Privind seara pe
geamul casei mele, ma gandesc mereu cat de normal pare totul, pomii, casele,
fumul ce arata ca pustiul e uneori in suflet, chiar si atunci cand soarele e pe
cerul arzator al unei zile de vara si adorm cu ganduri de apreciere la adresa
,,nebunilor’’ ce indraznesc sa-si urmeze glasul ce canta si uneori din nevoie
tipa, din suflet spre minte.
Ma trezesc privind
chipul oamenilor pe strada, asemanand sau deosebind lumea, in functie de
grimasa de pe fata lor, incercand sa citesc adevarata lor harta sufletesca, sa
descopar omul eu in omul de langa mine, care de foarte multe ori poarta
ochelari fumurii, masti cu zambet rujat pentru a le da culoare sau pur si
simplu au curajul sau neputinta de a-si ascunde sufletul si cu sau fara voia
lor, il poarta pe fata.
Ne-am nascut cu totii
puri, sinceri, dezbracati de frici, insa pe masura ce am inaintat in viata ne-am transformat,
bombardati fiind de informatii, care din pacate nu au fost doar benefice
dezvoltarii noastre, subconstientul actionand ca un burete ce a absorbit si
stocat totul, astfel ca ceea ce am auzit, am vazut sau felul in care am fost
educati, se reflecta in comportamentul nostru si din pacate am auzit cu totii ,
mai mult sau mai putin ,, nu e voie’’ ,,nu face asta’’ ,, nu esti cuminte’’ ,,
trebuie sa ma asculti’’ ,, eu stiu mai bine’’ ,, nu esti buna de nimic’’ ,, ce
va zice lumea?’’ acestea ajungand din pacate propriile convingeri ale adultului
de mai tarziu care va urma spiritul de turma pe care societatea in care traim
il promoveaza, noi fiind o piesa din tabloul normalului usor anormal in care
traim.
Simtim de foarte multe
ori ca locul nostru nu este aici, ca traim parca o viata care nu este a
noastra, simtindu-ne apasati de sarcini, responsabilitati si asteptarile altora
cu privire la noi, alegand sa ne prefacem ca nu auzim vocea inimii, ascunzand
tristetea sub zambete false, ganduri ce ne bantuie, framantari interioare, care
intr-un final ne vor duce la capatul puterilor, ajungand sa ne degradeze
inclusive starea fizica daca nu vom avea curajul sa ne trezim, sa infruntam
realitatea, propriile frici, gura lumii, critici, acuze, neacceptarea , lipsa de
intelegere si sprijin din partea celor dragi, care poate atunci cand vom alege
sa fim noi, cei autentici, s-ar putea sa nu ne placa pentru simplul motiv ca nu
ne recunosc, insa timpul ii va ajuta sa inteleaga ca meritam sa ne traim
viata in conformitate cu gandurile, sentimentele si dorintele noastre,
savarsind supremul act de curaj de a ne recunoaste si de a ne prezenta lumii cu
calitati, defecte si slabiciuni, fara teama ca vor fi folosite impotriva
noastra, fara a ne simti inferiori, ciudati ori vinovata ci pur si
simplu mandri de puterea, curajul si vointa de a fi noi, de a visa, de a
actiona si de a trai viata destinata noua.
Atunci cand
echilibrul, armonia, linistea interioara, nu ne insotesc in calatoria numita
viata, gasesc a fi necesar sa ne raspundem la urmatoarele intrebari:
- in ce momente ale
vietii mele apelez la masti?
- in ce situatii de
viata?
- in preajma caror
persoane?
- care sunt motivele
utilizarii mastilor?
- sunt actor in
propria viata sau personajul principal al vietii mele?
- ce am de castigat si
ce am de pierdut daca as fi autentic?
- imi doresc o viata
de sacrificiu sau o viata de implinire personala?
Minunata fiinta, alege
sa pasesti cu curaj si incredere pe calea sinceritatii, autenticitatii,
libertatii de a fi TU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu