refuzand ceva cuiva, nu vor mai fi doriti. Ai nevoie de dragostea tuturor doar atunci cand tu insuti nu te iubesti pe tine, pentru ca acceptarea lor este validarea pe care tu refuzi sa ti-o dai.
Nu-i vei multumi pe toti niciodata si nici nu ai nevoie. Janis Joplin spunea ca pe scena face dragoste cu 25 de mii de oameni si apoi se duce acasa singura. Admiratia tuturor nu va compensa niciodata pentru lipsa de iubire reala fata de tine insuti si nici pentru lipsa iubirii unui partener real. Avem nevoie de dragoste dar doar a celor pe care noi insine ii admiram.
Si mai intai trebuie sa te admiri pe tine insuti. Asta implica sa inveti sa spui NU in primul rand tie insuti – pentru ca orice standarde ai pentru tine implica efort si disciplina, adica a spune NU tentatiei placerilor de moment.
5. Lasa trecutul si victimizarea. Nu-l folosi nici ca justificare pentru esec nici ca preocupare pentru razbunare. Trecutul nu poate fi schimbat. Regretele, furia si vina sunt niste preocupari mediocre pentru mintea ta – hraneste-o cu alte delicatese emotionale. Nu mai are importanta ce a fost ci cum atingi ceea ce iti doresti sa fie.
Adica nu victimizare si plangere de mila ci focusare pe prezent si pe rezolvare de probleme. Daca suferinta trecutului iti devine carburant pentru schimbare, nu regreti nimic. Nemultumirea prezentului il face pe lenes sa se uite in trecut si sa gaseasca vinovati, pe cand curajosul se ridica de fiecare data si o ia de la capat. Pentru ca…ce alte optiuni ai?…
6. Nu incerca sa schimbi pe nimeni, ci doar pe tine insuti. Critica si reprosurile nu functioneaza niciodata.Ci doar exemplul personal, pentru cei care au mintea sa vada. In loc sa te justifici si sa te explici la nesfarsit in fata unor oameni, explica-ti tie despre tine niste lucruri.
Inconjura-te de oameni cu acelasi drive catre schimbare, cu aceeasi deschidere fata de experienta. Daca te inconjuri cu oameni la fel de inteligenti ca si tine, fiecare va gasi singur calea, nu trebuie sa-i fortezi tu cu nimic.
7. Dezvolta un optimism stoic. A fi optimist nu inseamna sa fii rupt de realitate si sa ignori negativul. Inseamna sa-l accepti dar sa alegi sa vezi frumosul. Da, vei avea momente in care vei obosi sa fii inteligent si atunci vei fi trist. Iar daca te lupti cu tristetea, vei cadea in depresie.
Optimismul stoic inseamna a accepta ca viata e si chin si suferinta si ca inevitabil le vei experimenta, dar de fiecare data te vei ridica si o vei lua de la capat, pentru ca viata este si bucurie si placere. Inseamna ca atunci cand viata iti da lamai tu faci limonada pe care o vei savura alaturi de cei asemeni tie cu care vei si rade si vei si plange deopotriva. Pentru ca… ce alte optiuni ai?….
8. Nu mai bate la usi inchise. Renunta la oameni si investitii de orice fel care nu duc nicaieri. Cu cat prelungesti agonia, cu atat iti va fi mai greu sa renunti la ceea ce pur si simplu nu functioneaza. Adica invata sa pierzi cu gratie, nu trebuie sa te scufunzi odata cu corabia.
In acelasi timp, nu generaliza un esec. Fii om de stiinta, adica lucreaza cu statistici. Inainte de a te resemna trist in cinism, investeste-te din nou in alt fel de oameni si principii. Istoria se repeta doar la oamenii care n-au invatat nimic din erorile trecutului.
9. Daca judeci oamenii, nu ai timp sa-i iubesti. E vorba de o economie cognitiva a creierului – nu poate intretine simultan doua atitudini contradictorii. Ceea ce ne amintim si la sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii sunt momentele in care am iubit si am fost entuziasmati de ceva sau cineva.
Nu te inconjura de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior, ci de oameni pe care ii admiri si de la care ai tu de invatat. A invata e dragoste. Cam asa traduce creierul tau o intelegere noua: cand ai un moment de Evrika, creierul tau este multumit. Mintea este stapanul pe care il cauti care sa faca ce vrei tu.
10. Nu te mai minti pe tine insuti. Cum ar fi: voi fi fericit cand voi avea nu stiu ce. Sau: daca as avea mai mult timp, as face asta. Sau: voi iubi cand voi intalni persoana potrivita. Ai si motive de a fi fericit, ai si timp si ai si pe cine iubi.
Sa luam exemplu de la artisti: ei nu picteaza cand intalnesc peisajul sau muza potrivita, ci picteaza – e un talent care se vrea exprimat. Ei nu canta doar cand au melodia potrivia, ci ei canta – e un talent care se vrea exprimat.
Talentul nostru, al tuturor oamenilor, este de a iubi: aceasta este incununarea evolutiei de la animal la om, a ne iubi unii pe altii. Pentru ca insusi faptul de a fi lucid de propria efemeritate, de paradoxul de a fi instinct si constienta simultan, ne face sa ne uitam unii la altii cu caldura si intelegere ca in aceasta calatorie tot ce conteaza este sa ne tinem companie si sa ne sustinem unii pe altii.
Nu te pastra pentru candva, undeva, cineva. Acum si aici se intampla viata – nu scapa nimeni de finalul ei, dar putem fi fericiti cu totii pe parcursul ei. Nu va faceti griji ca ce s-ar intampla de-ar fi toti fericiti – cum spuneam, fericirea vine din cand in cand, ca si moment de varf cand atingi un deziderat. Totul e sa valorizam efortul depus in atingerea ei si cand noi o avem sa-i sustinem pe ceilalti in timp ce ei o cauta.


Si totusi, cat dureaza dragostea?


 Fix cat vrem noi. Dragostea nu dispare, chiar daca relatia e optionala. Chiar si in suferinta dupa o iubire apusa e tot o forma de iubire, intoarsa pe dos, sub forma urei. Ai trait, te-ai sfasiat, te-ai daruit ca un nebun, prostesc, naiv si totusi atat de necesar, de vital. Si acum trebuie sa inveti sa traiesti cu ea sau cu amintirea ei.
De iubit, ii vei iubi mereu, pe toti cei care ti-au amprentat retina sufletului. Se vor lafai ca niste stapani suverani pe mosiile tale corticale, fara sanse de rebeliune din partea ta.
Fostele iubiri merita numai descantece constiente pentru ca iubirile tale dubioase si/sau sublime, esti tu. Tu esti, chiar si doar in amintire, si asa cum te vezi acum pe cel de atunci: naiv, incert, pueril. Si totusi atat de frumos. Pentru ca orice prostie dictata de iubire are o frumusete sublima in ea:  sunt iesiri clandestine din orgoliul tau, sunt incursiuni suave in senzualitatea transcendentului.
Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite-aşa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis”.
Frédéric Beigbeder e cel care a legiferat in eposul urban  aceasta eticheta convenabila cinicilor: dragostea dureaza trei ani! Aceasta goana teribila dupa numere, dupa o organizare ipocrita a haosului, in 7 motive pentru care esti inca prost, in 100 de metode de a deveni constient, in 69 de secrete karma sutrice, in  16 retete pentru nefericire.
Daca iti gadila buzele un “Ei , pe bune !?!”  nu te reprima, reprimarea dauneaza grav sanatatii. “Ei, nu zau! ” e  reactia fireasca a celor care au invatat ca sentimentele acelea, esentiale, au slefuit devenirea lor ca om.
Cu inclestari atat de puternice incat sfarama orice orgoliu de animalut ignorant, fricos dar aspirant la indumnezeire. Si ca nu dureaza 3 ani, si din pacate, si din fericire. Beigbeder cugeta mai departe, trist si neostoit, francez – deci cinic:
  „Nimeni nu vrea singurătatea pentru că ea îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist.”
Da, pentru ca dragostea e o lupta de gherila impotriva nonsensului existentei, impotriva golului zilnic care se vrea umplut cu ascendenta, cu sens, cu nemurire.
Doar ca  trebuie sa cugeti destept si constient, chiar si cand intoxicarea sentimentala te face atat de prostut si de umil, atunci cand te faci pres, magician si vraci pentru subiectul pasiunii tale sexistentiale.
Si daca nu te stii desfata seren in imbratisarea singuratatii, te vei arunca disperat intr-o dragoste presupus eterna. Desi si-n dragoste dai piept cu frica ta dintai si de pe urma: neantul, moartea. Pentru ca fiecare dragoste este o mica moarte. In dragostea reala, o moarte a orgoliului, a vanitatii si a dorintei de a avea dreptate. In iubirile apuse, moartea unor iluzii, a unor sperante naive, a unor copilarii iubite insa in amintire.
Iubirea devine altfel dupa fiecare dezastru emtional, dezastru rebranduit cand iubesti din nou, drept o mare binecuvantare: pentru ca tot restul te-au pregatit pentru iubirea din prezent. Pentru ca nepriceperea lor iti permite azi  sa faci o reverenta in fata trecutului si sa spui senin: „Multumesc! Pentru ca tu n-ai fost, sunt Eu astazi”.
Beigdeber face istorie literara: „In prima dragoste cauţi perfecţiunea, în cea de-a doua, cauţi adevărul.”
Dar adevarul despre tine nu ti-l va spune nici o dragoste! Pentru ca dragostea aceea cautata cu inversunare de om, este cea care imbina pervers de minunat inchipuirile cele mai marete ale fiecaruia despre el, si ale fiecaruia despre celalalt. Adevar, kakaya adevar?!
Adevarul cautat este cel pe care il afli cand nu mai iubesti, cand devii lucid si gol, cand esti abandonat tie insuti, cu mai multe dileme decat un extraterestru catapultat in inima Pandorei. Pentru ca in dragoste cunoasterea reala e imposibila, realitatea este distorsionata de sperante, de asteptarile de minuni pe care ni le inchipuim in noi si in celalalt.
Cunosti, dar cunosti visul tau despre tine, despre viata si umanitate. Realitatea o afli atunci cand cazi din raiul inchipuirilor, cand iei o muscatura din pamantul concretului. In dragoste iti cunosti nimbul tau de sfintenie, iar in disparitia ei, iti cunosti umbra ta. Dragostea iti aduce cunoastere de sine, dar nu intotdeauna prin continuitatea ei, ci uneori si mai ales prin flirtul ei cu timpul , cu venirile si plecarile ei.
Cand ramai singur cu toata iubirea, spusa si nes(u)pusa, cu amintirile de preamarire spirituala si pierdere viscerala in imbratisarile celuilalt, cand te sfasie povara infinitului erotic sentimental, vei vedea adevarul neliric.
Ai cerut adevarul? Trebuia sa ceri si tu altceva. Pentru ca adevarul e dincolo de noi, dar nu intr-o sfera magica conspirationista. E dincolo de noi, acel  Noi visat intr-o iubire, adevarul zace pe peretii vinovati ai sufletelor noastre, care-si vor a spovedi singuratatea in bratele altuia. Iar adevarul este ca nimeni nu te va reda pe tine tie insuti, nu o dragoste, nu un altul. Decat tu, singur, fara proptelele unei iubiri.
Ai cerut iubire eterna? Trebuia sa ceri si tu altceva. Pentru ca in dragoste, ca si in neimplinirea ei, iti vei vedea limitele. Cand e pe val, dragostea iti arata concret limitele orgoliului tau. Cand a esuat, dragostea iti arata limitele fricilor tale. Un etern doar al schimbarii, al metamorfozei tale prin visele tale si ale altuia despre tine. Cele mai frumoase pareri despre tine le traiesti in indragostirea altuia de tine. Cele mai intunecate pareri despre tine le traiesti in respingerea altuia, cand nu te mai simti bine venit nici macar in tine insuti.
Ai cerut dragoste? Trebuia sa ceri si tu altceva. Trebuia sa ceri Timp. Ai fi putut astfel sa intelegi ca faptul ca timpul se termina te face sa cauti experiente atemporale, la marginea finitudinii tale. Cum ar fi dragostea. Si in acelasi timp, tot timpul le vindeca pe cele provocate de insesi trecerea lui. Cum ar fi dragostea.
Dragostea, infinita marturisire a finitului. Si in toata finitudinea ei, dragostea dureaza fix cat vrem noi. Si uneori fix cat nu vrem noi. Pentru ca o amintire nu este niciodata incheiata, atat timp cat inca traiesti. Permite-ti luxul de a fi surprins.


Greselile barbatului intr-o relatie


 Orice relatie este o negociere subtila de forte, de dominare versus supunere, de alternare de roluri. Greselile barbatilor in relatii sunt rezultatul unor cutume sociale, ale unor meschinarii mostenite din familie, a incapacitatii de a se separa de rolurile feminine vazute in familia sa, a fricilor si complexelor personale, a traumelor din relatiile anterioare. Si a faptului ca pur si simplu nu se pricep, nu stiu, nu le-a spus nimeni. Aceasta insa se va remedia cu acest articol.
1. Barbatul greseste intr-o relatie incercand sa fie el insusi. Cu animalismul sau funciar, cu nevoile sale de copil in cautare de o mama eterna, cu incapacitatea de a suporta orice critica, cu nevoia imatura de fi mintit frumos ca este primul, ca este cel mai tare, cel mai potent.
2. Barbatul greseste atunci cand nu intelege ca femeia si barbatul sunt doua creaturi extrem de diferite. Ca femeia are nevoie de cuvinte, de tandrete, de atingeri care sa nu aiba drept scop declarat si imperativ sexul. Ca femeia are nevoie sa fie mintita frumos din cand in cand, chiar daca ea stie acest lucru.
3. Barbatul greseste atunci cand neaga diferenta de roluri barbat versus femeie, atunci cand se asteapta in mod utopic la egalitate. Femeia si barbatul nu sunt egali. Faptul ca o femeie poate conduce o masina mai bine decat un barbat este o exceptie. Sau ca un barbat stie la fel de multe cuvinte ca o femeie, este de asemenea o exceptie.
Barbatul si femeia au abilitati diferite. Nu-i cere femeii sa fie excesiv de rationala, ea este o fiinta emotionala in primul rand. Daca ar fi fost atat de rationala, probabil nu s-ar mai fi indragostit de tine de la bun inceput.
4. Barbatul greseste atunci cand cere ca femeia sa indeplineasca toate rolurile posibile: mama, sora, amanta, prietena, sotie. Daca barbatul indeplineste complementar toate aceste roluri, atunci este justificat sa ceara pe masura. Intotdeauna insa este vorba de cerere si oferta in relatie. Ofera mai mult daca vrei mai mult. Ofera totul daca ceri totul.
5. Barbatul greseste atunci cand nu este suficient de discret in cazul in care isi inseala iubita, astfel incat aceasta sa nu afle. O insulta astfel de doua ori, nu numai ca femeie, dar ii insulta si inteligenta. Femeia are resurse nelimitate in a ierta, daca stii in a-ti face mea culpa, daca stii a compensa pentru greselile facute, daca stii a te schimba suficient cat sa mai poate pastra speranta.
6. Barbatul greseste atunci cand incearca sa isi controleze partenera afisand o gelozie feroce. Un dram de gelozie este binevenita, insa patologicul o indeparteaza. Cea mai buna metoda de a-ti fideliza partenerul este sa ii oferi totul, sa ii indeplinesti toate nevoile. Sa ii oferi siguranta cat si impredictibil, sa ii oferi iubire cat si pasiune, sa ii oferi dominare cat si supunere, sa ii oferi libertate cat si control, sa ii oferi divin cat si animalic.
7. Barbatul greseste uitand ce scurtcircuit cerebral poate provoca un buchet de flori sau un mic cadou daruite fara motiv, doar de dragul ei. Femeia este o fiinta care are nevoie in permanenta sa se simta ocrotita, sustinuta, sa simta ca barbatul ei o va proteja. E un dat genetic, nu mai lupta impotriva lui, nu investitia materiala conteaza neaparat, ci cea emotionala, sa simta ca  o pricepi suficient de mult ca sa ii accepti aceste nevoi irationale, dar atat de usor de satisfacut.
8. Barbatul greseste atunci cand considera ca femeia trebuie sa faca totul in casa. Daca i se pare nedemn sa o ajute la gospodarie, este binevenit sa angajeze o menajera in locul sau. Femeia nu poate fi bijuteria creatiei daca nu are timp si resurse sa se ocupe de ea. Prozaicul cotidianului nu-i permite sa se ocupe de ea asa cum ar trebui. Aceste neintelegeri ce tin de pragmatismul traitului in doi pot afecta enorm alchimia emotionala si erotica dintre cei doi.
9. Barbatul greseste atunci cand se considera prea barbat ca sa poata plange cand simte, sa se arate vulnerabil atunci cand chiar este, sa ceara un sfat sau ajutorul atunci cand il poate primi. Frumusetea unei relatii vine din alternarea rolurilor, de forta si de vulnerabilitate.
10-16. Barbatul greseste atunci cand nu rationalizeaza suficient de mult clipa de tentatie care il face sa cedeze instinctului sexual si isi inseala iubita. Cateva clipe de placere nu merita sa riste o relatie frumoasa.
17. Barbatul greseste atunci cand subestimeaza femeia. Ea este capabila sa citeasca emotiile mult mai bine decat un barbat. Ea va simti cand el minte, cand el admira o alta femeie, cand el o inseala, cand el este absent din relatie.
18. Barbatul greseste atunci cand incearca sa controleze financiar o femeie. Cand crede ca o poate cumpara sau umili prin resursele sale. Femeia ii va plati intr-un final toate meschinariile de care el a dat dovada.
19. Barbatul greseste atunci cand prefera o femeie frumoasa cu un IQ mic sperand ca astfel o va controla mai bine. Femeia trofeu va fi trofeu doar pentru inceput. Fara baze solide emotionale si intelectuale, orice relatie se va degrada, indiferent de cat de bun este sexul.
20. Barbatul greseste atunci cand incearca sa limiteze femeia in a se dezvolta, cand nu o sustine in planurile ei, fiindu-i teama de fortele ei, simtindu-se complexat daca ea la un moment dat va avea o pozitie sociala mai buna de exemplu.
Cel mai prost sfat care poate fi dat cuiva este “fii tu insuti pur si simplu”. Gresit. Fii intotdeauna mai bun, mai mult decat ceea ce esti. Fii eul tau ideal, cel care iti imaginezi tu ca esti dar nu esti in realitate. Fii mai bun, mai galant, mai generos, mai tandru, mai creativ, mai barbat.
O relatie in care nu cresti, nu devii mai mult, mai bogat, mai nobil, in care animalicul nu este supus de divin, in care nu reusesti sa iesi din tine insuti pentru altcineva, este o relatie in care mori incet.
Iubirea in esenta este o nebunie in doi iar dependenta noastra de iubire este doar expresia nevoii de irationalitate exprimata in invingerea instinctului egoist de conservare pentru a face fericit un alt eu. Poti alege, ca multi altii, comfortul unei relatii sigure, molcome, lipsita de pasiune dar sigura.
Nu pentru totdeauna insa. Vei vrea sa te simti viu, vei vrea sa traiesti intens, vei vrea sa sfidezi efemerul cu iluzia vesniciei oferita de cateva clipe de iubire autentica. Iar daca ai gasit-o, fii destept si fa totul pentru a o pastra.
…si 21. Barbatul greseste atunci cand nu citeste si nu aplica sfaturile din acest articol icon smile Greselile barbatului intr o relatie


Greselile femeilor in relatii


Se spune ca nebunia inseamna sa faci acelasi lucru la nesfarsit si sa astepti rezultate diferite….Daca tinzi sa repeti  atitudini si comportamente in relatii si, cu toate acestea, sa astepti ca noua ta relatie sa fie diferita de celelalte, e timpul sa te opresti si sa cugeti.
Fa-ti o analiza sincera a atitudinilor tale intr-o relatie si incearca sa le schimbi. Daca nu acum, atunci cand? Daca nu tu, atunci cine este responsabil pentru fericirea ta? Nu, de multe ori nu e vina celuilalt, ci doar il responsabilizezi pe celalalt pentru propriile neajunsuri.
Din frica de a nu-l pierde, din nestiinta, din presiunea pe care o pune societatea, familia si propria comparatie cu ceilalti, femeia se va arunca intr-o relatie sperand ca prin vrajile ei feminine, prin sacrificiul ei extrem sau prin rabdarea ei penelopica sa faca relatia sa mearga.
1. Femeia greseste incercand sa isi schimbe partenerul.
La inceput  esti atrasa de niste calitati esentiale pe care le are iar pe restul te gandesti ca tu, cu farmecele tale feminine sau expozeul intelectual, le vei schimba in el. Te vei argumenta, te vei justifica, dar nu pe limba lui.
Daca vrei o pisica, nu iti lua un catel pe care sa il dresezi sa fie pisica.  Nu intra intr-o relatie sperand ca el se va schimba. Cel mai adesea aceasta nu se intampla.
