Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

30 iunie 2013

Cum sa fii fericit tot timpul


 

A căuta fericirea în afara ta este ca şi cum ai încerca să prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este un lucru: este o stare a minţii. Trebuie să fie trăită. Nici puterile omeneşti şi nici banii nu pot prinde fericirea. Neliniştea mentală rezultă dintr-o concentrare exterioară a conştiinţei, însăşi neliniştea îţi garantează că fericirea rămâne ceva care-ţi scapă. Puterea temporară şi banii nu sunt stări ale minţii.
Odată ce sunt obţinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.
Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai puţină energie ne-a mai rămas pentru a o direcţiona spre altă acţiune specifică. Obiceiurile de a ne îngrijora şi nervozitatea se ridică ca o caracatiţă din adâncurile oceanului subconştientului, cu tentaculele care zboară deasupra minţii noastre, izbind mortal tot ce am ştiut vreodată despre pacea interioară.
Adevărata fericire nu va fi găsită niciodată în exteriorul Sinelui. Cei care o caută acolo vânează curcubeul dintre nori!
# Ca şi trandafirii cu viaţă scurtă, numeroşi oameni apar zilnic în grădina pământului. În tinereţea lor, îşi deschid boboci proaspeţi, plini de speranţe, primind promisiunile vieţii şi aşteptând nerăbdători fiecare briză de bucurie a simţurilor. Apoi – petalele încep să se ofilească; aşteptarea se transformă în dezamăgire. în amurgul bătrâneţii se ofilesc de tot, cenuşii în deziluzia lor. Reţine exemplul trandafirului: astfel este şi destinul fiinţelor umane care trăiesc centrate în simţurile lor. Analizează, cu înţelegerea născută din introspecţie, adevărata natură a plăcerilor simţurilor. Chiar dacă îţi produc plăcere, nu simţi în inimă o răcoare friguroasă de îndoială şi nesiguranţă? Te agăţi de ele, dar în inimă ştii că într-o zi ele te vor trăda. Cercetarea atentă dezvăluie că acea indulgenţă faţă de simţuri îşi bate joc, de fapt, de susţinătorii săi. Ceea ce le oferă nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scăpa nu este, aşa cum îşi imaginează majoritatea oamenilor, culoarul şi mai maleabil al toleranţei continue, ci căile dificile, stâncoase, ale controlării sinelui.

# Oamenii uită că preţul luxului este o cheltuială mereu mai mare de nervi şi energie, împreună cu scurtarea constantă a duratei vieţii. Materialiştii devin atât de captivaţi de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns pentru a se bucura de confort, chiar şi după ce îl deţin. Cât de nesatisfăcătoare este viaţa modernă! Uită-te numai la oamenii din jurul tău. întreabă-te: sunt fericiţi? Observă expresia tristă de pe feţele lor. Observă golul din ochii lor. Viaţa materialistă tentează omenirea cu zâmbete şi asigurări, dar este consecventă numai în acest fapt: reuşeşte mereu să îşi încalce toate promisiunile! Dacă omul îşi îngăduie să depindă din ce în ce mai mult de circumstanţele din exteriorul lui pentru hrana fizică, mentală şi spirituală, necăutând niciodată în sursa proprie, el îşi epuizează treptat rezervele de energie. #

Posesiunea bogăţiilor materiale, fără pace interioară, este ca şi cum ai muri de sete în timp ce faci baie într-un lac. Dacă sărăcia materială trebuie evitată, cea spirituală trebuie urâtă! Pentru că tocmai această sărăcie spirituală, nu lipsurile materiale, stă în centrul tuturor suferinţelor umane.

# Omul de ştiinţă materialist foloseşte forţele naturii pentru a face mediul omului mai bun şi mai confortabil. Omul de ştiinţă spiritual foloseşte puterea minţii pentru a lumina sufletul. Puterea minţii îi arată omului calea către fericirea interioară, cea care îi dă acestuia imunitate faţă de toate neplăcerile exterioare. Din cele două tipuri de oameni de ştiinţă, despre care ai spune că oferă un mai mare serviciu? Bineînţeles, omul de ştiinţă spiritual.

# Dragostea pură, bucuria sacră, imaginaţia poetică, bunătatea, înţelepciunea, pacea şi fericirea sunt simţite în interior mai întâi în minte sau inimă, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului fizic. Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare. Toate plăcerile fizice apar la suprafaţa corpului şi sunt experimentate de minte prin sistemul nervos. Iubeşti plăcerile exterioare ale simţurilor pentru că s-a întâmplat să fii prins de ele de prima dată, şi de atunci ai rămas prizonierul lor. Aşa cum unii oameni se obişnuiesc cu închisoarea, aşa şi muritorilor le plac plăcerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior. În majoritatea cazurilor, simţurile ne promit o mică fericire temporară, dar ne dau la sfârşit tristeţe. Virtutea şi fericirea interioară nu promit mare lucru, dar sfârşesc prin a-ţi da fericire veşnică. De aceea, eu denumesc fericirea care durează, cea interioară, a sufletului, „Joy” (Bucurie), iar distracţiile nepermanente ale simţurilor „Pleasure” (Plăcere). Mediul în care trăieşti şi anturajul sunt foarte importante.

Mediul exterior specific al primei perioade a vieţii este în mod special important în stimularea sau înăbuşirea mediului instinctiv interior al unui copil. Un copil este de obicei născut cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat dacă mediul exterior este ca şi cel interior, dar, dacă cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai probabil reprimat. Un copil cu instinct rău poate fi reprimat şi poate fi făcut bun într-un anturaj bun, şi viceversa, iar unui copil cu instinct bun, pus într-un anturaj bun, fără îndoială că îi va creşte bunătatea. Te-ai gândit vreodată serios de ce îţi plac plăcerile trecătoare, care te dezamăgesc, în pofida păcii nemuritoare şi a fericirii Sufletului – găsite atât de limpede şi mereu tot mai mult în meditaţie? Este pentru că la început s-a întâmplat să cultivi obiceiul de a intra în plăcerile simţurilor şi nu ai cultivat bucuria superioară a vieţii interioare ce o poţi găsi în meditaţie. Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare. #

fragment din CUM SĂ FII FERICIT TOT TIMPUL autor-Maestrul Paramhansa Yogananda

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu