Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

2 martie 2015

Și mamele singure sunt femei…





Însă, tocmai pentru că știe ce înseamnă singurătatea, o mamă singură știe că este cale lungă de la speranță la realitate. Că, după ce cerni, de cele mai multe ori, rămâi cu așteptarea, iar așteptarea poate dura o veșnicie!


Am citit zilele trecute un articol destul de frumos despre femeile singure. Era scris de un bărbat. Un bărbat care deși a încercat să atingă subiectul existențial, a rămas totuși la părerea că aceste femei își refuză dreptul la o altă fericire, relație sau viață, se dedică întru totul carierei sau copiilor și preferă să rămână de cele mai multe ori singure.

Eu cred că, atunci când cineva scrie despre femeile singure, ar trebui să realizeze două articole separate: femei singure și mame singure. Situațiile sunt, cu siguranță, foarte diferite. O femeie singură poate risca să facă și alte greșeli. Și alte alegeri nereușite. Poate să spună: “la naiba! de ce nu?”. Și, da, așa este: de ce nu? Și foarte bine că au curajul de a tot încerca. Dar o mamă nu poate să facă la fel. Nu mai este vorba doar despre ea. Despre ce simte ea, despre ce își dorește ea, despre ce visează ea! Sau la cine.

O mamă singură suferă și ca femeie și ca mamă! Suferința ei însă trebuie să fie una constructivă. Una care să nu lase urme sau cicatrici în inima, comportamentul și viața copilului său. O femeie, înainte de a face o alegere, trebuie să se gândească doar o dată. Sau deloc! O mamă, însă, este obligată de fiecare dată să se gândească. Și să se gândească de două ori înainte de a decide. Orice! Oricând! Alegerea ei va avea consecințe nu doar asupra sa, ci și a copilului. Nu poate să se joace de-a alegerea. Nu are dreptul să nască nisipuri mișcătoare și insule nestatornice în viața sa și a copilului său. O mamă, când alege, trebuie să aleagă înțelept și statornic. Responsabil! Alegerea ei trebuie să aducă echilibru. Echilibrul acela necesar pentru ca un copil să poată să crească și să se dezvolte normal, pentru a deveni un adult sănătos.

Citesc despre faptul că ele își neagă fericirea. Nu, nu o neagă. Au crezut în ea și își doresc să o regăsească, doar că au devenit mult mai prudente. Nu își mai permit ca fluturii aceia din stomac să fie cei care decid în locul lor. Au mai decis o dată. Când ele încă mai credeau în faptul că dragostea este pentru totdeauna. Că omul care le iubește este acolo la bine și la rău. Că în iubire nu se abandonează. Că toate problemele se pot rezolva cu înțelegere, respect, răbdare și dragoste. Că un bărbat poate să iubească o singură femeie și să îi fie prieten înainte de toate. Dar s-au înșelat. Și, dintr-o dată, s-au trezit undeva, prin mijlocul vieții, singure, cu un copil, cu sufletul făcut ferfeliță, cu o grămadă de probleme, de lipsuri, de griji, de treburi casnice pe care sunt nevoite să le învețe. Și trebuie să facă față la toate calme, zâmbitoare și pline de liniște și iubire. Și singure. Mai ales, singure.

Totuși, chiar și așa, femeia singură știe că nu are voie și nu are dreptul să se simtă așa. Pentru că trebuie să crească mare un pui. Trebuie nu doar să îl crească mare, ci să îl crească un om mare și frumos!

Trebuie să învețe să facă față la tot și toate! Și astfel, dimineața se trezește devreme să își îmbrace puiul, să îl ducă la grădiniță sau la școală, apoi aleargă la serviciu, la piață, face mâncare, repară câte o țeavă, câte un robinet, câte o yală, schimbă câte ceva prin casă dacă e de schimbat și își amintește întotdeauna la timp să meargă după puiul ei la grădi sau la școală. Și nu uită să aibă în poșetă o ciocolățică, o bomboană, un șoricel de jeleu cu care să își bucure copilul. Poate uită uneori să își cumpere un parfum, dar de asta nu uită niciodată! Pe drum trebuie să lase grijile deoparte și să copilărească. Să deseneze lumi din nori, să joace “eu văd”, fazan etc. Acasă face teme și redevine școlar alături de puiul ei. Spală, coase, calcă și așează cu grijă hăinuțele pe spătarul scaunului.

Între timp, trebuie să aranjeze pe umerii copilului ei încrederea în viață. Deși ea și-a pierdut-o. Trebuie să îi aranjeze zâmbetul. Deși zâmbetul ei este doar puiul său. Trebuie să îi aranjeze respectul față de oameni și să îi educe sufletul către bunătate. Deși ea nu a fost răsplătită astfel. Trebuie să își facă puiul să creadă în iubire, chiar dacă ea a fost trădată în acest sentiment. Trebuie să își facă puiul să înțeleagă rostul, importanța și esența familiei, iar asta în lipsa unei familii întregite. Și, ce este cel mai important, va trebui să își învețe puiul că valoarea omului nu este dată de ceea ce are, ci de ceea ce este! Și niciodată, dar niciodată nu trebuie să uite să își înțeleagă și să își asculte puiul!

Se spunea că femeile singure sunt rigide, reci, neîncrezătoare. Nu sunt. În spatele acestui zid de precauție se găsește o femeie plină de răni, de întrebări, de griji care de abia așteaptă să fie iubită, ținută în brațe, alintată, respectată, doar că nu orice bărbat are răbdarea, puterea și dorința necesară pentru a-și dori să afle ce este dincolo de acea femeie aparent impenetrabilă.
În clipele de liniște, noaptea, de cele mai multe ori, când are timp să își adune genunchii sub ea, să viseze, să se gândească, să simtă, o mamă singură speră. Speră că, poate, într-o zi, îi va putea oferi copilului ei o familie. Și ei. Una adevărată, bazată pe toate credințele ei de om, femeie și mamă. Poate cel mai mult dintre toți oamenii pământului, o mamă singură își va dori asta! Și va spera că într-o zi, iubirea va bate și la sufletul ei. Din nou. Nu ca să o rupă, ci ca să o adune de peste tot și să o întregească. Speră că nu toți bărbații sunt mânați în viață de slăbiciuni, ci printre ei, mai sunt și bărbați care știu să fie de onoare și să respecte valorile reale ale vieții. Însă, tocmai pentru că știe ce înseamnă singurătatea, ea știe că este cale lungă de la speranță la realitate. Că, după ce cerni, de cele mai multe ori, rămâi cu așteptarea, iar așteptarea poate dura o veșnicie!

Veșnicie în care ea va trebui să rămână un om frumos, vertical, care să nu uite să trăiască, să zâmbească, să viseze și să rămână femeie!

Și mamele singure sunt femei, doar că și-au închis aripile adânc în ele și au ales să umble pământean.

Ramona Sandrina

Când crezi că drumul tău s-a sfârşit, mai apare o uşă nouă, care te poate duce pe un drum neaşteptat de frumos



Imaginează-ţi că în viaţa ta întâlneşti mai multe uşi. Fiecare uşă duce către un drum. Anumite uşi eşti obligat şi împins să le deschizi. Pe altele le deschizi doar dacă vrei, pentru că ţi se dă dreptul să alegi.
Ar trebui să deschizi fiecare uşă, pentru a vedea unde duce. Pe unele nu le deschizi pentru că nu ai curaj şi încredere în tine, iar pe altele nu le deschizi pentru că alegi altele în locul lor. Unele uşi duc spre drumuri anevoioase, pline de încercări şi piedici. Altele duc spre nicăieri…
Mai sunt uşi care duc spre oameni pe care trebuie neapărat să îi întâlneşti. Unele uşi duc spre uitare… Uneori eşti tentat să deschizi uşi frumoase, care promit strălucire, dar descoperi că poleiala lor a fost înşelătoare, pentru că ai găsit numai dezamăgiri. Dar sunt şi uşi vechi, mai puţin frumoase, care nu promit nimic, dar care în schimb duc spre cele mai frumoase drumuri.
Sunt unele uşi pe care îţi doreşti enorm să le deschizi, sperând la ceva anume, dar din păcate, imediat deschise îţi dezvăluie în faţă doar un zid. Mai sunt uşi pe care îţi doreşti să le deschizi, dar alţii ţi le trântesc în faţă, sau fac tot posibilul să te oprească.
Unele uşi te fac să crezi că ai ajuns la capătul drumului şi că nu mai există întoarcere, dar ai surpriza să descoperi o uşă nouă care îţi oferă încă o şansă.
Unele uşi au o fereastră mică prin care poţi vedea ceea ce te aşteaptă, iar altele nu. Afli unde te duc doar după ce le-ai deschis şi, de multe ori, întoarcerea este ireversibilă. Unele uşi sunt protejate cu grilaje de fier, sau sunt prea sus şi îţi este imposibil să le deschizi. Doar îi priveşti pe alţii cum le deschid şi tu te întrebi cum o fi dincolo de ele…
Unele uşi îţi permit să fii însoţit, iar prin unele trebuie să treci singur, obligându-te să laşi oameni dragi în urma ta. Mai exista uşi pe care îţi doreşti să le redeschizi, dar care rămân închise pentru totdeauna, după ce ai ales să le închizi în urma ta. Acestea aduc în sufletul tău dor şi regrete…
Niciodată nu ştii câte uşi vei întâlni în viaţă. Chiar şi atunci când crezi că drumul tău s-a sfârşit, mai apare o uşă nouă, care te poate duce pe un drum neaşteptat de frumos…
Doreen Virtue



Nu relația cu alt om ne împlineşte



Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea. Ni se inoculează această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii. Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumătatea. De ce spun ca e o minciună? Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Şi nu relația mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu.Dacă stau mereu în legatură cu Dumnezeu simt pace, bucurie, mângâiere, echilibru. Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine.
Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relaţie foarte bună. Altminteri, eu n-am fericirea şi o aştept de la celălalt şi el o aşteaptă de la mine. De aici vin atâtea dezamăgiri, nefericiri şi drame. Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Îşi caută alt partener şi, după un timp, simte același gol şi aceeaşi neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că există o jumătate cu care poţi să formezi un întreg.
Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastră de viaţă vine de la Dumnezeu şi nu de la om. E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât în El. Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu.Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am şi împlinirea familială, socială…
Şi mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea. Mulți sunt nefericiţi pentru că încearcă să-şi schimbe “jumătatea”.Femeile, de exemplu, ştiu că bărbaţii cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se însoțesc cu ei, sperând să-i schimbe. Când iubesti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el însuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tău, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău.
Problema nu e să-i schimbi pe altii, ci să te schimbi pe tine. Odată ce vom face asta mai mulţi, se schimbă şi lumea din jurul nostru…
Pr. Dan Popovici

Dragostea NU ESTE intotdeauna SUFICIENTA


O relatie nu are nevoie doar de dragoste pentru a rezista!

Se spune ca dragostea invinge orice si trece peste toate impedimentele atata timp cat vorbim despre o dragoste adevarata si despre o dragoste impartasita de catre ambii parteneri. Se mai spune ca relatiile care rezista in timp se bazeaza pe dragoste si pe sentimentul de iubire indestructibil.
De fapt, se pare ca de cele mai multe ori dragostea nu este suficienta. Dragostea nu este de ajuns. Dragostea nu este singurul liant ce tine alaturi doi parteneri. Dragostea nu invinge orice, si dragostea nu este totul.


Dragostea nu rezolva problemele unei relatii - sunt alte lucruri care contribuie aici

Daca iubesti pe cineva nu inseamna ca este de ajuns astfel incat problemele sa dispara ca prin minune sau sa se rezolve de la sine atunci cand apar. Este nevoie de constientizare, este nevoie de comunicare, de intelegere si de bunatate.

Dragostea nu inseamna sa iti sacrifici propria persoana
Crezi ca merita ca intotdeauna sa te sacrfici pe tine pentru cel de langa tine? Si pana unde merge acest sacrifiu? Dureaza o vesnicie? Asa trebuie sa fie mereu?
Sunt de acord ca si uneori ne sacrificam propriile nevoi, propriile dorinte, timpul personal si multe alte lucruri pentru persoana de langa noi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te sacrifici cu totul si sa ridici un altar pentru partener. Pastraza o doza de egoism care cu siguranta va contribui la buna functionare a relatiei.

Dragostea nu inseamna intotdeauna compatibilitate perfecta
Atunci cand iubesti pe cineva te astepti ca persoana respectiva sa fie ceea ce ti-ai dorit si ceea ce ai asteptat de mult. Sa fie exact cum ti-ai imaginat si sa nu aiba nici cel mai mic defect ce te-ar putea deranja candva.
Aceste lucruri sunt foarte greu de dobandit, aproape imposibil de detectat la o persoana. Daca iubesti pe cineva nu inseamna ca persoana respectiva este exact ceea ce ai nevoie si nu inseamna ca este persoana alaturi de care trebuie sa iti traiesti toata viata.

Nu trebuie sa ne indragostim de o scanteie ce se produce in primele clipe in care cunoastem pe cineva. Trebuie sa ii analizam valorile, principiile, modul in care se comporta cu cei din jur si modul in care se comporta cu propria persoana.
Abia dupa ce aceste lucruri sunt compatibile cu ale noastre, putem incerca sa construim ceva.

PRIETENIA este unul dintre cele mai importante teste ale unei relatii
Incearca sa nu mai idolatrizezi relatia de dragoste cu partenerul tau si incearca sa o treci prin filtrul prieteniei. Gandeste-te la el ca la cel mai bun prieten si analizeaza situatiile care nu sunt tocmai pe placul tau. Gandeste-te daca prietenului tau cel mai bun i le-ai fi iertat.
Daca da, de ce ai face-o? daca nu, de ce?
Relatia de prietenie dintre doi parteneri este foarte importanta pentru ca relatia de cuplu sa functioneze asa cum trebuie. Daca nu i-ai ierta niciodata unui bun prieten ceva ce partenerul tau a facut si continua sa faca, nu ai de ce sa ii ierti nici lui.
De ce? Pentru ca in timp se vor aduna frustrari ce vor duce la erodarea sentimentelor si la ruperea relatiei.

Iubirea nu e ceea ce crezi! Cele 5 tipuri de iubire dupa Erich Fromm



Iubirea nu inseamna cine romantice, bomboane de ciocolata in forma de inimioare, flori cumparate o data pe an, pe 14 februarie sau poate pe 8 martie, iubirea nu o vedem in filmele seriale de la televizor, poate mai curand o gasim in filmele de autor premiate pe la Festivalul Cannes sau la Sundance, sau mai degraba o regasim in momentele simple cand razele de soare mangaie cu delicatete si fara sa ceara ceva in schimb, mugurii ce stau sa infloreasca, ai caisului.

Societatea rateaza astazi incercarea de a vorbi despre iubire in adevaratul sens al cuvantului, preferand sa se foloseasca mai degraba de prescurtari simbolice cum ar fi cele enumerate la inceput, dar sufletul nostru, fara sa poata verbaliza, se afla intr-o continua sete de IUBIRE PROFUNDA. Iata de ce uneori ni se intampla sa ramanem extaziati, inmarmuriti in fata unei opere de arta sau a unui moment impresionant din viata de zi cu zi, cum ar fi ochii bunicii pe care nu am mai vazut-o demult, sau primii pasi ai copilasului. Pentru ca de fapt, acestea sunt lucrurile care inseamna cu adevarat, iubirea!
„Iubirea este astazi, un fenomen rar, fata de care avem mult sentimentalism; avem multa iluzie in legatura cu iubirea, cum ar fi faptul ca… cineva se inamoreaza. Dar adevarul este ca cineva nu poate sa cada pur si simplu in iubire indragostindu-se; trebuie sa fim in iubire. Aceasta inseamna ca iubirea si abilitatea de a iubi devin unul dintre cele mai importante lucruri in viata.” - Erich Fromm
Iubirea este intr-adevar, cel mai important lucru din vietile noastre, este subiectul tuturor cautarilor spirituale, al tuturor mitologiilor spirituale ale Omenirii si in sens mai comun, al tuturor cautarilor romantice si deseori chiar al durerilor si dorurilor noastre care ne sufoca. Persoanele care au avut experiente spirituale mistice povestesc insa revelatia ca iubirea nu este ceva ce trebuie atins undeva in afara noastra si ca de fapt, noi suntem deja in iubire.
Probabil ca, asa cum sugereaza si Erich Fromm, este nevoie sa ne dezvoltam capacitatea psihica si emotionala de a intelege iubirea in sens mult mai vast. Fromm ne spune ca fiecare dintre noi putem atinge IUBIREA ADEVARATA si ca aceasta are la baza 4 elemente de baza: grija, responsabilitatea, respectul, cunoasterea.
Cele 5 tipuri de iubire, dupa Erich Fromm
1. Iubirea Aproapelui
Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Ar trebui sa ne dezvoltam aceasta abilitate, este de parere Erich Fromm – caci aceasta iubire inseamna sa iti exersezi simtul responsabilitatii, al grijii si respectului fata de toate fiintele umane. Inseamna in acelasi timp experimentarea comuniunii cu semenii nostri. Invatand sa ne pese si de cei care nu sunt in imediata noastra proximitate, invatam de fapt sa dam drumul manifestarii iubirii depline in viata noastra.
2. Iubirea materna/parinteasca

Afirmarea neconditionata a vietii copilului si a nevoilor sale prin manifestarea grijii si afectiunii sunt esentiale pentru pastrarea vietii si dezvoltarii sale armonioase. Este o atitudine care ii insufla copilului dragostea de a trai si sentimentul ca este bine sa fii in viata si sa fii pe Pamant! Trebuie sa oferim copilului grija si afectiune! Iubirea aceasta altruista, neegoista, considerata a fi cea mai sacra legatura emotionala. Este diferita de iubirea erotica: il ajuta pe copil sa creasca si in acelasi timp inseamna a vrea separarea de copil – aceasta sarcina dificila de a nu-ti dori nimic pentru tine, doar fericirea copilului si puterea ca la un moment dat sa ii poti da drumul sa traiasca ca o fiinta individuala, deplina.

3. Iubirea erotica

Este despre dorinta aceea extrem de puternica de a fuziona cu o alta fiinta omeneasca. Este o dorinta exclusiva, neuniversala si din pacate… cea mai deceptionanta forma de iubire! - este confundata cu iubirea, atunci cand se experimenteaza colapsul barierelor intre doi straini. Si, din pacate, majoritatea oamenilor cunoscandu-se pe ei insisi si pe ceilalti doar superficial experimenteaza mai apoi separarea in aceasta forma de iubire. Uneori si ura este vazuta ca o forma de intimitate iar cand atractia sexuala sau ura si-au pierdut din intensitatea ardenta, oamenii merg in cautarea noului., pentru a-si manufactura o noua apropiere, lasandu-se inselati de deceptia dorintei sexuale.
4. Iubirea de sine
Inca este considerat un pacat sa te iubesti pe tine insuti. DAR forma narcisista si egoista a omul modern este de fapt lipsa sa de iubire adevarata fata de adevartul sau sine: grija fata de sine ca individ, cu toate capaciatatile sale intelectuale, emotionale si senzuale. Iubirea adevarata si sincera este expresia a ceea ce se naste din grija, respect, responsabilitate si cunoastere – o munca constienta si activa pentru dezvoltare si fericire, atata a ta , cat si a celor pe care ii iubesti.
Afirmarea vietii fericite, prospere si a libertatii isi are inradacinarea in capacitatea persoanei de a iubi. O persoana trebuie ca in mod activ sa aplice aceste principii de viata asupra siesi pentru ca mai apoi, in mod sincer sa ajunga sa iubeasca pe altcineva.
5. Iubirea de Dumnezeu
Cea mai matura forma de iubire, dupa ce am dobandit umilinta de a ne accepta propriile limitari, este experienta divinitatii, ca pe o totalitate catre care omul aspira, o lume spirituala a iubirii, adevarului si dreptatii.
Sa aspiri catre a atinge deplina capacitate de a iubi este sa realizezi ce este Dumnezeu.
·         Idei condensate din Arta de a iubi de Erich Fromm, via site-ul http://www.acoarecovery.com