Suntem astfel construiti incat fericirea nu te impulsioneaza catre schimbare. Cati se trezesc dimineata intrebandu-se: ce-as putea astazi sa imbunatatesc la mine?….Nu, schimbarea vine de obicei in urma unei suferinte profunde, din confruntarea cu stressul si neintelegerea de sine, de ceilalti sau a vietii.
Invata sa iubesti sau sa tolerezi aspectele ce ai vrea sa le schimbi. Stai la o discutie foarte sincera cu tine insati si intreaba-te daca iti este suficient ceea ce iubesti la el ca sa poti tolera aspectele pe care nu le va schimba, cel mai probabil, niciodata.
Reprosurile pe care i le vei face, chiar daca intemeiate, vor eroda romantismul si pasiunea. Treptat, dezvolti o relatie de dragoste/ura din care iti va fi foarte greu sa iesi. El se va imuniza la reprosurile tale si cel mai probabil se va retrage in lumea lui, populata de altii si uneori, si de altele.

2Femeia greseste intr-o relatie intrebandu-se prea timpuriu incotro se indreapta acea relatie.
O relatie are fazele ei de dezvoltare. Datorita nevoii de securitate a femeii, ea isi va dori un plan ascendent si concret al relatiei. Femeia de multe ori e o vizionara indarjita, stiind deja cum va arata casa lor, copiii sau vacantele lor – de multe ori de la a 2-a intalnire, cand el se gandeste probabil cum arata dormitorul ei. Sau pentru ca a avut rabdare cu altii, actualul trebuie sa compenseze, si inca rapid, pentru toate marsaviile fostilor.
Lasa relatia sa infloreasca de la sine, nu il forta sa faca un plan de viitor prea curand. Atunci cand o femeie are ea insasi un plan pentru viata ei, nu se mai simte atat de dependenta si nu are o nevoie atat de mare ca barbatul sa ii propuna un plan.
Nimic nu este mai sexy si mai atragator ca stima de sine. Cand o femeie se respecta si se iubeste pe ea insasi, aceasta se traduce in actiuni si atitudini care impun de la sine respect si admiratie. Respectul se impune intotdeauna prin ceea ce esti, nu trebuie cerut sau cersit. Daca esti atat de minunata si irepetabila, el va vrea sa te faca a lui, inainte ca altul sa i te fure.
3. Femeia greseste intr-o relatie  renuntand la ea insasi, la pasiunile ei, la sursele ei de energie si de bogatie.
Tentatia este foarte mare sa devii total absorbita intr-o relatie, mai ales la inceput. Sa vrei sa faci totul cu celalalt, sa renunti la pasiunile tale, chiar si la prieteni, pentru a petrece timp cu el. Pe de o parte, este necesara aceasta perioada de sudare a cuplului. Pe de alta parte, el poate fi sufocat de atentia excesiva.
Daca o femeie renunta la activitatile sale in afara cuplului, isi pierde  identitatea si apare blazarea reciproca. Nu trebuie sa renunti la ceea ce pe tine te face fericita chiar daca el iti cere asta, din gelozie sau din nevoia de control. Pastreaza-ti resursele, creeaza-ti o identitate in afara cuplului. A fi o fiinta complexa, cu hobby-uri si preocupari diverse cu substanta, iti confera verticalitate intr-o relatie.
O femeie, de multe ori, va tinde sa se implineasca prin barbatul ei. Multi barbati vor incerca sa “racoleze” femeia in a li se dedica total, neconditionat, pentru ca ulterior ea sa devina dependenta de el – motiv de reprosuri reciproce.
Independenta de oricare fel – emotionala, materiala, intelectuala, este foarte seducatoare pentru celalalt. Compensarea prin celalalt e frumoasa doar la inceput, intr-un final se intoarce impotriva ta.
Este seducatoare in acelasi timp si patologia absorbtiei totale in celalalt, acel egoism in doi augmentat de pasiune si exclusivitate. Astfel de relatii insa nu fac fata testului realitatii iar faptul ca intri in astfel de relatii in care compensezi pentru propriile neimpliniri prin celalalt arata o extrema a fiinte tale pe care trebuie sa o echilibrezi.
4. Femeia greseste intr-o relatie proiectand in viitor.
Ce inseamna asta? Sa speri ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Sa speri ca viitorul va aduce o miraculoasa rezolvare a problemelor. Speranta ca el se va schimba de la sine face o femeie sa traiasca in viitor, ignorand nemultumirea prezenta in virtutea unei impliniri ipotetice. Si tace, si spera, si tace, si spera, pentru ca in final sa devina isterica, deprimata si cicalitoare.
Daca  nu exista un plan asumat de cei doi, de negociere si imbunatatire a relatiei, sansa de armonie este zero. Ce poti spera este sa te anesteziezi cu timpul, sa devii indiferenta, sa uiti de nemultumiri prin alti stimuli care iti aduc placere – astfel apar excesele alimentare, de stimulanti, aventuri si alte comportamente compensatorii.
A te rupe dintr-o relatie care implica dragoste si ura in acelasi timp, este extrem de dificil, dar…decat o agonie fara sfarsit, mai bine un sfarsit agonizant. Intotdeauna este vorba de o negociere de compromisuri, doar ca trebuie sa alegi compromisul cel mai mic.

5. Femeia greseste intr-o relatie mintindu-se pe sine.
Nu mima orgasmul, nu mima fericirea, nu mima indiferenta fata de unele comportamente care te deranjeaza profund la el. Caci pana la urma, iti vei mima propriul destin. Uneori diferentele dintre voi doi sunt prea mari. Chiar daca sunteti compatibili pe anumite nivele, lipsesc alte comuniuni la nivel profund.
Nu uita ca ingredientele unei relatii frumoase sunt:
1. valori comune, aspiratii comune, interese similare
2. viziuni pragmatice de viitor asemanatoare
3. ritm energetic similar
4. senzualitate si pasiune impartasite
Cand unul din aceste aspecte lipseste, relatia va intra in criza la un moment dat. Nu te minti ca relatia ta e ok. O poti face doar pe perioade scurte de timp. Conflictul din tine va rabufni insa la un moment dat, fie printr-o criza psihica fie prin psihosomatizare – te poti imbolnavi fizic cu adevarat. Si vinovatul nu e celalalt, ci tu, pentru ca nu ai stiut ce cauti, pentru ca ai crezut ca fericirea si relatia se intampla. O relatie inseamna dragoste si inca multe altele. Afla mai intai care sunt acele multe altele pe care le vrei de la viata, pentru ca dragostea nu este indeajuns.
6. Femeia greseste criticandu-i prietenii si alegerile lui in materie de relationare.
Este imposibil sa fii de acord cu toate alegerile lui tot timpul. Nu ii vei intelege tot timpul umorul, nu vei intelege modul in care barbatii comunica intre ei, nu vei intelege de ce niste chestii aparent puerile pentru tine sunt importante pentru ei. Boys are boys, nu-i pune fundite si impleti codite, pentru ca altfel iti vei castra barbatul.
In acelasi timp, sa stii sa reprosezi este o arta.  Decat sa reprosezi direct, creeaza contexte si situatii care sa ii arate ca ar putea face alegeri mai bune. Prezinta-i tu altfel de oameni, arata-i satisfactia unor altfel de relationari. Nu or sa va placa tot timpul aceleasi lucruri, aceleasi locuri, aceiasi oameni. Similaritatile sunt baza unei relatii dar diferentele sunt condimentele necesare pasiunii dintre cei doi. Lasa-i spatiu si nu incerca sa-i controlezi toate actiunile. Barbatul oricum este ingradit de o multime de reguli si de nedreptati, i se cer roluri contradictorii – nu-l pune sa aleaga intre tine si prietenii lui, intre tine si cariera, intre tine si mama lui.
Fericirea este o datorie personala, nu a partenerului. Ceea ce partenerul iti aduce este o altfel de fericire, o alta dimensiune a lui “a fi”, o bogatie de senzatii, trairi si intelegeri posibile numai prin comuniunea cu o alta existenta. O existenta pe care o admiri din start, nu pe care planuiesti sa i-o imbunatatesti tu.
Exista relatii formate pe baza unor frici  comune, a unor traume complementare, precum si relatii formate pe baza admiratiei reciproce, pe dorinta de a impartasi fericirea si implinirea pe care deja le ai, cu cineva asemanator tie. Cunoaste-te pe tine insati si apoi vei sti si ce cauti in celalalt. Sau fugi de tine insati, sperand amarnic ca cineva pe tine tie  o sa te redea – si vei intalni de asemeni un fugar. Si in loc sa priviti amandoi catre viitor, va veti uita unul la altul cu un ochi critic si dezaprobator.