Cand ea ii spune ca
nu o sa-l uite niciodata, el ii spune ca si el i-a rezervat ei niste amintiri.
Frumoase. Unele duioase. Ea i-a fost draga, a fost un trecut. Cand ea il intreaba
cu ce a gresit, el nu are pentru ea niciun raspuns.
Cand femeia...
Cand femeia isi ridica ochii rugatori
spre el, dintr-un instinct natural de supravietuire, barbatul a dat fuga sa ii
fereasca pe ai lui. Cand ea ii spune ca asta este cel mai dureros sfarsit de
lume pe care l-a trait, el ii raspunde ca nu este decat un sfarsit simplu de
relatie. Miracole vin intotdeauna dupa cutremure. Dupa apa vine intotdeauna
foc. Dupa potop, cateodata te alina si un curcubeu.
Cand ea ii spune ca el si ea nu or sa
mai iubeasca niciodata, el spune ca "niciodata" este sigur mai
aproape decat crede el... decat o sa creada si ea la... la un moment dat. Cand
ea ii spune ca nu vrea si nu poate sa accepte, el ii spune ca o alta
alternativa nu o sa-i nascoceasca destinul. Altfel nu are incotro. Aproape
speriata, tresarind pe jumatate, ii da sigur dreptate. Cand ea sopteste
isteric, suierand trist printre ochi si privind trist prin buze, ca la un
moment dat lui o sa-i para rau, el ii raspunde ca sansele toate sunt ca ea sa
se insele. Intr-un mod fericit si aproximativ, ceva mai mult de trei sferturi.
Cand ea tace ca si clevetitorii,
proferand cu mintea si tunand cu sufletul, el crede ca in sfarsit ea s-a
potolit. Cand ea simte ca nu mai poate respira, el rasufla odihnit. Femeia lui
o sa-i faca nicio faza. Slava Domnului ca tragediile s-au sfarsit si nici macar
nu au inceput.
Cand ea ii spune ca nu o sa-l uite
niciodata, el ii spune ca si el i-a rezervat ei niste amintiri. Frumoase. Unele
duioase. Ea i-a fost lui draga, a fost un trecut. Cand ea il intreaba cu ce i-a
gresit, el nu poate sa nascoceasca pentru ea niciun raspuns. Vina este a
nimanui. Raspunsul nu s-a aflat niciodata in puterea lui.
Cand ea tace si lasa invinsa capul in
jos, el raspunde ca nu asa i-ar fi dorit sfarsit. Cand ea ii spune ca sufera,
el ii spune “stiu”. Cand ea ii spune ca nu ii pare rau de nimic, nu poate decat
sa fie de acord. Nici el nu regreta nimic. Cot la cot in fierbinteli, in
friguri teribile, in doruri cumplite, in tandreturi deplasate, in soapte
innebunitoare au nascut candva supranaturalul. In doi. Doar ei doi.
Cand ea crede ca a devenit incredibil de
penibila, el gandeste ca arata ingrozitor de senina. O veste care nu i-a picat
prea greu, nimic nelalocul lui pe chipul stiut. Cand ea i-a jurat solemn ca a
fost ultima data cand l-a iubit, el nu a inteles nimic. Cand ea i-a promis ca o
sa iubeasca un altul mult, mult mai mult, el si-a dorit sa transforme barbatul
in tarana, iar tarana sa o zboare direct sub pamant.
Cand nici unul nu a mai spus nimic, el a
intors spatele si a pasit. O secunda si lumea ei s-a prabusit.
In acea secunda era ea care credea mult
in altcineva. Nu stia sa spuna vorbe mute de iubire, dar stia sa simta frumos.
Nu i-a cerut fapte si dovezi grele si multe, ci doar sa se potriveasca armonios
in existenta lui. Ea, mostenitoarea lumii, posesoarea universului, s-a umilit
in fata unei bucati de univers, in fata unui om care nici macar nu stie ce
inseamna verbul "a iubi". Regatul ei cladit a fost ucis pentru un
simplu vis. Era prea ireal ca sa nu se sfarame in ploaie, in vorbe care cad a
praf, in uitare care se scurge intr-un puhoi de dor de lacrimi, in sperante
dulci carora or sa le ia locul altele mai ticaloase. Ea a stiut sigur ca a
iubit. Si ca o sa-i fie bine intr-un sfarsit. A vazut ca lumea e cladita pe o
lege a compesatiei. Iti ia ceva.. mai tarziu sau mai devreme, iti inapoiaza un
altceva. Inca o secunda si lumea ei din nou s-a deschis.
Cand el inchide usa in urma lui, el e
sigur pe sine si linistit ca relatia lui s-a sfarsit.
Cand barbatul...
Cand barbatul ajunge in camera, intre
patru pereti, in aer liber, la serviciu, in
Niciun semn... Nimic... nici a doua zi.
Nici a treia zi...
A doua saptamana... patul i se pare cam
gol. Televizorul... o cutie cam seaca, prea rece, prea mincinoasa. Jobul... o
obligatie, dar una care nu il poate face fericit cand se simte singur si are de
luptat cu o stare de neinteles. Cand intra in transa, nimic nu-l mai ajuta.
A patra saptamana, pe masura ce
constiinta ii devine mai apasatoare si sufletul mai gol, patul ii devine din
nou plin. Langa el se afla un alt trup dornic sa fie iubit. Trupul ii transmite
creierului ca este fericit, creierul da mai departe sufletului si barbatul are senzatia
ca da, este fericit.
A cincea saptamana... este foarte,
foarte fericit.
In prima zi din a sasea saptamana...
ceva se intampla cu el. Gura prea ii tace. Trupul asta nu-i mai place. Nimic
nu-i mai da pace. Se sufoca de prea mult aer. Sufletul sau gol il strange mai
rau decat tampita si stramta asta de cravata. Niciodata, in viata lui, nu s-a
simtit atat de... Nici nu stie cum. A fost un prost. Si chior si orb, si surd
si mut. Nici macar nu a stiut cat a iubit. A iubit-o... Si-a dat seama prea
tarziu.
Dana Negoita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu