Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

26 noiembrie 2015

Keanu Reeves: Nu pot trai in lume fara iubire


Aleg calea mea si pacat ca nu am gasit aceeasi intelegere in oamenii la care cel mai mult am sperat…

”Nu pot deveni o parte a lumii in care sotii isi imbraca sotiile ca pe niste femei usuratice, punand in vizor lucrurile care ar trebui sa fie pretuite. O lume in care nu exista conceptul de onoare si demnitate si te poti increde in oameni doar numai atunci cand spun” Promit!”. O lume in care femeile nu isi doresc copii, iar barbatii nu isi doresc o familie. In care fraierii se considera de succes stand la volanul unui automobil care apartine tatalui sau si oricine are un pic de influenta incearca sa iti demonstreze ca esti un nimeni. In care oamenii pretind cu ipocrizie credinta in Dumnezeu, stand cu sticla de alcool in mana, fara a fi cat de putin devotati religiei lor.
In lumea in care conceptul geloziei este rusinos, iar modestia este un dezavantaj. In care oamenii au uitat despre iubire, cautand doar cea mai buna optiune. O lume in care oamenii arunca toti banii pentru a-si repara masina la prima zgarietura, fara a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arata atat de patetic, incat doar masina lor scumpa mai poate sa ascunda aceasta realitate.
In care tinerii cheltuie pe bautura banii parintilor, in cluburi de noapte, strambandu-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se indragostesc de acesti fraieri. Cei care aleg o cale diferita automat sunt niste inapoiati si despoti. Aleg calea mea si pacat ca nu am gasit aceeasi intelegere in oamenii la care cel mai mult am sperat… “
MEREU AM SA FIU INDRAGOSTIT DE IUBIRE.



Actorul JIM CARREY: Nu cred in speranta. Speranta este cersetorul. Speranta trece prin foc, dar credinta se ridica deasupra sa!


Acest mesaj este cunoscut de milioane de oameni din intreaga lume: Va pot spune din experienta ca efectul pe care il avem asupra celorlalti este cea mai valoroasa valuta ce exista. - Jim Carrey

Mesajul lui Jim Carrey catre umanitate

Sufletul meu nu este retinut intre limitele corpului meu. Corpul meu este retinut in infinitatea sufletului meu. Am spus adesea ca imi doresc ca oamenii sa isi indeplineasca toate visurile Ca sa vada ca nu acela este locul unde vor gasi senzatia de implinire. Va pot spune din experienta ca efectul pe care il avem asupra celorlalti este cea mai valoroasa valuta ce exista. Pentru ca tot ceea ce vei obtine in viata va rugini si se va destrama. Si tot ceea ce va ramane este ceea ce a fost in inima ta.

“In fiecare din noi exista linistea, o liniste la fel de vasta precum universul. Si cand experimentam acea liniste, ne amintim cine suntem. “ – Gunilla Norris
Nu suntem avatarurile pe care le cream. Nu suntem imaginile de pe o pelicula de film, suntem lumina care straluceste prin. Totul este doar fum si oglinzi. Care ne distrag, dar care nu sunt cu adevarat irezistibile.

“Nu exista alta realitate decat cea care se afla in noi…” Herman Hesse
Ochii nostril nu sunt doar cei care vad, ci si cei care proiecteaza. Care vad o a doua poveste a imaginii pe care o vavem in fata noastra mereu. Frica scrie acel scenariu. Acum ca frica este un jucator asa important in viata ta, tu trebuie sa decizi cat de mult iti vei petrece viata imaginandu-ti stafii, ingrijorandu-te de drumul spre viitor, in timp ce tot ceea ce mereu va fi, este ceea ce se intampla acum si deciziile pe care le luam acum si care isi au ca resursa, fie frica fie iubirea.
Foarte multi dintre noi ne alegem drumul, bazat pe decizii luate din frica deghizata in practicabilitate. Ceea ce ne dorim cu adevart pare imposibil de atins si ridicol sa ne dorim, asa incat ne e frica sa ii cerem universului aceste lucruri.

Eu va spun: Puteti sa cereti Universului ceea ce va doriti. Viata nu vi se intampla. Se intampla pentru voi. Din cate pot sa spun, este doar despre a-l instiinta pe Univers in legatura cu ceea ce va doriti si sa munciti catre acel ceva. Renuntand la cum acest lucru va avea sa se manifeste. De ce nu dati o sansa credintei? Nu religiei, ci credintei.
Nu sperantei, ci credintei. Nu cred in speranta. Speranta este cersetorul. Speranta trece prin foc, dar credinta se ridica deasupra sa. Esti gata si pregatit/a sa faci lucruri marete in aceasta viata. Si dupa ce pasesti prin aceste usi, astazi nu vei avea decat doua optiuni – iubirea sau frica. Alege Iubirea si nu lasa niciodata frica sa te intoarca impotriva inimii tale jucause. 
- JIM CARREY


16 lucruri despre care Dumnezeu nu te întreabă



1. Dumnezeu nu te întreabă ce fel de maşină ai condus, dar te întreabă câţi oameni ai condus cu ea atunci când aveau nevoie de un mijloc de transport;
2. Dumnezeu nu te întreabă câţi metri pătraţi are casa ta, dar te întreabă câţi oameni au fost bine primiţi în casa ta;
3. Dumnezeu nu te întreabă despre hainele la moda pe care le ai în dulap, dar te întreabă pe câţi oameni nevoiaşi i-au îmbrăcat aceste haine;
4. Dumnezeu nu te întreabă ce poziţie socială ai avut, dar te întreabă cum te-ai comportat cu ceilalţi;
5. Dumnezeu nu te întreabă cate proprietăţi şi bunuri materiale ai avut, dar te întreabă cum ţi-au condus acestea viaţa;
6. Dumnezeu nu te întreabă care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te întreabă ce ai făcut pentru a-l obţine;
7. Dumnezeu nu te întreabă cat de mult ai muncit peste program la serviciu, dar te întreabă cât de mult ai “muncit peste program” pentru familie şi pentru cei dragi;
8. Dumnezeu nu te întreabă câtă lume te-a recomandat, dar te întreabă pe câţi ai recomandat tu la rândul tău;
9. Dumnezeu nu te întreabă ce meserie ai avut, dar te întreabă dacă ai schimbat meseria după cea mai buna abilitate a ta;
10. Dumnezeu nu te întreabă ce ai făcut să te ajuţi, dar te întreabă ce ai făcut sa îi ajuţi pe ceilalţi;
11. Dumnezeu nu te întreabă câţi prieteni ai avut, dar te întreabă pentru câţi oameni ai fost un adevărat prieten;
12. Dumnezeu nu te întreabă cum ţi-ai apărat drepturile, dar te întreabă cum ai apărat drepturile altora;
13. Dumnezeu nu te întreabă ce vecini ai avut, dar te întreabă ce fel de vecin ai fost tu pentru ceilalţi;
14. Dumnezeu nu te întreabă ce culoare a avut pielea ta, dar te întreabă ce fel de caracter ai avut;
15. Dumnezeu nu te întreabă de câte ori vorbele tale au spus adevărul, dar te întreabă de cate ori nu l-a spus.
16. Dumnezeu nu te întreabă dacă ai fost o persoană iubită, dar te întreabă dacă ai iubit cu adevărat. din toată inima.
Autor: necunoscut



Povestea printesei careia ar fi putut sa-i creasca o coada



De cate ori nu ne-am facut griji in mod exagerat in privinta unui lucru absolut insignificant? De cate ori nu am amplificat in mintea noastra gravitatea unei probleme?

De cate ori nu ne-am facut griji in mod exagerat in privinta unui lucru absolut insignificant? De cate ori nu am amplificat in mintea noastra gravitatea unei probleme? De cate ori nu ne-am lasat acaparati de mila fata de noi insine si de problema noastra in loc sa ne concentram inspre rezolvarea ei? Va invitam sa cititi o frumoasa poveste budista scrisa de Ringu Tulku Rinpoche, un cunoscut maestru budist. Este o povestire despre obiceiul nostru de a ne lasa acaparati de problemele noastre si de a le percepe mai mari decat sunt in realitate.
Coada
"Era odata o printesa care avea o problema minora la unul dintre ochi despre care ea credea ca este grava. Fiind fiica regelui, era mai degraba rasfatata si plangacioasa. Plangea tot timpul… Cand doctorii au vrut sa-i aplice tratamentul, ea a refuzat categoric orice medicament, continuand insa sa atinga punctul dureros din ochi. In acest fel, problema s-a agravat din ce in ce mai rau pana cand in cele din urma regele a oferit o recompensa mare oricui ar fi putut sa ii vindece fiica. Dupa ceva timp, a sosit un barbat care sustinea ca este un faimos vindecator, insa de fapt nu era nici macar doctor.
Acesta a declarat sus si tare ca o s-o vindece in mod sigur pe printesa si a fost condus in camera ei. Dupa ce a consultat-o, el a exclamat: “Vai, imi pare rau!” “Ce este?”, a intrebat printesa. “Nu este nimic atat de rau cu ochiul tau, a raspuns vindecatorul, insa altceva ceste cu adevarat grav”. Printesa s-a alarmat si a intrebat: “Ce Dumnezeu este atat de grav?” El a ezitat si a spus: “Este cu adevarat grav. Nu ar trebui sa-ti spun despre asta.” Indiferent de cat de mult a insistat printesa, doctorul a refuzat sa ii spuna, scuzandu-se ca nu poate vorbi fara permisiunea regelui.
Cand a sosit regele, doctorul tot ezita daca sa ii spuna sau nu ceea ce a descoperit. In cele din urma, regele a poruncit: “Spune-ne ce este in neregula. Orice ar fi, trebuie sa ne spui!” Atunci doctorul a spus: “Ei bine, ochiul se va vindeca in cateva zile – asta nu este o problema. Adevarata problema este ca printesei ii va creste o coada lunga de cel putin 9 brate. S-ar putea chiar sa inceapa sa creasca foarte curand. Daca printesa este atenta si sesizeaza momentul cand apare coada, o poate opri sa creasca.” La auzul acestei vesti, toata lumea era profund ingrijorata. Iar printesa, ce a facut ea?... A stat in pat zi si noapte, atenta sa surprinda momentul in care ar putea aparea coada. De aceea, printesa s-a facut bine, iar ochiul ei s-a vindecat.
Asta arata cum reactionam de obicei. Ne concentram asupra micilor noastre probleme si le lasam sa devina centrul in jurul caruia se invarte orice altceva. Pana acum, am facut acest lucru in mod repetat, viata dupa viata. Ne gandim: “ceea ce imi place mie, ceea ce nu imi place mie, dorintele mele, interesele mele sunt intotdeauna pe primul plan”. Atata timp cat functionam pe acest principiu, vom ramane neschimbati. Condusi de impulsurile dorintei si ale respingerii, vom strabate drumurile samsarei (ciclu de reincarnari) fara sa gasim o cale de a iesi din ea. Atata timp cat ne hranim din aversiune si atasament, nu ne vom gasi linistea. Ar trebui sa apreciem si sa ne simtim binecuvantati pentru tot ceea ce avem. Cu totii ne confruntam din cand in cand cu probleme, mai mici sau mai mari… Aminteste-ti in acele clipe ca totul trece, ca nimic nu este permanent in viata, nici lucrurile bune, nici lucrurile rele..."
* Poveste aparuta in cartea "Daring Steps toward Fearlessness: The Three Vehicles of Buddhism" scrisa de Ringu Tulku Rinpoche, un cunoscut maestru budist.

Secretul femeilor care imbina succesul cu relaxarea si fericirea. 4 sfaturi pentru dezvoltarea ta personala


Dincolo de scopurile concrete pe care le avem pentru viitorul apropiat sau indepartat, dezvoltarea noastra personala este esentiala pentru a fi fericite si relaxate.

Uneori, zilele si lunile par ca trec mult mai repede decat ne-am dori. Unele dintre noi isi fac un bilant al ultimului an. Putem fi mandre de realizarile noastre sau putem fi dezamagite ca n-am reusit aproape nimic din ceea ce ne-am propus.
Dincolo de scopurile concrete pe care le avem pentru viitorul apropiat sau indepartat, dezvoltarea noastra personala este esentiala pentru a fi fericite, relaxate si de succes.
Cateva aspecte devin, astfel, esentiale pentru a putea spune, peste un an, ca ne-am dezvoltat personal:
1. Citeste cat mai mult
Citeste ceea ce-ti place. Acorda-ti o jumatate de ora pe zi pentru a te cufunda intr-o lectura placuta, care sa te relaxeze. Studiile au demonstrat ca cititul inainte de culcare te ajuta sa dormi mai bine si iti alunga gandurile negre si visele urate. Daca vrei sa pornesti, insa, pe calea dezvoltarii personale care sa te ajute sa-ti cladesti un viitor solid si luminos, cauta cateva carti scrise de autori celebri pe aceasta tema. Dupa cum vedem la litera.ro, pe piata exista nenumarate carti care sa te ajute sa te cunosti mai bine pe tine insati si sa reusesti sa-ti intelegi lumea interioara.

2. Practica un sport
La fel cum cartile te ajuta sa te dezvolti intelectual si chiar emotional, sportul te ajuta sa te dezvolti in primul rand fizic. Mai mult decat atat, practicarea unui sport iti cladeste un caracter puternic, te invata sa gandesti strategic, sa anticipezi miscarile celorlalti si iti dezvolta gandirea analitica, capacitatea de a stabili si de a-ti atinge scopurile, precum si capacitatea de a-ti asuma riscuri, conform essentiallifeskills.net.

3. Reconecteaza-te cu vechii prieteni
La varsta maturitatii tinzi sa pierzi contactul cu prietenii vechi, din copilarie. Paradoxal, era digitala a complicat foarte mult lucrurile, precum si modul in care oamenii interactioneaza. Discutiile la telefon si cele fata in fata au fost inlocuite cu mesajele de pe retelele de socializare, iar oamenii tind sa interactioneze live mult mai putin. Relatiile de prietenie reprezinta unul dintre secretele longevitatii, conform forbes.com. Nu uita, prietenii iti influenteaza deciziile, asa ca fii foarte atenta pe cine alegi sa ai aproape de tine si cu cine decizi sa te reconectezi.

4. Alege un somn odihnitor unei nopti albe si neproductive
Nu incerca sa dormi nici mai putin, nici mai mult decat simti nevoia. Este important, insa, sa dormi mai bine. Somnul odihnitor te ajuta sa fii mai concentrata, mai productiva la locul de munca, mai activa si, evident, mai bine dispusa. Somnul suficient are efecte pozitive si asupra memoriei, conform health.com. Pentru a te bucura de un somn odihnitor, consuma alimente sanatoase, cu multe proteine si vitamine. Ia cina cu cel putin doua ore inainte de culcare, de preferat dupa ce faci cel putin o jumatate de ora de sport. Inainte de culcare, bea un ceai cu efect relaxant, citeste o jumatate de ora in pat si vei vedea cum somnul te cuprinde. Iti garantam ca dimineata te vei trezi odihnita si cu pofta de viata.

5 semne evidente ca te afli intr-o relatie toxica


Este momentul sa realizam cand relatiile nostre ne fac mai mult rau decat bine. Este momentul sa ne revendicam dreptul la fericire. Sa nu mai negam evidentele!

Semnul unei relatii toxice: 1. Tu sau partenerul tau sunteti gelosi

Gelozia este de fapt, un sentiment inrudit cu neincrederea. Ai incredere in partenerul tau astfel incat sa nu te afecteze ca a iesit la un ceai cu o veche prietena? Partenerul tau iti acorda aceeasi incredere in cazul in care tu te intalnesti cu cineva? Gelozia este unul dintre cele mai toxice ingrediente din relatii…
Semnul unei relatii toxice: 2. Nu aveti incredere unul in celalalt
Il urmaresti in timp ce isi verifica telefonnul si ii urmaresti activitatea pe care a avut-o pe calculator. Te intrebi de ce vine acasa tarziu. Nu te crede daca la randul tau, ai iesit in oras cu prieteni. Problemele de incredere ajung sa sufoce o relatie. Daca nu ai incredere in partenerul tau si el nu are in tine, acesta este un semn ca relatia aceasta nu este pe fagasul corect.


Semnul unei relatii toxice: 3. Ai sentimente de vina

Intr-o relatie santoasa, nu ar trebui sa te simti vinovata pentru nici un motiv. Un partener toxic te poate face sa te simti vinovata pentru lucruri pe care iti place sa le faci. Uneori nu iti spune nimic concret, dar tu simti ca il deranjeaza preocuparile tale, pasiunile tale, gesturile tale sau felul cum esti.

Cineva care te iubeste ar trebui sa te sustina, sa te admire si sa te incurajeze, sa iti ofere pareri constructive in legatura cu ceea ce faci. Iar tu ai dreptul sa te simti iubita si in siguranta alaturi de persoana iubita.
Semnul unei relatii toxice: 4. Ti-ai pierdut interesul in prietenii tai?
Obisnuiai sa iti petreci timp cu prietenii tai. Obisnuiai sa faci lucruri impreuna cu ei, dar apoi cand ti-ai intalnit partenerul, incet incet ai inceput sa renunti la oamenii din viata ta. Daca partenerul tau iti impune sa nu te mai intalnesti cu oamenii apropiati tie, acesta nu este un semn bun.
Semnul unei relatii toxice: 5. Partenerul tau este volatil
Doar o mica cearta si totul explodeaza. Nu ai certitudinea ca acest om iti este alaturi asa cum ar trebui. Iti este mereu frica ca se va termina totul si te porti "de parca ai calca pe becuri", pentru ca el pare mai tot timpul nemultumit.
Mai sunt si cazuri cand acum este langa tine, iti face declaratii, pentru ca apoi sa dispara din viata ta, pentru perioade de timp – apare, dispare… Un joc care pare fara sfarsit si pe care il joaca mai ales barbatii imaturi si nesiguri in legatura cu ceea ce isi doresc.
Un articol care ar la baza o idee originala de http://www.higherperspectives.com

Singuratatea - un rau sau un bine?



Dacă alături de tine nu e nimeni, înseamnă că a sosit timpul să faci cunoştinţă cu tine însuti.
Unii vor să scape de singurătate ori să înveţe să se lupte cu ea, să îi facă faţă, deoarece singurătatea este „insuportabilă, întunecată, apăsătoare, tristă şi fără ieşire" (aşa descriu mulţi singurătatea la seminariile psihologice).
Alţii, în schimb, se consolează cu iluzia că se pot obişnui cu asta - dar cu durerea nu te poţi obişnui, mai ales dacă ceva „zgândăre" în mod periodic trauma, fiindcă acesta este un lucru foarte chinuitor. Trebuie observat că aici este vorba, în mod specific, despre situaţiile când omul suferă din cauza singurătăţii, fiindcă suferinţa nu este singura reacţie posibilă în faţa singurătăţii.
Omul are, în schimb, diverse mecanisme de apărare şi, ca să nu fie devastat, începe în mod inconştient să construiască un întreg sistem de protecţii. Din păcate, câteodată omul percepe aceste protecţii ca pe ceva normal, adică încetează să simtă că ceva nu e în regulă cu el. Din toată informaţia care ajunge la el, alege ceea ce-i justifică starea, şi pentru el asta devine baza „normalităţii" („aşa şi trebuie, e corect aşa"). Rezultă de aici un cerc vicios: durerea neconştientizată pe care o provoacă singurătatea duce la folosirea unor mecanisme de protecţie, iar mecanismele respective sporesc singurătatea şi mai mult.
Psihologii au descris numeroase şi variate mecanisme de apărare, dintre care unele se întâlnesc mai frecvent, altele mai rar. Una dintre caracteristicile importante ale acestor procese inconştiente este cea că ele protejează personalitatea de influenţele negative, protejează de trăirile dureroase, dar totodată îl împiedică pe om să conştientizeze situaţia reală, să caute o ieşire din ea. De aceea, este de dorit să învăţăm să ne dăm seama când acţionează înaintea momentului când consecinţele „apărării" prin ele devin deja distructive.
De exemplu, unul dintre mecanismele răspândite e raţionalizarea. Acest termen psihologic descrie situaţia când din toată situaţia sau informaţia reală e selectată în mod inconştient doar acea parte şi sunt trase doar acele concluzii care pot preveni pierderea respectului de sine şi justifica propriul comportament incorect sau greşelile persoanelor care sunt importante pentru omul respectiv. Astfel, mamele, apărându-şi copiii, adeseori le dau exemplu de raţionalizare: „Ce tot spuneţi? Băiatul meu nu este nesociabil şi nu e paria! Este foarte bun şi prietenos, pur şi simplu este înconjurat de copii cu care n-are ce discuta/învăţătoarea i-a «montat» pe copii împotriva lui/în clasa lui toţi sunt nişte bătăuşi şi huligani/nu s-a adaptat încă la colectiv." Nici unui părinte nu-i face plăcere să afle că nimeni nu vrea să fie prieten cu odrasla lui. Nu toţi sunt gata să accepte un asemenea lucru, căci dacă vor fi de acord că această problemă există vor fi nevoiţi să o rezolve şi reputaţia lor poate avea de suferit („copilul unor părinţi buni, care procedea-ză cum trebuie, nu poate să fie paria"). Ei bine, tocmai atunci „vine în ajutor" raţionalizarea - şi nu-i deloc de mirare că un om care a crescut cu astfel de exemple este un virtuoz în ce priveşte arta autojustificării. Benjamin Franklin observa: „Este atât de comod să fii făptură raţională! Asta îţi dă posibilitatea de a găsi ori inventa pretexte pentru orice ai de gând să faci."
Un mecanism de apărare nu mai puţin cunoscut este proiecţia: omul le atribuie altora trăsăturile pe care nu le recunoaşte sau nu le acceptă la el însuşi. Datorită acestui mecanism inconştient, toate sentimentele negative legate de manifestarea acestor trăsături sunt îndreptate nu asupra propriei persoane, ci asupra altora. Astfel, un tânăr psiholog, discutându-l cu nişte tovarăşi de breaslă pe un fost coleg de facultate, se indigna cumplit: „Cum poate să-i judece aşa pe oameni?! Doar este psiholog! Eu nu aş face niciodată aşa ceva" - şi s-a simţit jignit atunci când ceilalţi psihologi i-au atras atenţia că el însuşi se ocupă chiar în acel moment cu judecarea altcuiva. Dacă ar fi recunoscut că n-are dreptate, asta, pe de o parte, i-ar fi zdruncinat imaginea întrucâtva idealizată a propriului „Eu", dar pe de alta ar fi fost o şansă ca el să se schimbe. Eroul nostru a ales însă o altă cale: cea de a-şi păstra iluzia cu privire la propria infailibilitate şi i-a învinuit pe toţi că nu-l tratează cu obiectivitate. Din păcate, pentru mulţi această alegere („eu am întotdeauna dreptate şi sunt întotdeauna bun, iar ceilalţi sunt răi şi greşesc mereu") poate duce la deteriorarea treptată a relaţiilor cu ceilalţi şi, în cele din urmă, la singurătate. Dimpotrivă, renunţarea la idealizarea de sine şi la deprecierea celorlalţi poate deveni primul pas pe calea dezvoltării de sine şi a dezvoltării relaţiilor sale.
Totuşi, rămânând singur, omul nu-şi resimte totdeauna singurătatea ca pe o suferinţă. Totul depinde de atitudinea pe care o are faţă de starea aceasta: poate nu numai să se chinuie, să se teamă, să se lupte, să evite, ci şi să perceapă singurătatea ca pe o şansă de a înţelege anumite lucruri despre sine însuşi sau ca pe o pauză temporară, ca pe un respiro când poate să privească în jur şi să-şi răspundă la întrebările: „încotro merg, cu icine merg, este necesar, este interesant pentru mine ceea ce fac?" Ca atunci când cineva goneşte cu maşina pe o autostradă, totul trece pe lângă el ca fulgerul, a obosit şi nu-şi mai dă seama încotro merge, dar, deodată, a tras pe dreapta şi s-a oprit ca să verifice traseul său după hartă, să pună ceva în gură, poate chiar să doarmă puţin, dacă trebuie, să-şi revină. în calea vieţii, asemenea opriri sunt câteodată pur şi simplu indispensabile - dar cât de dificil este să te smulgi din agitaţia şi din vârtejul vieţii de zi cu zi!
Oamenii nu îşi dau seama întotdeauna de adevăratele motivaţii ale acţiunilor lor, şi dacă îşi dau seama, nu mereu le pot recunoaşte şi accepta - dar tocmai în asta constă sarcina care stă în faţa personalităţii: a conştientiza şi a recunoaşte propriile gânduri, acţiuni, necesităţi, atitudini şi sentimente (inclusiv singurătatea), de a-şi asuma responsabilitatea pentru ele. Pe deasupra, trebuie să te îngrijeşti singur de creerea unor condiţii care să-ţi ofere într-o măsură suficientă resursele de care ai nevoie pentru a te dezvolta.
Mai bine e să începi de la lucrurile cele mai evidente şi aparent simple: să-ţi asiguri o bună condiţie fizică. Atunci când contactul cu propriul corp este refăcut şi starea de bine devine pentru tine ceva normal apar forţe pentru a face lumină în propriile necesităţi psihologice, a-ţi cunoaşte sfera emoţională, a încerca să îţi dai seama de adevăratele motivaţii ale diverselor tale gesturi şi atitudini. Şi toate acestea nu sunt deloc egoism! Egoismul este trăitul pe socoteala altora, aruncarea răspunderii tale pe umerii lor, aşteptarea că cineva este obligat să te scape de singurătate - „să te facă fericit".
Cunoaşterea de sine cere timp şi atenţie. Pe calea ei te poţi izbi de descoperiri neplăcute, de durerea traumelor psihologice suferite, de ranchiuni, de vinovăţia pe care nu o conştientizai până atunci. De regulă, tocmai presimţirea revelaţiilor dureroase de acest fel, teama că se va dezamăgi definitiv de sine însuşi, îl împiedică pe om să purceadă la această călătorie fascinantă către sine însuşi, cel autentic - dar cel care nu s-a speriat de greutăţi va descoperi într-un minunat moment că simte linişte, confort şi interes atunci când este singur cu sine însuşi.
Despre felul cum putem învăţa să ne abordăm singurătatea în mod constructiv vom vorbi mai amănunţit în a treia parte a cărţii.
Singuratatea, Olga Krasnikova; Editura Sophia

18 noiembrie 2015

Cele SASE mituri despre iubire care pot afecta orice relatie



Observam atat de multe reprezentari diferite ale iubirii in viata noastra de zi cu zi, incat uneori avem tendinta de a ne intreba pe care dintre acestea sa o urmam. Toate aceste puncte de vedere diferite cu privire la dragoste dau nastere la relatii disfunctionale pretutindeni. Sfarsim prin a adopta foarte multe convingeri fara a le examina mai indeaproape. Iata cateva mituri despre iubire, care te pot impiedica sa te bucuri de o relatie fericita si sanatoasa:

1. Dragostea doare

Dragostea are menirea de aduce fericirea in vietile noastre si este emotia cu cele mai mari puteri de vindecare dintre toate. In cazul in care esti de parere ca dragostea doare,  te indrepti spre o cale periculoasa. Oamenii care cred in aceasta falsa convingere ajung sa sufere cel mai toxic tip de compotament. Credinta in aceasta “minciuna” poate produce doar evenimente pline de drama si de nefericire in viata ta. Pierderea iubirii doare, dar iubirea adevarata nu doare niciodata.

2. Gelozia arata pasiunea si dragostea dintr-o relatie

Desi nu ne dorim un partener care nu-si arata interesul fata de ceea ce facem, exista o diferenta foarte mare intre un partener care iubeste si vrea sa fie cu tine si un partener care isi arata furia de fiecare data cand este gelos. In cazul in care relatia ta seama cu cea descrisa mai sus, partenerul tau este mult mai interesat de sentimentul de proprietate, nicidecum de pasiune sau de iubire.

3. Iubirea este sacrificiu

Aceasta afirmatie poate fi valabila intr-o foarte mare masura. Cu toate acestea, este necesar sa aflam ce anume sacrifici. Fiecare dintre noi ne sacrificam preferintele in viata de zi cu zi pentru cei pe care-i iubim, fie ca este vorba de un sot, de un parinte sau de copii. Acest lucru este vital pentru relatii. Cu toate acestea, exista o limita care nu ar trebui sa fie depasita. Acesta este momentul in care incepi sa-ti sacrifici valorile tale. Cineva care te iubeste cu adevarat nu-ti va cere niciodata sa-ti sacrifici valorile.

4. Iubirea te va completa

Acesta este cel mai mare mit al tuturor timpurilor si avand in vedere ca poate fi observat in majoritatea filmelor, nu ar trebui sa ne mire faptul ca majoritatea oamenilor ii dau crezare. Daca ai nevoie de o persoana pentru a te completa, ce se va intampla cu tine in cazul in care acea persoana nu se va mai afla in viata ta? Singura persoana care  ar trebuie sa te completeze esti tu insuti. O relatie ideala este formata din doia oameni care se completeaza reciproc, care se afla impreuna pentru a se dezvolta. Inainte de a porni in cautarea iubirii, ar trebui sa te iubesti pe tine si sa fii fericit cu tine insuti. Intalnirea partenerului perfect nu o sa-ti aduca cele de mai sus.

5. Iubirea este pasiune, romantism si atractie

Ei bine, acesta este un alt sindrom promovat de filmele “Disney”. Daca iubirea este doar pasiune, romantism si atractie, cum iti explici numarul mare de cupluri care se despart? Cele mai multe relatii incep cu sentimentele descrise mai sus, dar acestea dispar cu timpul si sunt inlocuite de emotii mai concrete si mai profunde, cum ar fi devotamentul, respectul si grija.


Cele ZECE elemente ale unui suflet pereche – de Dr. Carmen Harra



Sufletele pereche sunt privite ca fiind simbolul universal al iubirii si al parteneriatului. Intr-o lume in care totul se misca cu rapiditate si intr-un mod haotic, ajungem sa ne implicam in mult mai multe relatii decat ne-am dori, cu scopul de a gasi acea persoana care are puterea de a ne deschide cu adevarat toate incuietorile noastre.
Nu oricine ne poate indeplini nevoile sufletesti in felul in care o face un suflet pereche. Exista o diferenta enorma intre jumatatea cealalta a inimii tale si un partener de viata. Sufletul tau pereche te face sa te simti intreg, vindecat si intact, ca si cand nu lipseste nicio piesa dintr-un intreg puzzle. Un partener de viata, pe de alta parte, poate fi un mare sustinator pe termen lung, dar detine o capacitate limitata de imbogatire a spiritului tau.

Potrivit Dr. Carmen Harra, pe numele ei adevarat Carmen Muresan, acestea sunt cele ZECE elemente ale unui suflet pereche:

1. Exista ceva in interiorul tau. Este foarte dificil sa incerci sa descrii in cuvinte felul in care te face sa te simti sufletul tau pereche. Este un sentiment tenace, profund si persistent, pe care cuvintele nu-l pot cuprinde.

2. Aparitia unor scurte amintiri dintr-o viata anterioara. In cazul in care partenerul tau este sufletul tau pereche, sansele sunt ca sufletul pereche sa fi fost prezent in vietile tale anterioare. S-ar putea sa traiesi experienta unui sentiment ciudat de deja vu, ca si cand momentul pe care-l traiesti a avut deja loc, probabil cu mult timp in urma sau poate intr-un cadru diferit.

3. Va intelegeri reciproc foarte usor. Ai intalnit vreodata cupluri care isi termina unul celuilalt propozitiile? Unii oameni considera ca acesta este rezultatul timpului petrecut impreuna, dar eu o numesc conexiunea dintre doua suflete pereche. Probabil ai trait aceasta experienta cu cel mai bun prieten sau cu mama ta, dar este un indicator al unui suflet pereche atunci cand aceasta dinamica are loc intre tine si partenerul tau.

4. Te indragostesti de defectele sale. Nu exista asa ceva ca “relatie perfecta”, chiar si sufletele pereche vor avea suisuri si coborasuri. Cu toate acestea, acea legatura profunda dintre aceste doua suflete va fi mult mai dificil de  rupt. Sufletelor pereche le este mult mai usor sa accepte, chiar sa invete sa iubeasca imperfectiunile partenerului.

5. Este intens. O astfel de relatie poate fi mult mai intensa in comparatie cu relatiile normale, atat in sens negativ cat si in sens pozitiv. Cel mai important este ca in momentele dificile acestia sunt concentrati asupra gasirii unor solutii si pot privi dincolo de aceste momente.

6. Voi doi impotriva lumii. Sufletele pereche vor vedea de multe ori relatia lor ca fiind una “noi doi impotriva lumii”. Legatura dintre acestia este atat de profunda incat sunt dispusi sa-si asume orice riscuri in viata, atata timp cat langa ei exista sufletul pereche.

7. Sunteti inseparabili mental. Sufletele pereche au de cele mai multe ori o legatura mentala similara cu cea pe care o au si gemenii. S-ar putea sa ridicati telefonul pentru a va apela reciproc in acelasi timp. Desi s-ar putea ca viata sa va tina departe unul de celalalt, mintile voastre se vor afla intr-o conexiune profunda intotdeauna.

8. Te simti in siguranta si protejat. Indiferent de sexul partenerului, el sau ea ar trebui ca intotdeauna sa te faca sa te simti in siguranta si protejat. Sufletul pereche te va face sa te simti ca si cand langa tine exista un inger pazitor. O persoana care se joaca cu nesigurantele tale, indiferent daca o face constient sau inconstient, nu este sufletul tau pereche.

9. Nu-ti poti imagina viata fara el (sau ea). Un suflet pereche nu este o persoana de care te poti desparti asa usor. Sufletul pereche este o persoana fara de care nu-ti poti imagina viata, o persoana pentru care crezi ca merita sa te lupti.

10. Va priviti in ochi reciproc. Sufletele pereche au tendinta de a se privi in ochi reciproc atunci cand vorbesc unul cu celalalt mult mai des decat o fac cuplurile obisnuite. Acest fel de a fi isi face aparitia inconstient datorita conexiuni profunde pe care o impartasesc.


7 semne care iti spun ca esti stresata. Cum te poti relaxa cu adevarat


Iata sapte semne care iti indica faptul ca ai putea fi stresata, precum si cateva sfaturi utile care te vor ajuta sa te relaxezi:

Daca nu esti o yoghina profesionista si nu locuiesti intr-o manastire tibetana, sansele de a deveni, la un moment dat, o femeie stresata sunt covarsitoare.
Centrul american pentru Prevenirea si Controlul Bolilor considera ca 90% dintre toate bolile si problemele de sanatate ale oamenilor sunt generate de stres, conform dailyburn.com.
Stresul reprezinta, astfel, o problema pe care nu trebuie sa o ignori. Iata sapte semne care iti indica faptul ca ai putea stresata, precum si cateva sfaturi utile care te vor ajuta sa te relaxezi:
1. Devii anxioasa
Anxietatea si stresul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Daca una dintre ele este prezenta, cea de-a doua isi va face imediat simtita prezenta. Simptomele fizice ale anxietatii sunt tensiunile musculare, respiratia accelerata, rata crescuta a batailor inimii, transpiratia, ameteala si oboseala.
Tehnicile de stress-management si de relaxare te pot ajuta. In plus, investeste in confortul patului si al fotoliilor pe care te asezi in propria casa. Pe piata exista fotolii cu un design foarte atragator, care par facute special pentru persoanele care isi doresc sa petreaca timp de calitate intr-un confort deplin, dupa ce ajung acasa obosite dupa o zi de munca, dupa cum vedem pe staer.ro.
2. Devii mai nerabdatoare
Expunerea constanta la situatii stresante te poate face mai nerabdatoare decat pana acum. Simptomele fizice sunt tensiunile musculare, mainile inclestate si respiratia superficiala. Totodata, poti deveni anxioasa si impulsiva.
Incearca sa afli care este situatia care a declansat simptomele, pentru a evita pe viitor contactul cu factorul declansator.
3. Te enervezi mult mai repede
Atunci cand esti stresata, capacitatile tale mentale se diminueaza. In consecinta, devii mult mai impulsiva, te enervezi extrem de usor si spui lucruri pe care mai tarziu le regreti.
Incearca sa te gandesti de doua ori inainte de a lasa furia sa te cuprinda. Indeparteaza-te de sursa conflictului, respira adanc si lasa sa treaca putin timp inainte de a reactiona.
4. Uiti din ce in ce mai multe lucruri
Atunci cand esti stresata, uiti din ce in ce mai multe lucruri, conform powerofpositivity.com. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca stresul afecteaza memoria in mod negativ.
Daca ai probleme in a retine anumite lucruri sau ai senzatia ca le vei uita cat de curand, noteaza totul intr-un carnetel sau foloseste aplicatia de „reminder” de pe telefonul mobil.
5. Iti pierzi concentrarea
Stresul iti ocupa mintea cu tot felul de griji si te distrage de la lucrurile cu adevarat importante. Daca esti stresata, productivitatea ta la locul de munca va fi mult diminuata fata de perioada in care nu te confruntai cu situatii stresante, conform dailyburn.com.
Incearca sa elimini interactiunea cu orice factor care te-ar putea distrage de la sarcinile de lucru, precum retelele de socializare sau casuta de chat. In plus, pentru a reduce zgomotul ambiental, ai putea asculta la casti muzica relaxanta.
6. Ai dureri de cap si de gat
Daca ai dureri de cap sau de gat care nu vor sa dispara, cauza ar putea fi legata de stres. Nu ajuta cu nimic daca incerci cu disperare sa faci durerea sa dispara, deoarece incercarea in sine poate deveni un factor de stres. Incearca sa te relaxezi cat mai mult, sa-ti acorzi timpul liber pe care il meriti si sa constientizezi care este, de fapt, cauza durerilor tale.
7. Ai tulburari de somn
Daca nu poti dormi bine noaptea, te trezesti des iar dimineata te simti obosita, cauza ar putea fi legata de stres.
In acest caz, chiar daca iti va fi mai greu sa te concentrezi la locul de munca, renunta la cafea, iar seara fa-ti un ceai din plante care au efect calmant asupra organismului tau. Incearca, totodata, sa faci sport macar o jumatate de ora in timpul serii, pentru a descarca tensiunile acumulate in timpul zilei si pentru a fi sigura ca vei avea parte, apoi, de un somn odihnitor.

17 noiembrie 2015

"Dumnezeu este cea mai frumoasa prietenie posibila". Sfaturile parintelui Pantelimon de la manastirea Oasa


In interviul acordat corespondentului ProTV Alex Dima, parintele ne vorbeste despre tinerete, inocenta, despre cum viata in manastire te poate salva de mediocritate si despre cum calugaria este cel mai nonconformist mod de viata.

Tineri batrani la 16 ani

REPORTER: Ce fel de tineri vin aici?
PARINTELE PANTELIMON: Altfel de tineri vin aici. Spuneam odata ca noi la manastire ducem o viata ca in povesti. Cum e basmul tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Si viata de manastire este asa o cale care te duce de la batranete spre tinerete si de la moarte spre viata. Si atunci, tinerii vin aici pentru ca aici gasesc tineretea ca mod de a fi, ca stare permanenta, ca promisune.
Cand eram elev eram ingrozit de gandul ca voi ajunge adult pentru ca mi se parea ca adultii nu mai au nicio sclipire in ochi, nu mai au nicun ideal de viata si traiesc un cotidian plat, ca se plafoneaza. Eram ingrozit de gandul ca si ei au fost tineri ca mine si uite cum au ajuns si eu sunt tanar si voi ajunge la fel. Nu stiam cum sa evit ceea ce eu consideram o condamnare la o imbatranire a sufletului, la o moarte a idealului.
Cat esti tanar crezi in ideal, dar cand inaintezi in varsta se consuma acel entuziasm si acea efervescenta specifica tineretii, se consuma si oamenii intra intr-o rutina. Pentru mine asta a fost un argument care m-a dus pe calea manastirii. Un argument intrupat in persoana parintelui Teofil Paraianu. Cand l-am intalnit pe parintele Teofil eu aveam vreo 16 ani si parintele avea vreo 65 de ani si in momentul intalnirii eu m-am simtit mai batran, mai murdar si mai uzat decat parintele Teofil.

Omul e facut pentru o tinerete vesnica

Tinerii care vin aici vin pentru ca identifica tineretea ca stare si ca destin. Destinul vietii de manastire sau destinul oricarui om este tineretea. Omul este facut pentru o tinerete vesnica, daca el insa isi cheltuie potentialul vietii atunci el isi cheltuie acel talant al tineretii si eu cu el dispare orice stralucire si din suflet si din privire.

REPORTER: Ce simtiti cand vin asa de multi tineri?
PARINTELE PANTELIMON: Noi simtim ca suntem in stare de asediu. Dar este un sentiment pe care nu il percepem negativ, ca pe o povara ci ca pe o provocare. Adica e mult mai confortabil fara tineri. Tinerii sunt cum sunt ei, galagiosi, uneori dezordonati dar pentru noi sunt o provocare pentru ca trebuie sa ne depasim si noi conditia noastra ca sa le facem fata. Si conditia intelectuala si nivelul de intelegere al vietii si al provocarilor.
Sunt o provocare benefica, ne indeamna sa ne depasim. Sa nu folosesti un limbaj de lemn si nu sa fi demodat ci nerealist. E o tinerete pe care o tot reinvestesti. Ce e specific tineretii e o dinamica. Viata de manastire, cu toate ca pare o miscare circulara, este de fapt o miscare in spirala. Cercul nu ajunge niciodata in acelasi punct din care a plecat, este sau mai sus sau mai jos.

De multe ori tinerii vor, dar nu au definit ceea ce vor. Si tu ii ajuti sa isi defineasca dorintele. dorintele autentice pentru ca exista si alte dorinte induse. Toata industria comertului stie foarte bine sa genereze dorinte la care sa raspunda cu produse. Pe langa acestea sunt si dorinte reale, de multe ori nedefinite. Cand te adresezi unui tanar trebuie sa stii sa te adresezi din interiorul lui, nu sa-i vorbesti din afara.

Manastirea, ca un sportiv

E foarte important sa le vorbesti din interrior, ei sa se oglindesca in tine. La manastire este si un model de comunitate, un mod de a socializa. Intr-o manastire bine inchegata este fundamentala solidaritatea, solidaritatea si sincronizarea. Adica manastirea ca si obste este ca un sportiv care escaladeaza un munte, un perete vertical. Acolo fiecare membru, fiecare muschi trebuie sa se concentreze la urcus si sa se sincronizeze perfect cu celelalte componente ale trupului. Asa este obstea manastirii: un trup care escaladeaza un munte.

REPORTER: La adulti unde se pierde tineretea?
PARINTELE PANTELIMON: Se pierde la tinerete, atunci se pierde tineretea. Adica tineretea este o zestre cu care tu te nasti in viata de adolescent. Nu te nasti de la inceput, ci mai este o nastere in adolescenta, o trezire, o constientizare a propriei identitati si atunci tanarul se trezeste dintr-o data inzestrat cu multe puteri, si sanatate si inteligenta si perspicacitate si entuziasm si cu foarte multe puteri… Foarte multe calitati care crede el ca sunt un capital infinit, care nu se va secatui. Dispunand de acest capital in interes personal, in interes egoist pentru propriiile placeri, fara sa isi dea seama ele se consuma. Si dupa ce s-au consuma nu le mai poti decat cu multa osteneala recupera. Deci atunci se cheltuie tot acel capital. Iubirea trebuie inmultita, la fel si inocenta.

E foarte important sa stii sa imbatranesti frumos. Uitati-va, prin comparatie, ce frumos imbatraneste o casa traditionala taraneasca, ce frumos imbatraneste si cu demnitate moare si se stinge si se integreaza in natura si cum moare o cladire batrana de sticla, moderna, de metal si polistiren… cat de urat imbatraneste. La fel e si cu omul. Omul care se alimenteaza din traditie si credinta imbatraneste frumos, pe cand omul care se alimenteaza din necredinta si se alimenteaza dintr-o viziune materialista imbatraneste ca si orasele de fier in care traim, adica imbatraneste artificial, urat.
REPORTER: Ati spus ca inocenta trebuie inmultita. Cum sa o inmultim?
PARINTELE PANTELIMON: Orice virtute o dobandesti in relatie. Nu poti sa dobandesti o virtute sau valoare din carti. Cartea contine o informatie dar nu are si puterea sa te duca la indeplinire.

Calugar inseaman “batran frumos”. “Kalos” in greaca inseamna si frumos si bine, de unde ne vinefilocalie care inseamna iubire de bine, de frumos. “Geron” inseamna batran. Virtutile batranului nu mai sunt aceleasi cu ale copilului. Inocenta nu mai este aceeasi ci este lucrata.

Distractia e o fuga de sine 

Tu daca la un moment dat ii pictezi omului tot peisajul lui launtric in fata si ii arati ca intelegi exact toate starile prin care le trece, atunci se deschide. Atunci cand se intalneste cu adevarul, il recunoaste. In momentul in care se intalneste cu propriul sau adevar pe care poate nu si-l vedea sau de care nu era constient, adevar care de cele mai multe ori este dureros. De aceea oamenii si evita sa se intalneasca cu ei insisi pentru ca intalnirea cu ei insisi este foarte incomodaa si atunci oamenii prefera sa fuga de ei insisi. Asta inseamna si cuvantul distractie. “Distra ego” inseamana fuga de sine, deci o fuga o inspre distractie isneamana o fuga de sine pentru ca intalnindu-te cu tine dintr-o data iti vezi negativele si e poate spune ca intra in criza constiinta ta.
Omul dezvolta aceasta capacitate de autoamagire si autoinselare tocmai ca sa aiba un confort al constiintei, pentru ca o constiinta nemultumita creaza o stare de numultumire in sine. Toti oamenii din ziua de azi nu mai sunt dispusi sa faca efort, toti sunt oamenii sunt orientati spre confort, inclusiv unul al constiintei sau psihic si atunci e greu sa fii sincer si iti trebuie curaj.

Curajul ne salveaza

Omul cand cand are curaj nu mai este atent la confort sau suferinta. Curajul te scoate din zona senzorialului. Omul, cand are o atitudine curajoasa, nu-l mai intereseaza aspectele astea - ca ai de suferit, ca o fi bine, ca n-o fi bine, esti foarte determinat in ceea ce faci, esti foarte motivat si poti sa suporti foarte multe si puterea de suportare creste exponential. Asta face curajul.

Probabil ca este si alta receptivitate aici pentru ca nu se preda in baza unui curs sau a unei programe scolare. De fapt noi nu predam, noi marturisim care este experienta noastra si care sunt concluzii le la care noi am ajuns in urma unei framantari de zeci de ani. Am tot framantat la ele, dupa ce am venit in manastire, dupa ani de zile inca mai descopeream tot felul de mecanisme si resorturi din adancul fiintei care erau strambe si care generau in continoare o atitudine si gandire stramba in rapoart cu lumea, cu oamenii, cu Dumnezeu.
Si ne-am tot uitat in adancul nostru pana am corectat si poate nu am reusit sa descoperim toate mecanismele defecte din subteranele gandirii. Dar astea sunt concluzii care vin din viata, nu sunt lucruri care vin din manual. Tinerii care vin aici vin au alta deschidere. De multe ori chiar daca nu o au, deschiderea se produce aici pentru ca orice spatiu se impregneaza de gandurile, emotiile pe care le are omul. Omul sfinteste locul la fel cum si demonizeaza locul. Il si sfinteste, il si profaneaza in functie de starile lui interioare. Atunci, manastirea fiind un spatiu al deschiderii sufletului catre Dumnezeu, intrand in aceast spatiu, aceasta ambianta, aceasta energie a locului declanseaza si in tine o deschidere. Si de aceea si tu te deschizi.
Omul face binele la masura lui, mica, dar vine Dumnezeu si o amplifica. De aceea se spune ca deznadejdea este cel mai mare pacat, pentru ca omul deznadajduit inceteaza sa mai lucreze. In momentul in care el inceteaza sa mai lucreze binele, il blocheaza pe Dumnezeu. Chiar daca omul e pacatos el trebuie sa se straduiasca sa faca binele

Ce gasesc tinerii in manastire

Tinerii care vin aici fac lucruri care depasesc cu mult masura pe care o au ei acasa si le fac impreuna. Asta ii ajuta sa le fie foarte usor, sa nu le simta ca pe o povara. In timpul muncii ai tot timpul cate un calugar pe langa tine, cate un preot care in functie de situatia in care esti, te indeamna, iti spune despre viata lui, mie asta imi place

Primul lucrur pe care il facem este sa le consumam energia. sa ii calmam. si atunc ii ducem fie la treburi, fie ii urcam pe munti. Facem ceva sa le umplem ziua de dimineata pana seara si ei se linistesc si au alta liniste, dispozitie sufleteasca si capacitate de a discuta si a asimila.

Se zambeste mult si la oras, toate afisele iti zambesc, toate angajatele, vanzatoarele iti zambesc. Dar dincolo de zambet nu este nimic. Este un mare gol sau am putea sa spunem ca este o mare minciuna in multe cazuri in spatele acelor zambete.

REPORTER: Ati facut Arte?
PARINTELE PANTELIMON: Da. 5 ani de zile si la cateva zile dupa licenta am venit la manastire. Aveam 23 de ani si de atunci au trecut 16 ani. Ruperea de lume s-a produs cu ezitari si indoieli si incertitudini. pentru ca nu stiam daca pot sa duc acest mod de viata care este destul de abrupt. Am plecat la manastire sa ma hotarasc daca sunt sau nu de manastire
Ca tanar aveam idealuri. si ma refer la idealuri nu la utopii. M-am gandit la un principiu pe care l-a enuntat parintele Teofil Paraian: zicea ca ce faci te face. Lucrurile pe care le faci intra in componenta ta si te modeleaza. Orice faci incepand de la gand de la fapta, de la cuvant intra in componenta ta si te modeleaza, toata informatia care intra in tine pe toate caile si atunci am inceput sa gandesti acel principiu invers. Daca eu am un ideal de devenire ce fapte ar trebui eu sa eu sa fac in sensul implinirii idealului pe care eu il aveam. Mi-am dat seama ca in lume nu aveam resurse interioare suficiente si mi-am dat seama ca daca as fi ramas in lume m-as fi condamnat la o viata comuna din punctul meu de vedere, adica as fi naufragiat in mediocritate. Si m-am gandit ca viata de manastire te poate modela in sensul in care eu proiectam atunci un ideal de a fi.

Aveam ezitari pentru ca viata de manastire inseamna o viata de privatiuni. Renunti la cariera, renunti la bucuria unei iubiri, unei familii si asa mai departe. Nu stiam daca pot sa enunt la lucrurile acelea dar stand la manastire mi-am dat seama nu imi lipseste nimic.
REPORTER: Ce va lipseste din viata de lume?
PARINTELE PANTELIMON: Nimic. Daca imi lipsea ceva probabil ca nu mai eram aici. Asta a fost o uimire de a mea, stand in manastire sa vad ca nu imi lipseste nimic. Am regrete, dar nu pentru ceva din lume ci pentru nedesavarsirile mele. Nu am ajuns sa lucrez la potentialul meu maxim. Sunt la 60-70%, e putin.

Am avut un prieten care a murit mergand pe munte, era de varsta mea. Si m-am gandit, eu daca as muri as avea regrete? Si mi-am dat seama ca da. O succesiune de neimpliniri duc la neimplinire. Un om nu poate sa ajunga la implinire daca nu este in fiecare moment al vietii implinit. Or numai o succesiune de impliniri duce la implinire, pentru ca omul in orice moment al vietii este un rezumat al vietii lui de pana atunci. Si atunci am inceput sa imi evaluez asa viata si sa imi dau seama ca trebuie sa trag mai mult de mine ca mai am inca potential inca nelucrat si ca potentialul se reinoieste numai epuizandu-l.
REPORTER: Potential in ce sens? Faceti-ma sa vizualizez o neimplinire
PARINTELE PANTELIMON: Orice om este inzestrat cu niste resurse, fizice, intelectual, spirtuale si am putea sa adaugam si resursele culturale. Si toate aceste resurse trebuie lucrate. Omul in tot timpul trebuie sa se depasesca pe sine, sa inainteze pe toate aceste patru cai de angajare in viata. Zice parintele Teofil ca omul trebuie sa se depaseasca prin credinta si sa se daruiasca prin iubire. Nu este suficient numai sa ai iubire daca nu ai ce sa daruiesti, daca ceilalti nu se pot impartasi de ceea ce reprezinti tu. Si atunci parintele a impus acest binom: sa te depasesti prin credinta si cultura si sa te daruiesti prin iubire. Si atunci ar trebui sa fie o constanta a vieti. aceasta dinamica a depasirii, pentru ca daca nu te depasesti oamenii se plictisesc de tine.

Oamenii nu isi cunosc masura

Tot timpul sa aduci o noutate si cand zic noutate nu ma refer la diversitate care este cumva o noutate rasturnata pe orizontala existentei, ci noutate ca innoire, ca aprofundare, ca esentializare a ta. Trebuie sa patrunzi tot mai profund in tine, sa activezi tot mai mult potentialul din tine, potential care este latent.
Noi nici nu stim care este masura omului. Traim cu o constiinta a unei masuri foarte chircite a omului. Noi singuri ne punem limite pentru ca nu avem curajul sa ne gandim mai mult. Oamenii nu mai stiu care este masura umanitatii. Cand S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu prin viata sa si cuvintele Sale El ne-a revelat ce este Dumnezeu dar ce este si omul, care este masura omului.
REPORTER: Pentru dumneavoastra ce este Dumnezeu?
PARINTELE PANTELIMON: Dumnezeu pentru mine este cea mai frumoasa prietenie posibila. asta este Dumnezeu. Cea mai frumoasa relatie din toate relatiile posibile, singura care nu tradeaza si singura care si-a manifestat prima prietenia.
REPORTER: Ati avut tradari?
PARINTELE PANTELIMON: Da, orice om tradeaza. In momentul in care intr-o relatie eu sunt preocupat de propriile interese eu te tradez pe tine.
Iubirea de sine ne-o da Dumnezeu ca si masura. Zice sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau ca pe tine insuti, deci iubirea de sine este masura iubirii aproapelui. Sfintii Parinti fac distinctie intre iubirea de sine si iubirea irationala de sine si zic ca masura tuturor relele este iubirea irationala de sine sau am putea spune iubirea irationalului din sine. Inseamna ca atunci cand te iubesti pe tine insuti in mod real urmaresti implinirea ta.
Daca oamenii n-ar avea iubire de sine, care este masura si iubirii aproapelui, nu l-ar cauta pe Dumnezeu. Nu si-ar dori propria implinire. Falsul egoism sau iubirea irationala de sine este o devire a iubirii de sine care este de fapt motorul care intretine acesta dinamica a devenirii umane.

Care este adevarata fericire

Nu trebuie sa iti doresti sa fi in fiecare moment fericit, cred ca este vorba de o neintelegere a omului in raport cu ce e bine pentru el si cu ce nu este bine. Omul considera ca, daca are o problema, este nefericit. Dar nu problema il face nefericit, ci frica de ea. Domnul Hristos nu ne invata, nu ne scapa de problemele exterioare ci exorcizeaza frica de ele. si atunci cand nu iti mai este frica de ele esti deasupra lor. Oamenii isi gandesc fericirea ca o absenta a oricaror probleme din viata lor si intodeauna cand apare o problema incearca sa o elimine nu sa o rezolve. Eu traduc fericirea in sentimentul de implinire.
REPORTER: Dumneavoastra ati avut momente de fericire?
PARINTELE PANTELIMON: Da, cum sa nu. Sunt sentimente complexe, nu poti sa spui ca e euforie sau implinire, sunt sentimente suprapuse.

Credinta este o vedere si un model de a cunoaste. Asa cum simturile nu sunt date pentru a patrunde in tainele realitatii materiale, credinta este la celalalt capat al mintii. Am putea spune ca pipaim nevazutul cu credinta. Este un mod de cunoastere la fel de veridic pentru cel care o are ca si vederea, ca si cunoasterea aceasta prin ratiune.

Credinta o ai. As putea spune ca nu exista om care sa nu aiba constiinta propriului suflet. Nicun om nu se poate concepe pe sine ca nemaiexistand. Nu este doar o frica de moarte. nu este doar un instinct al supravietuirii ci orice om are acel sentiment ca este mult mai mult decat aspectul sau vazut.. Lumea care e in sufletul nostru e creata din aceeasi materie ca si sufletul nostru. Si dincolo de lumea spirituala este Dumnezeu care este dincolo de toate si care le cuprinde pe toate.

Dumnezeu ti se descopera daca esti sincer. Sa fii sincer inseamna sa nu fi interesat, pentru ca interesul altereaza vederea realitatii. Atunci cand eu sunt interesat intr-o relatie cu cineva interesul imi distorsioneaza imaginea celuilalt.
REPORTER: Cum il gasim pe Dumnezeu?
PARINTELE PANTELIMON: Dumnezeu te gaseste. Cine se aseamana se aduna. Daca vrei sa te aduni cu Dumnezeu trebuie sa i te asemeni. Dumnezeu e Dumnezeu. Dar s-a facut si om si ne-a arat ce inseamna ce inseamna sa fi om. Nu trebuie sa ne asemanam cu Dumnezeu in dumnezeuirea Sa ci in umanitatea asumata de Dumnezeu. Sa fim oameni de omenie, sa fim oameni buni.
Credinta este accesibila oricui,este foarte simplu. Am putea reduce credinta la un dicton: ceea vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le intai voi lor. Atat. Mu este nimica complicat. Nu este nimic initiatic in credinta. Numai sa fii bun.

Relatia cu Dumnezeu

Sa nu avem cu Dumnezeu o relatie interesata, in care eu numai ii cer ci sa avem pur si simplu o relatie, o relatie de dragul relatiei. E ca si cand eu nu m-as uita niciodata la tine ci m-as uita la ce as putea sa iau de pe tine. Ce ai tu si ce as putea sa obtin de la tine, asta inseamna sa ai o relatie interesata cu Dumnezeu. E foarte dureros pentru Dumnezeu sa fie privit in acest fel de oameni. Dar oamenii nu mai stiu in ziua de azi sa gandeasca altruist si gandesc in termenii eficientei, in termenii propriului interes. Dumnezeu se ascunde in simplitate. Numai cineva care este slab vrea sa para tare.
Calugarul este o sfidare la adresa lumii. Din punctul meu de vedere viata de calugar este cel mai nonconformist mod de viata. Un calugar se fereste de a cadea in rutina, in mediocritate. Aceasta fuga de rutina te tine intr-o excentricitate continua.

Este o viata frumoasa viata de manastire. Oamenii in ziua de astazi nu stiu sa mai recupereze frumosul. As putea spune ca frumosul este o sursa a fericire, dar cand ma refer la frumos ma refer in sens mult mai amplu. Si un comportament este frumos. Frumusetea nu este altceva decat o constiinta ca exista dincolo de lumea asta ceva mai frumos si ca lumea asta oglindeste o alta realitate

REPORTER: De ce depinde schimbarea in bine a unui om?
PARINTELE PANTELIMON: De propria libertate. Daca vrei sa fi bun iti lucrezi binele. Bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu. Schimbarea in bine inseamna schimbarea in a fi bun. Zicea parintele Paraianu ca masura sfinteniei este masura bunatatii. Un om cat e de bun atat e de sfant.
REPORTER: Daca de sfatul dumeavoastra ar depinde fericirea unor oameni, ce le-ati spune?
PARINTELE PANTELIMON: Ce le spun e sa isi asume viata si sa se asume pe ei insisi. Din aceasta asumare incepi sa traiesti. In momentul in care te impaci cu tine insuti, te accepti asa cum esti. Nu iti doresti sa fii altcineva.
Eu zic ca viata trebuie recuperata. Sa iti recuperezi propria gandire, propria identitate, sa gandesti in termenii tai, sa te intrebi cine esti? Sa ai o opinie care sa fie a ta, nu sa iti fie indusa din mediu. Eu cand am mers la biserica, fiind tanar nu am mers pentru ca imi placea la Biserica. Aveam aceeasi reactie de repulsie fata de ritualism si institutie. Am mers la biserica nu de voie ci de nevoie, pentru ca ma simteam murdar sufleteste si simteam ca in biserica e o putere care e curata. Mergeam la slujba si nu stiam ce slujba este dar simteam ca este un loc care ma curata.

Tineretea, un dar pentru Dumnezeu

Sunt foarte bucuros ca am plecat de tanar la manastire pentru ca mi se pare ca la Dumnezeu trebuie sa ii dai ce e mai bun. Nu e un cersetor, sa ii arunci resturile, trebuie sa Ii dai ce e mai frumos. Ii dai cei mai frumosi ani ai vietii tale, de asta este bine sa iti descoperi vocatia de tanar, pentru ca o incarci cu cele mai curate puteri care se manifesta in special la tinerete.
REPORTER: Ce le recomandati tinerilor?
PARINTELE PANTELIMON: Indemnul meu este sa te definesti tu pe tine insuti. Asta presupune efort, e mult mai facil pentru un copil sa se joace pe calculator decat sa deseneze. Eu am ajuns sa pictez pentru ca nu am avut televizor, jocuri pe calculator. Daca as fi avut n-as fi rezista fascinatiei. Ce le recomand tinerilor este sa isi recupereze timpul pentru ca cine controleaza timpul controleaza formarea personalitatii.

Oamenii cred ca pentru a deveni mai profunzi trebuie sa faca alte lucruri , sa duca un altfel de viata. Noi zicem ca nu trebuie sa duci un altfel de viata. ci trebuie sa duci altfel aceeasi viata. Sa faci altfel lucrurile pe care le faci. omul nu se sfinteste nu numai prin rugaciune, se sfinteste prin tot ceea ce face. Prin felul in care merge, prin felul in care se comporta in trafic, prin felul in care se comporta la serviciu, in relatia cu ceilalti oameni. Toate trebuie sa ajunga sa devina o rugaciune. Fanditi va cum era viata omului de la tara: casa era o prelungire a bisericii si un simbol al lacasului din Imparatia Cerului. Si munca ii aducea aminte de Dumnezeu, tot ce facea il duceau cu mintea la Dumnezeu. Taranii se sfinteau nu prin rugaciune ci prin tot ce faceau. Omul, daca vrea sa se schimbe trebuie sa schimbe raportarea la tot ce face. Zicea parintele Arsenie Boca ca fundamental este ca omul sa aiba conceptie de viata crestina. Adica sa ma comport, sa ma adresez, sa imi increstinez comportamentul, tinuta, atitudinea, in relatia cu aproapele.