Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

31 decembrie 2014

LA MULTI ANI!!


"Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucurie in inimi, iar in case fericire si belsug.
Sufletul sa vibreze in armonie si pace, iubirea sa va primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie,iar norocul sa va urmeze oriunde... Anul ce a venit sa va ajute sa descoperiti  minunea unei vieti implinite...”
LA MULTI ANI!


30 decembrie 2014

Horoscopul dragostei pentru anul 2015

Afla si tu ce ti-au pregatit astrele pentru viata amoroasa a noului an!


Berbec

Anul 2015 le aduce berbecilor succesul in dragoste pe care il asteptau de mult. Noul an debuteaza cu o dorinta arzatoare de flirt, cu o pasiune ce depaseste limitele de pana acum si cu dorinta de a face cat mai multe lucruri in aceasta privinta. In cazul in care relatia este deja una solida, se poate pune problema copiilor, poate chiar la inceputul anului se vorbeste despre o sarcina sau alte planuri de cuplu serioase. Sfarsitul verii se anunta unul destul de agitat si tensionat, insa totul pare sa se linisteasca odata cu debutul lunii septembrie.
Nativele singure vor avea parte de o iubire ca in basme in acest an. Este posibil sa fie ceva fugitiv, dar extreme de intens, sau este posibil sa fie vorba despre inceputul unei relatii de durata.


Taur

In ultimii ani ai invatat cateva lectii in ceea ce priveste dragostea, relatiile si viata sentimentala, asa ca in anul 2015 este timpul sa le pui in aplicare si sa iti construiesti o viata amoroasa asa acum iti doresti. Prima parte a anului este despre aventuri presarate cu momente de pasiune infocata si diverse peripetii. Este posibil ca in unele momente chiar sa iti pierzi capul de la atata indragosteala, insa mintea iti revine la loc in timp util astfel incat sa nu faci vreo boacana.
Nativele singure isi gasesc sufletul pereche anul acesta insa mai au un pic de asteptat. Abia pe la jumatatea verii astrele si planetele le sar in ajutor.

Gemeni

2015 este un an important pentru viata ta sentimentala si pentru sectorul dragostei. Este un an in care vei reflecta intens la ceea ce se intampla si la relatia pe care o ai deja. Incerci sa iti dai seama daca partenerul de viata este ceea ce iti doresti, daca relatia voastra are viitorul pe care il vedeai acum ceva timp si daca te simti bine acolo unde esti. In unele cazuri este posibil sa alegi sa renunti la ceea ce ai acum pentru a te putea bucura de ceva mult mai bun si mai potrivit pentru tine.
Nativele singure se simt bine deocamdata asa cum sunt acum. Pe la jumatatea anului insa, odata cu instalarea verii, puterea lor de cucerire creste si vor avea parte de aventuri frumoase.

Rac

Anul acesta ti se potriveste zicala "alegi pana culegi" pentru ca nu lasi deloc garda jos, iar pretentiile si standardele tale cresc din ce in ce mai mult astfel incat iti va fi destul de greu sa te mai multumesti cu ceea ce iti ofera partenerul tau. Incearca sa comunici mai mult cu el si sa vedeti ce este de facut pentru a va salva relatia. Ar fi pacat ca din cauze minore sa se distruga ceva ce ati construit in ani de zile cu dragoste, iubire, daruire si pasiune.
Nativele singure isi gasesc alesul pe la jumatatea verii, iar pana atunci se bucura de aventuri amoroase, momente petrecute cu prietenii si distractie din plin.

Leu

Anul 2015 debuteaza cu cateva tensiuni in sectorul amoros al nativelor zodiei leu, insa acestea se risipesc destul de repede, lasand loc linistii si armoniei sa se instaleze in relatia de cuplu. Odata cu venirea primaverii, apele se linistesc si iubirea se simte din nou in aer. Relatia parca revine la viata cu si mai multa paisune si forta de a merge mai departe catre un viitor frumos si infloritor.
Nativele singure isi gasesc si ele implinirea sentimentala inca din primele luni ale anului si se bucura pe tot parcursul lui de o poveste frumoasa de dragoste.

Fecioara

2015 incepe cu forte proaspete pentru nativele zodiei fecioara in ceea ce priveste viata sentimentala. Nici nu s-a incheiat bine anul ca pasiunea si sexualitatea ta sunt la cote maxime ceea ce il face pe partenerul de cuplu sa te doreasca din ce in ce mai tare si chiar sa te priveasca cu alti ochi. Relatia voastre creste incet si frumos, aveti parte de momente frumoase petrecute impreuna si de clipe romantice pe care vi le faceti cadou de fiecare data cand aveti ocazia. Noul an va aduce surprize placute.
Nativele singure au si ele succes in dragoste odata cu inceputul noului an. Inca din primele zile, armele de seductie se pare ca dau rezultate si reusesc sa isi gaseasca sufletul pereche in scurt timp.

Balanta

Anul 2014 nu a fost tocmai cel mai bun an pentru viata sentimentala a nativelor zodiei balanta, asa ca in 2015 isi vor lua revansa daca stiu exact ceea ce isi doresc de la partenerul lor. Invata din greselile facute in trecut si ajuta-ti relatia sa creasca frumos si sa infloreasca in fiecare zi dezvoltand un parteneriat cu iubitul tau pe toate planurile. Daca esti deschisa la comunicare si la tot ceea ce tine de relatia voastra, aveti toate sansele ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine si iubirea voastra sa fie de neclintit.

Nativele singure isi pot gasi si ele sufletul pereche insa mai au un pic de asteptat. In lunile de vara sau de toamna ale acestui an este posibil sa intalneasca un Fat-Frumos asa cum au visat. Pana atunci, distractia este in toi.

Scorpion

In ultimii ani, nativele zodiei scorpion nu prea au avut noroc in dragoste, insa asa cum speram, anul 2015 este unul mult mai bun pe toate planurile, in special pe plan amoros. Le revine pofta de viata si readuc pasiunea in cuplu lucru ce il determina pe partenerul de viata sa vina si el in fiecare zi cu ceva nou si sa contribuie la mentinerea iubirii si la construirea unei legaturi mult mai puternice in cuplu.
Nativele singure au numai motive de bucurie. In anul ce vine, viata amoroasa prinde un elan fantastic ceea ce le determina sa isi largeasca orizonturile.

Sagetator

Viata amoroasa a nativelor din zodia scorpionului este o intreaga aventura in anul 2015. Toate sentimentele, toate trairile, toate emotiile, absolut totul este la superlativ, lucru care le face pe sagetatoare sa isi piarda un pic capul din cauza indragostelii prea mari. Noroc cu partenerul de cuplu care le mai aduce cu picioarele pe pamant in incercarea de a construi ceva de durata si de a realiza un viitor impreuna.
Nativele singure au succes in dragoste in perioada mai-iunie cand au sanse foarte mari sa intalneasca un posibil partener.

Capricorn

Ultimii doi ani au fost destul de tensionati si agitati in ceea ce priveste casa dragostei a nativelor zodiei scorpion. Inca de la inceputul anului 2015, norocul le surade din nou si viata amoroasa se stabilizeaza din toate punctele de vedere. Partenerul de viata este mai atent la detalii si va surprinde in fiecare zi cu lucruri frumoase,
Nativele singure isi reimprospateaza viata amoroasa in anul ce vine asa ca o noua posibila iubire este pe drum. Trebuie insa sa fie foarte atente la semnalele pe care le primesc din partea posibililor parteneri.

Varsator

2015 este pentru nativele zodiei varsator anul iubirii si al casniciei. Totul merge foarte bine intre tine si partenerul tau, iar relatia voastra se consolideaza din ce in ce mai mult. Pasiunea si emotiile va intretin focul ce arde mai tare decat in prima zi. Linistea si armonia va definesc relatia, iar voi va simtit foarte bine pe tot parcursul anului.
Nativele singure ale zodiei au numeroase motive de bucurie in anul ce vine. Cu siguranta sufletul pereche isi va face si el aparitia mai devreme sau mai tarziu in acest nou an.

Pesti

Pentru nativele zodiei pesti este un an important in sectorul dragostei pentru ca se aud clopote de nunta in cele mai fericite dintre cazuri. Daca unele dintre ele se casatoresc, celelalte isi construiesc relatia pas cu pas si merg impreuna cu partenerul lor catre un viitor frumos si presarat de momente speciale petrecute in cuplu.
Nativele singure ale zodiei au sanse sa isi gaseasca sufletul pereche in perioada august-septembrie cand senzualitatea le defineste personalitatea.

29 decembrie 2014

A iubi-Honore de Balzac


“A iubi înseamnă a înceta să trăiești pentru tine, a face ca toate sentimentele omenești – teama, speranța, durerea, bucuria, plăcerea – sa nu depindă decât de o singura ființă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limita simțirii, a-ți închina viața unei ființe în așa fel încât să nu trăiești și să nu gândești decât pentru a o face fericită; a turna măreție în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferință și suferință în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicțiile.
Oare izvorul este mai grațios decât fluviul, dorința mai fermecătoare decât desfătarea împlinirii și ceea ce nădăjduim mai atrăgător decât tot ce posedăm?”
Honoré de Balzac

Un bărbat care te face să râzi, care te ia în brațe în momente grele și care are grijă de tine este o destinație spre fericire


Perfecțiunea este o calitate plictisitoare. O adiere de vânt ce vine și pleacă. Dacă perfecțiunea ar fi putere, bani și frumusete, bărbații de mult timp ar sta în rând să și le cumpere. Așa, cei slabi își dau haina pentru un mușchi în plus iar cei adevărați gândesc puțin și acționează.
Ce înseamnă să fii bărbat adevărat? Să fii puternic? Frumos? Seducător sau tandru? 1000 de femei nu vor putea răspunde la fel și totuși undeva în adâncul lor vor ști că un bărbat adevărat știe să fie alături. Să susțină și să ajute. El este bărbatul de la care ai ce învăța și pentru care cuvintele înseamnă mai mult decât fraze. Întâi de toate el este om de încredere. De la un astfel de bărbat nu îți este frică să ceri și lui nu îți este frică să i te oferi. El te face să râzi și să te simți bine și tot lângă acest bărbat ai trece orice furtună. Dacă la finalul a tot ce reprezintă un bărbat ai trage linie și ai vrea să gasești un echivalent, ai ști de încredere, admirație și mândrie. Pentru că în astfel de bărbat ai avea încredere, l-ai admira pentru ceea ce este și ai fi mândră de realizările sale. Și ai aprecia felul în care știe să te iubească. Ce înseamnă să fii bărbat adevărat? Nu există o definiție clară, pentru că într-un final îți dai seama că fiecare femeie își are bărbatul ei adevărat. Cel mai adevărat. 
Un bărbat care iubește și respectă ceea ce tu iubești, căruia îi place să te aibă alături nu din obligație ci din admirație…acest bărbat e omul tău și jumătatea ta. O relație trebuie să te ajute să evoluezi, să percepi lumea în realități frumoase, să găsești motivație în gândul de a te afla lângă cineva și a lua din fiecare moment alături de omul drag un exemplu și o stare de bine. 
Femeile se descurcă și fără bărbați. S-au învățat să fie independente, rebele și gata să-și asigure singure un viitor. Bărbatul în viața unei femei este un răspuns: un răspuns la gândul că femeia alături de un bărbat nu vrea să fie independentă, rebelă sau să-și bată capul pentru ce va fi mâine. Un bărbat adevărat va ști asta și va fi la înălțime. Bărbații care arăta cu degetul la alți bărbați nu vor ști ce sa facă cu femeia lor. Se vor teme de decizii și vor lua viața ca o provocare cu final prestabilit. Femeia la rândul ei nu este un sentiment de unică folosință. Și nici un gând cu jumătăți de măsură. O iubești – o iubești pentru totdeauna. O vrei alături – atunci o vrei mereu. Și acum și după 50, când ridurile pe față își vor spune cuvântul. Daca el te face să râzi, îți este alături în feluri și feluri de momente, te ascultă și îți mai spune cuvinte potrivite, îți recunoaște personalitatea de femeie, ai dat de omul potrivit. Uneori unui astfel de bărbat îi spui simplu: omul tău! Femeile nu iubesc eroi sau frumoși. Ele iubesc pe cei care au grija de ele.
Îi vei oferi tot ce ai și mai mult decât atât. La întrebarea: “ce vei obține în schimb?” vei avea un răspuns sigur. Trebuie să prețuiești pe cel care te iubește. Și te iubește nu atunci când ești machiată, îmbrăcată frumos și cu o mie de brățări pe tine, dar mereu. Bărbatul care te iubește cu adevărat va face posibilul și imposibilul pentru fericirea ta. Întâlnește-te nu cu băieți de bani gata, ci cu bărbați cu perspectivă, care au înțelepciune pe ochi, sens în cuvinte și respect față de femeie în gesturi.


http://devorbacutine.eu/

Nu spuneți că nu puteți iubi. Mai bine spuneți că vă temeți să iubiți


Despre dragoste nu se strigă! Se spune, se ascultă, se simte, dar nu se strigă. Dragostea are nevoie de calmul zilelor când ambii stați tolăniți în pat și de nebunia unor momente petrecute spontan. De șoapte și de tăcere. Când se strigă, nu e dragoste.
Dragostea bate la uşa fiecăruia. Dacă găseşte vreuna închisă, nu e că cheia nu se mai potriveşte şi nici că broasca a ruginit, ci că unii se tem pur şi simplu să deschidă uşa. Asta după ce altcineva ar fi trântit-o puternic. Atunci poţi spune că urăşti, că ţi-ai arunca amintirile departe, c-ai da lupilor inima să ţi-o sfâşie, dar nicidecum nu poţi spune că nu poţi iubi. Chiar şi cei care şi-au închis inima şi-au jurat să nu mai cheme pe nimeni au iubit şi ei odată.
Suntem proşti când iubim. Că nu iubim total, firesc, lumesc chiar. Că nu citim suflete, dar corpuri. Că nu ne mai rămâne rugăciune pentru dragoste. Ne temem că vine cineva şi ne ia din cuvintele sfinte, sacre de-un “te iubesc”. Atunci cel mai simplu e să ne spunem că nu iubim şi nici n-am putut asta vreodată. Vom fi uitat demult doi ochi şi o privire, vom fi lăsat trecutul altui trecut. Şi prea puţini vor şti că dragostea înseamnă prezent, numai prezent, din care faci şi amintiri, şi planuri de viitor. Faci totul în doi. Multora le e teamă de sensul acestui cuvânt: doi. Mulţi se retrag în singurătate. Mulţi tac. Nu vor spune că iubesc la o intersecţie. Nu vor lua de mână cald un om. Nu vor trăi intens bătăile de inimă ale celuilalt. Nu vor cuprinde trupul firav şi dulce al unei femei. Al unicei femei. Nu vor plânge sau râde alături de ea. Nu vor suferi uneori. Dar vor iubi. Între ei şi dragoste nu va sta decât teama. Dragostea însă trece dincolo de frică. Nu-ţi fie frică să iubeşti şi să pierzi. Ce e al tău, se va întoarce. Ce e al tău, nici nu va pleca. Pentru că îi va fi teamă de zilele când nu-ţi va putea vedea chipul.
Cât de importante sunt timpul, distanța și greutățile. Anume ele te fac să înțelegi pe cine să iubești, pe cine să accepți, cine e prietenul tău și cine este un moment trecător în viața ta. De multe ori facem din oamenii de moment povești de viață, ne modelăm după ei, le furăm gesturile și atenția. Ajungem astfel să nu ne cunoaștem proprii oameni, adevărați și sinceri. Important e timpul, pentru că el păstrează doar pe cei mai buni. Distanța, pentru că ea separă frumosul de obișnuit. Și greutățile, pentru că prin ele lângă tine rămân oameni adevărați. Atunci când rămân cei adevăraţi, încetezi să te mai temi. Iubeşti. 

Doar atunci, dezbracă-te goală în fața lui! Nu doar de haine. Dezbracă-te de gânduri, de remușcări și de povești aruncate peste umăr. Aruncă hainele în care a intrat prea mult miros de tăcere. Arătați-vă goi unul în fața celuilalt. Nu ascundeți nimic, nu refuzați nimic. Goi, vă veți cunoaște cel mai bine. Goi, veți descoperi totul unul despre celălalt. Dorințele, secretele, iubirile.

Dragostea adevărată este atunci când trăieşti o iubire imposibilă şi lupţi din greu pentru acea persoană, iar EA îţi dă zi de zi motive să continui. Iubiţi, trăiţi-vă dragostea, luptaţi pentru oamenii adevăraţi, găsiţi motiv în cuvinte şi fapte, aveţi grijă unul de altul. Ca peste o bucată de timp, să vă schimbaţi câteva cuvinte, câteva, dar cu atât de tot în ele:

- Am nevoie de tine
– Pentru?
– Totdeauna!


Exista cu adevarat suflete pereche?


De unde vine ideea ca fiecare are o jumatate lipsa, care ne completeaza perfect? Si ce ii convinge pe unii ca au intalnit-o deja? Sa facem putina lumina in cazul acestei teorii a iubirii predestinate.
In mod normal, sufletul-pereche este definit ca fiinta care se adapteaza perfect gusturilor si valorilor noastre, cel sau cea cu care vom forma un cuplu implinit, alaturi de care impartasim acel tip de dragoste fara termen de expirare. Este definitia fericirii, a tandretii si a placerii…
Cautarea „jumatatii“ este atat de prezenta in peisajul amoros contemporan, incat am uitat cu desavarsire originea sa. De vina pentru aceasta ipoteza este Platon, care spunea ca, initial, oamenii erau lipiti spate in spate, sub forma unor fiinte androgine.
Cand zeii au vazut puterea imensa a acestora si pentru a-i putea controla mai usor, au hotarat sa ii desparta. In timp, tristetea noilor entitati, indurerate profund de pierderea jumatatii, a impresionat zeii, care l-au trimis pe Eros sa ii ajute sa se regaseasca.

Puterea necesara
O poveste fascinanta, din categoria Legendelor Olimpului, pe care, de multe ori, ne-o asumam involuntar. Marturie sta povestea lui Tudor, un barbat de 40 de ani, divortat, 100% concentrat pe viata profesionala si foarte cerebral. Dupa ce a cunoscut-o pe M., era ferm convins ca isi intalnise sufletul-pereche, femeia care il completa, dar care nu isi dorea sa aiba o relatie cu el.
A facut tot ce i-a stat in putere sa o aduca in viata lui, a curtat-o timp de doi ani, pana au inceput sa formeze un cuplu, iar acum sunt casatoriti. Magie? Poate. Insa, in realitate, convingerea ca ne-am intalnit jumatatea ne da forta necesara seductiei, ne intareste rabdarea si perseverenta.

Fenomene inexplicabile?
Nu de putine ori, intalnirea cu sufletul-pereche seamana cu un seism, care ne zdruncina peisajul psihic obisnuit si ne duce dincolo de frontierele supranaturalului. „Atunci cand Mircea a intrat in incapere, la petrecere, instantaneu, am simtit o senzatie inexplicabila de disconfort“, povesteste Simona, 35 de ani.
„Cineva ne-a facut cunostinta, am stat de vorba de parca ne stiam de o viata. Imi era incredibil de familiar. Nu corespundea deloc criteriilor mele obisnuite in ceea ce priveste un potential iubit, ci parca el era persoana pe care o asteptasem dintotdeauna. Ne intelegeam din priviri, gestica, mimica, cuvintele erau, pur si simplu, de prisos.
Pana si distanta dintre trupurile noastre mi se parea prea mica pentru doi oameni ce abia s-au cunoscut. Dupa ziua de nastere a prietenei mele, au inceput sa se intample fenomene ciudate, senzatii de deja-vu, premonitii, in care eu nici macar nu credeam!
Visand cu ochii deschisi, il vedeam mergand in tot felul de locuri, iar pagina lui de facebook imi confirma asta, stiam cum arata apartamentul sau dinainte de a ma invita la cina, la el acasa. Sincer, credeam ca imi pierd mintile. Intr-o seara, mi-am facut curaj si i-am povestit toate aceste intamplari. Am fost socata sa aflu ca si el traia ceva similar.
Se temea… Avea si motive, atunci esti ca intr-o transa, cand nu poti controla nimic. Citisem multe carti de psihologie si dezvoltare personala, dar cunostintele acumulate nu ma ajutau cu nimic, imi era imposibil sa pun o eticheta acestor fenomene.
Mi-au trebuit ceva ani sa recunosc ca «mi-am intalnit sufletul-pereche», in sensul spiritual al termenului, tocmai eu, care nu am nicio inclinare spre spiritualitate. Dar sunt foarte fericita ca s-a intamplat asta, pentru ca am vazut lumea altfel.“
Din punct de vedere psihanalitic, un asemenea sentiment de exal­tare, amestecat cu anxietate, cu accelerarea gandirii si a ideilor, se numeste „stare maniacala“, dar, aici, acest diagnostic nu poate oferi o explicatie plauzibila.
Cat despre fenomenele aparent telepatice care i-au cuprins pe Simona si „jumatatea“ ei, ele fac trimitere la legaturile primare cu mama, atunci cand bebelusul este conectat direct la emotiile materne.
Pentru psihanaliza, jumatatea perfecta pe care o cautam cu frenezie tine, de fapt, de domeniului imaginarului: nostalgici dupa fuziunea mama-sugar din primele luni ale existentei noastre, pe care, de altfel, incercam toata viata sa o regasim ori sa o recompunem, inventam o figura ideala, un partener ideal, cu care putem comunica fara cuvinte, care ne protejeaza, ne rasfata si ne ofera ceea ce ne lipseste.

O intuitie romantica
O alta ipoteza cu iz romantic vorbeste despre sentimentul de solitudine, de dor, fara o cauza tangibila, si care se datoreaza tocmai pierderii sau absentei „jumatatii noastre“. In orice caz, psihoterapeutii aud zeci de marturii precum cea a Simonei si a lui Tudor.
Multi oameni descriu in cabinet fenomene de acest gen, comunicare la distanta, cunoastere intuitiva a gesturilor si a actiunilor celuilalt, vise premonitorii…
Iar toti cei care au cunoscut astfel de manifestari, aproape intotdeauna la califica drept experiente violente emotional, nu neaparat in sensul rau al cuvantului, ci mai degraba bulversante, care contrazic rationalul.
Uneori, in ciuda legaturii puternice dintre parteneri, cuplul se dizolva. In general, unul dintre cei doi nu este pregatit pentru o relatie serioasa si nu poate sa isi asume tot ce presupune asta. Cum este posibil ca niste suflete-pereche sa nu se recunoasca sau sa rateze sansa vietii lor?
Ratiunea raspunde scurt si la obiect: pentru ca toate aceste povesti sunt strict rodul imaginatiei noastre. In cuplul aparent fabulos si cu perspective de fericire eterna, intotdeauna va exista un partener care si-a creat un scenariu demn de o comedie romantica cu incasari uriase de box-office, care s-a convins pe sine ca si-a intalnit jumatatea, si un altul mai putin indragostit – sau chiar deloc.
In opinia lui Joseph Gikatilla, kabbalist castilian din secolul al XIII-lea, daca in cuplu nu exista acord perfect, inseamna ca cele doua suflete nu sunt la acelasi stadiu din ciclul lor terestru sau, mai bine-zis, la acelasi grad de constientizare.
Experienta scurta, dar iesita din comun, a Simo­nei nu a fost fara urmari: „Mi-a schimbat radical modul de a iubi, de a munci, de a evalua o relatie, inclusiv cu prietenii sau cu familia mea. Acum am un nou iubit, complet diferit de precedentul, foarte realist si cu picioarele bine infipte in pamant, inclinat mai degraba catre stiinta, decat spre spiritualitate.
Asadar, pentru el, notiunea de «suflete-pereche» este un fel de basm inventat de adulti. Dar fie ca este real sau nu acest concept, tot ceea ce conteaza pentru mine acum este ca am devenit mult mai deschisa, mai empatica, mai atenta la cei din jur, si relatia asta chiar ma face fericita. Oare exista posibilitatea sa avem mai multe suflete-pereche? Sau nu stim noi sa citim corect semnele?“
Aceste povesti stranii, desprinse parca din romanele de dragoste, ne fac sa visam, ne dau sperante si duc cu ele promisiunea unui univers care comploteaza in taina la (re)gasirea iubirilor predestinate. Este benefica o astfel de reverie? Poate ca este doar pana la un punct…
Pentru ca, in asteptarea lui Fat-Frumos cel sortit, riscam sa nu ne bucuram de prezent, de persoana de langa noi, care, in final, ar putea fi chiar alesul. Nici basmele nu mai spun ce se intampla cu Alba-ca-Zapada sau Cenusareasa dupa ce se casatoresc cu Printul. Asadar, de ce nu ne-am scrie propriul final fericit al povestii facand alegerile potrivite?


Celibatarii sunt egoisti?


„Esti singura pentru ca nu vrei sa faci loc nimanui in viata ta“ – repros ca un refren, auzit aproape constant. Oare ce ne impiedica sa fim deschise in fata iubirii?
Are micile ei ritualuri, obiceiuri impamantenite, la care nu vrea sa renunte. De doi ani, L., 30 de ani, este singura si fericita. „Imi place ca pot sa fac ce vreau, cand vreau. Imi aleg destinatiile de vacantasingura, fara negocieri sau compromisuri, nu este nevoie sa anunt pe nimeni ca mai raman cu prietenele la cafea inca doua ore, nu suport sforaieli sau meciuri interminabile de fotbal. Cu toate astea, chiar daca ma simt extrem de bine in situatia actuala, nu pot sa nu ma intreb cum voi putea sa imi impart timpul si viata cu un viitor partener?“

Aflati in plina dezvoltare, acesti oameni se indoiesc de faptul ca este normal sa se simta bine in pielea lor, ca si cand celibatul ascunde vreo patologie ori incapacitate de a te gandi la altceva decat la tine, iar cuplul este dovada suprema de altruism. Sa fim seriosi: cu siguranta, fiecare dintre noi cunoaste cupluri de un egoism feroce sau celibatari curiosi, deschisi si prietenosi.
Pentru M., 39 de ani, care niciodata nu a avut o relatie serioasa, egoism inseamna sa te folosesti de o partenera pentru a-ti satisface propriile nevoi ori, prin ea, sa-ti adormi teama de sin­gu­ratate. „Atunci cand va fi timpul, vreau o partenera reala, nu o vesta de salvare.“ De aceea, acum, este in terapie, ca sa isi rezolve toate problemele, si in viitor sa traiasca intr-un cuplu autentic si sanatos.
L. vede lucrurile altfel: „Sincera sa fiu, prefer sa raman acasa ori sa ma vad cu prietenii, decat sa ma trezesc frustrata si cu increderea in mine stirbita dupa o intalnire chinuita. Poate nici nu ma place sau nu este ce caut eu“. Asadar, L. prefera siguranta, chiar cu riscul de a nu cunoaste un potential iubit. Sa stii unde trebuie investita energia psihica, cu ce risc si cu ce profit.
Atata vreme cat celibatul ne linisteste, nu este nimic rau in a avea grija de sine. Din contra, este un egocentrism fructuos. Un moment de introspectie si (re)definire a sinelui ce trebuie savurat, cand ne putem analiza trecutul, astfel incat sa nu repetam la nesfarsit aceleasi greseli, cand putem face bilantul dorintelor si nevoilor noastre. Este foarte impor­tant sa ne cunoastem mai bine pe noi, inclusiv din punctul de vedere al unei relatii viitoare.
Uneori, celibatul este necesar dupa o despartire, desi nu exis­ta reguli in acest sens, caci de multe ori recuperarea dupa relatie se face chiar in timpul povestii de iubire demult stinse. De aceea, nu este de mirare cand auzi ca cineva s-a indragostit la foarte putin timp dupa ce a pus punct relatiei anterioare.

Bucurii ale sinelui
Desi fiecare traieste etape de fericire, tristete, dificultati, fie singur sau in cuplu, a profita de momentele frumoase ale celibatului nu are absolut nimic de-a face cu egoismul. Pediatrul si psihanalistul Donald W. Winnicott numea savurarea singuratatii „bucurii ale sinelui, capacitate dobandita in timpul copilariei, si descoperita gratie prezentei parintilor“.
Sau, mai bine-zis, tocmai pentru ca nu erau departe de noi, stiam ca putem profita din plin de prezenta lor. Ca adulti, situatia este similara, e in regula sa fii singur/a, caci daca iti doresti opusul, poti avea oricand alaturi un prieten bun sau, de ce nu, un iubit. Asta este diferenta dintre singuratatea aleasa si cea suportata cu greu.
Exceptie fac anxiosii, care au impresia ca detin controlul asupra tuturor lucrurilor din viata lor si prefera sa se agate de ceea ce cunosc, decat sa se deschida in fata noului, perceput ca amenintator sau pur si simplu diferit. Mai ales daca ne raportam la ideologia cuplului pasional, caci acest model face trimitere, inconstient, la paradisul pierdut si idealizat al relatiei mama-bebelus.
A fi in cuplu inseamna a admite ca nu-ti poti satisface dorintele fara a trece printr-un altul, de care vei depinde si care iti va putea aduce fericire sau durere. De unde, preferinta pentru siguranta celibatului si nu pentru pericolul unei fuziuni aparent inspaimantatoare.
Cu atat mai mult, cu cat toti simtim nevoia de a controla evolutia lucrurilor In cuplu sau nu, ne abandonam, ne panicam si vrem iar sa detinem controlul. Asta, pana in ziua in care „zidurile“ pe care le-am construit singuri se transforma intr-o reala inchisoare.
„Mi-a placut intotdeauna sa fiu singura, sa savurez linistea. Paradoxul este ca, in timp ce ma simt bine, cumva constientizez ca nu sunt tocmai fericita si sufar“, marturiseste V., 29 de ani. Intrucat, atunci cand apare dorinta de doi, linistea si confortul sunt deprimante, iar acea libertate savuroasa devine absurda.
Gestionarea vietii, a timpului personal, a spatiului, fara a da socoteala nimanui, „se transforma intr-o presiune uriasa! As avea multe alte lucruri de castigat daca as avea un iubit, daca am locui impreuna“, completeaza V. U
n sentiment care ii aduce in minte vorbele prietenilor sai apropiati: „Sa stii ca este in regula ca, din cand in cand, sa mai fie si altcineva pe primul loc, nu numai tu…“. Si asa se insinueaza culpabilizarea, ca si cand a fi singur inseamna egoism sau rigiditate.
Doar ca in anumite momente este cam greu sa fim maleabili. Celibatul este un nod nevrotic de existenta atunci cand nu-l mai dorim, dar nu reusim sa facem ceva in sensul asta. Simplul gand ne da frisoane, suferintele din trecut ne-au facut tematori, anxietatea este prea mare sau, pur si simplu, nu mai stim sa traim altfel.