27 februarie 2015

Il iubesti, dar este si Sufletul tau Pereche? Top 5 semne care iti confirma ca DA




Doua suflete pereche nu pot trai unul fara celalalt, iar ele stiu asta inca din prima clipa in care se intalnesc. Descopera SEMNELE care iti arata ca tu si partenerul tau sunteti SUFLETE PERECHE:

Emily Bronte spunea ca "Indiferent din ce sunt facute sufletele pereche, al lui si al meu sunt la fel".
Sufletul pereche este omul care iti este alaturi inca din prima clipa, este omul fara de care simti ca nu poti merge mai departe, este cel care iti ofera toata energia de care ai nevoie. Este cel pe umarul caruia plangi de cate ori simti nevoia, este cel cu care razi in fiecare zi si este cel caruia ii impartasesti toate gandurile si trairile tale.
Sufletul pereche este cel care iti ofera in fiecare zi motive sa te bucuri de ceea ce aveti, este cel care va face orice pentru tine si te va pune intotdeauna inaintea lui. Este cel care te iubeste neconditionat si este cel care iti va fi alaturi pana la final.
Unii nu cred in acest suflet pereche si nu cred ca exista doar unul singur pentru fiecare dintre noi. Ei spun ca sufletul pereche este ceva inventat de romanticii vremurior de demult si ca aceasta credinta intr-o singura dragoste este mult prea exagerata si inexistenta.
Sunt insa cateva semne care ne arata si care ne demonstreaza ca partenerul de langa noi este intr-adevar sufletul nostru pereche.

1. In sufletul tau stii ca el este cel alaturi de care vrei sa iti petreci toata viata
Nu este asa cum ti l-ai imaginat inca de la inceput. Nu arata asa cum ti-ar fi placut tie. Nu iti aduce flori in fiecare zi si nici nu este cel mai atent barbat din lume. Nu iti spune zilnic cat esti de frumoasa si nu spala vasele dupa ce mancati. Nici macar nu te surprinde in fiecare zi cu cate ceva. Dar te face sa te simti cea mai frumoasa femeie din lume. Te face sa te simti cea mai iubita si cea mai apreciata.
Pentru el, esti centrul universului si tu stii asta chiar daca el nu iti spune. Stii ca este cel alaturi de care vrei sa parcurgi aceasta calatorie a vietii si stii asta pentru ca ai simtit inca din prima clipa de cand v-ati cunoscut.


2. Puteti comunica fara sa vorbiti si va intelegeti perfect

Va cunoasteti atat de bine incat de cele mai multe ori nu aveti nevoie de cuvinte pentru a va intelege si pentru a putea comunica foarte eficient. Acest lucru va ajuta sa comunicati cat se poate de deschis chiar si in momentele in care nu este foarte usor sa o faceti.

3. Inca din prima zi v-ati simtit foarte bine unul langa celalalt
Adesea iti poti da seama inca din prima clipa daca o persoana va ramane alaturi de tine pentru totdeauna, sau daca totul se va termina dupa acea prima intalnire. Pentru ca de data asta ai simtit inca din prima clipa in care l-ai vazut ca el este alesul si ai simtit ca va cunoasteti de o viata astfel incat ati discutat deschis despre orice, ai stiut de asemenea ca este sufletul tau pereche.

4. Relatia voastra nu este numai lapte si miere, va provocati reciproc si asta va uneste si mai mult
Nicio relatie fericita si implinita nu va fi lipsita de micile discutii in contradictoriu, de micile momente de tensiune si de unele neintelegeri care sunt absolut inevitabile, si care au intotdeauna rolul lor. Pentru ca sunteti diferiti, va provocati intotdeauna, iar acest lucru va testeaza unori limitele si va uneste din ce in ce mai mult reusiti sa va apreciati asa cum trebuie si sa va acordati atentia necesara de fiecare data.

5. Personalitatile voastre sunt diferite, dar cand sunteti impreuna formati un intreg
Fiecare dintre noi este diferit si este unic in felul lui. Daca doi parteneri seamana foarte mult cu sigurata nu se vor intelege prea bine si nu vor functina ca un cuplu pe termen lung. Unul dintre cele mai importante lucruri atunci cand vine vorba despre buna functionare a cuplului este completarea reciproca, ceea ce la voi este lucrul care va apropie si mai mult.

Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga



Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit.

 Cititi superbele cuvinte ale ieromonahului Hrisostom Filipescu dintr-un fragment publicat in cartea "Putine lacrimi, multa bucurie!":
Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata
"Viata nu te lasa sa te odihnesti. Ranit, vanat, obosit, ingenuncheat, prafuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie sa inaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flamand, insetat, strain. La scoala vietii se dau examene, se dau corijente, se repeta anul. Doar cine are limba fripta poate vorbi cu adevarat despre ciorba fierbinte.

Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga. Lasa armele jos! Trece. Toate trec. Rabdare si timp. A fost nevoie sa treci prin atatea ca sa ajungi aici. Generam noi experiente pentru ca avem nevoie de ele. Fara acea experienta nu ai fi avut prilejul sa te cunosti atat de profund. Exista daruri pentru toata lumea. Deschide ochii, sufletul si mintea. Observa frumusetea care se afla la indemana ta. Fii recunoscator. Bucura-te de ceea ce ai. Nu astepta neasteptarea. Prin lectiile de viata primesti putere.
Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata. Oamenii se adapteaza in felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie sa facem din dorinte obsesii. Dorintele sunt ale noastre sau ale celor din jur insusite prin mimetismul social? Dupa durere usa se deschide. Uneori usile se deschid, alteori ni se trantesc in fata. Ranile ne fac sa nu mai fim ca inainte si nici nu cred ca ne dorim. Niciun sistem nu functioneaza intamplator.
Parasirea unei realitati nu inseamna neaparat sfarsitul ei, ci prelungirea intr-una noua. Nu stii niciodata ce surprize iti ofera viata. Se inchide o usa, se deschide o poarta. Sentimentele ne domina sau nu. Oricat de dura ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplica retete comune. Fiecare are realitatea sa in subconstientul sau. Viata ne propune unele lucruri pana le impune. Exista atatea sensuri cati indivizi se apleaca asupra fiecaruia dintre ele. Realitatea este subiectiva. Din orice intamplare nu iesi la fel cum intri. Important e sa nu te blochezi intr-o poveste. Povestea creeaza asteptari…

Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne pacalim cum putem ca sa credem ca am gasit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundam ca un scafandru in adancimea fiintei celuilalt cautand binele, frumosul, lumina, ignorand malul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Si ramanem blocati, ne ranim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experienta fara de care nu am avea cum sa apreciem cu toata fiinta Dragostea. Ne lovim singuri la picioare si dam linistea mai tare…
Fotografiile raman la fel, chiar daca oamenii se mai stramba. Adeseori mintea si inima sunt blocate in fotografii. Alaturi de bataile inimii si ochii vorbesc cand ar trebui sa taca. Chiar daca in viata inima ti se rupe, trebuie sa ai grija sa nu pierzi vreo bucata. Am rucsacul in spate plin de vise… De ce iubim? De ce visam? De ce gresim? De ce iertam?...
Orice pasare isi ia zborul. E atata frumusete in jur incat mintea tace si se bucura! Nectarul iubirii indulceste amarul mintii. Cicatricile lasate de trecerea timpului si incercarile vietii se vindeca in iubire.
Am sa-i spun lui Dumnezeu totul."

*Fragment din "Putine lacrimi, multa bucurie!" ( Iasi, 2014; p. 220-222) de Ieromonah Hrisostom Filipescu