Primul pas spre celalalt
Iata-ne ajunsi la etapa pe care terapeutii o numesc „ajustare conservatoare“, o rutina cunoscuta pe de rost, protectoare, dar care ne inchide in noi insine. Adesea, acesta este punctul de rascruce, candcelibatarii vin la terapie. Pentru a primi sustinere in primul pas catre ideea de cuplu ori pentru a-si trata rani emotionale din trecut, care si acum le fac rau.
Fie ca este vorba despre teama de abandon, de tradare, de violenta ori de lipsa respectului de sine… Depinde, in final, de istoria personala. „Am fost singur timp de 12 ani. Imi convenea de minune. Dar totul devenea deja repetitiv, iar relatiile instabile, fara pic de substanta, nu ma mai satisfaceau. Simteam nevoia de cu totul altceva. Chiar ma plictisisem de viata care, altadata, mi se parea fabuloasa.“
Oare acesta sa fi fost declicul pentru T., 37 de ani? „Acum am o prietena careia ii acord atentie, pe care o ascult. Ma lupt cu superficialul din mine, dar stiu foarte clar ce vreau, ce vreau sa devin eu si cum sa arate viata mea. Ma mira capacitatea mea de a oferi, dar si abilitatea din trecut de a eluda orice contact ce prezenta farame de sentimente“, recunoaste el. O schimbare posibila cand acceptam sa pierdem controlul, sa acceptam riscul suferintei, dar si al tuturor beneficiilor pe care ni le aduce dezghetul emotional.

Sexul si celibatul
Viata de unul singur evident nu inseamna o existenta fara sex. Dar atentie, nu toti suntem capabili de asta! Contactul fizic poate fi perceput ca un fel de angajament si poate inspaimanta. Mai mult, unii au impresia ca astfel se purifica si vor avea o igiena emotionala impecabila, dar in realitate usa este zavorata cu doua lacate.
Mai exista si varianta din aventura in aventura, unde partenerii pasageri sunt vazuti drept, mijloace pentru calmarea pornirilor fiziologice. Ce altceva decat o radiografie foarte clara a individualismului caracteristic societatii noastre, in care celalalt este acolo doar pentru a ma servi pe mine?!
Un utilitarism care risca sa saraceasca individul mai mult decat sa il imbogateasca si sa il adanceasca si mai mult in singuratate. In final, a profita din plin de celibat inseamna, inainte de toate, a avea grija de sine. Cu aventuri sau fara.


10 clasici români în căutarea fericirii



Așadar, ce este fericirea?

“Fericire perfectă nu există pe acest pământ; aceasta s-a zis de mult timp și de oameni foarte învățați; avem însă ceva care seamănă cu dânsa: avem iluziunea, credința și speranța. Aceste daruri divine compun aci, pentru noi, ceea ce numim fericire.” Nicolae Filimon (1819 – 1865)

“Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzație, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei sau unui copil, dacă angajează sufletul, devine o fericire.” Garabet Ibrăileanu (1871 – 1936)

“Dacă vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ți orice ca țintă, numai un singur lucru nu: fericirea.” Lucian Blaga (1895 – 1961)

“Fericirea este o cumpănire lăuntrica, o armonie, o limpezime interioară, care este totdeauna aceeași în omenire, la deosebiți inși și deosebite epoci.” Mircea Florian (1888 – 1960)

“Dacă fericirea nu ar putea fi atinsă sub nici o formă, oamenii nu ar mai căuta-o.” Nichifor Crainic (1889 – 1972)

“Fericirea care nu durează, nu e fericire – e un mizerabil stupefiant.” Camil Petrescu (1894 – 1957)

“Ciudat: mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută.” Mircea Eliade (1907 – 1986)

“Toată tehnica feminității e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri, într-o succesiune și devenire de fericiri minore. Căci ea pleacă de la ființă și atunci caută devenirea și diversul; în timp ce bărbatul pleacă de la devenire și e însetat de ființă, de unitate. Setea Unului de a se pierde și setea Multiplului de a se readuna.” Constantin Noica (1909 – 1987)

“Fericirea e să fii în afara celor patru pereți, să umbli, să cunoști, să te amesteci cu lucrurile; dacă te oprești, te copleșește tot ceea ce e mai rău în tine.” Emil Cioran(1911 – 1995)

“Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești, ci să dorești ceea ce ai.” Octavian Paler (1926 – 2007)

Sorin Tudor

Singura măsură a vieții este iubirea


Când te naști cu iubire nemăsurată în suflet, faci lucrurile firesc, nu pentru că ți le impune cineva, nu pentru că le simți povară.  Le duci la capăt nu pentru că n-ai avea încotro, le faci pur și simplu din dragoste. Și fiecare lucru făcut din iubire îți deschide o bucată de cer. Cu siguranță te poți trezi și cu suferința în poarta sufletului, bătând să intre, dar suferința vine tot din iubire. Poți să plângi că te-ai înșelat din iubire, poți să plângi din prea mult amar, poți să plângi când amintirile dor ori când nu ești sigură pe prezentul iubirii. Sau poți plânge când se ivește fericirea. Dar nu poți să plângi din datorie. Lacrimile din iubire sunt ele însele iubire, cele din datorie sunt doar frustrare. Iubirea nu cunoaște datoria, n-o știe și n-o acceptă.
Copilăria și adolescența mea au fost iubire, chiar și atunci când mama îmi punea în față mormane de cearșafuri apretate, pe care trebuia să le calc fără nici o dungă. Am călcat din iubire față de mama, prea ades obosită. Casa răsuna de cântecele mele, în timp ce fierul alerga vesel pe lenjeria care se călca pe o parte și se boțea pe cealaltă, trebuind să o iau din nou și din nou de la capăt. Nu simțeam că sunt datoare, călcam pentru că o iubeam pe mama și-mi era drag să-i iau de pe umeri o responsabilitate cât de mică. În amintirea mormanelor albe de pe vremuri care nu se mai sfârșeau, am urât călcatul când am ajuns la casa mea dar n-am urât-o nicicând pe mama și n-am crezut că fusese o datorie să calc, era doar o parte din iubirea mamei pentru mine și o altă parte din iubirea mea pentru ea. Și l-am iubit pe tata chiar când m-a altoit de mi s-au făcut obrajii ca focul, palmele tatii au fost din iubire.
M-am măritat din iubire, am făcut copii din iubire, am avortat din iubire, am plâns până m-am uscat din iubire frântă, am divorțat din suferință, și ea urmarea iubirii. Dar n-am rămas lângă cel care m-a dezamăgit pentru că eram datoare față de copii sau față de ”lume”, am rămas din iubire față de ei, din iubire față de el și, de ce nu?, din speranță față de un sentiment de iubire, pe care nu-l credeam mort. Niciodată însă din datorie.
Am iertat din iubire, chiar dacă uneori am crezut că-i mai presus de mine să iert, am suferit din iubire ca un câine de pripas, am râs, am cântat și am dansat din iubire. Am tăcut înghițindu-mi durerea din iubire, am uitat să mai dorm din iubire, am gătit bunătăți din iubire, m-am chinuit din iubire, am zâmbit sau am plâns din iubire și am zburat spre stele și înapoi când iubirea era preaplină în suflet. Fiecare lucru, mărunt sau măreț, din viața mea a purtat amprenta iubirii. Un fir de floare pe care l-am răsădit, a fost cu iubire. Chiar și atunci când am urât, am urât din prea multă iubire furată sau ucisă.
Am fost profesor din iubire iar azi sunt jurist tot din iubire. Mi-am iubit elevii chiar atunci când m-au supărat sau i-am pedepsit, mi-a fost și îmi este drag să dau sfaturi clienților și să-i ajut să-și rezolve o problemă legală, mi-s dragi angajații și mă duc cu iubire la slujbă. Mi-am iubit meseria și am profesat-o cu pasiune. Și din iubire. Tot ce am făcut în viața mea am făcut din prea multă iubire, chiar dacă uneori am greșit. Dar niciodată n-am trăit din datorie. Pentru mine datoria este o obligație exterioară fără nici o legătură cu sentimentele sau cu oamenii cărora trebuie să le acorzi o fărâmă de suflet, chiar dacă te intersectezi temporar cu ei.
Poți fi dator cu bani unui om sau cu o sticlă de ulei. Poți fi dator să-ți plătești impozitele pentru casă, să treci strada pe zebră sau să respecți semaforul în intersecție. Dar nu poți să stai lângă un om din datorie, să-ți crești copiii din datorie, să ai grijă de părinții bolnavi sau de casa părintească din datorie, să dai un sfat unui om din datorie, să iubești din datorie sau să-ți faci meseria din datorie. Nici măcar să lucrezi pământul n-o poți face din datorie, țărâna și plantele au nevoie tot de iubire.
Dacă nu trăiești cu iubire și din iubire, n-ai nici o șansă la eternitatea iubirii. Sufletul îți este atât de găunos încât nu poți fi decât un om bolnav și singur, care se preface necontenit pentru ca cei din jur să nu-și dea seama că ești incapabil de iubire. Or fără iubire omului îi lipsește esența dumnezeiască a sufletului de dincolo de pământesc. Indiferent cât ar vorbi despre iubire, n-o poate percepe. ”Îndatoritorul” nu simte decât frustrare în fața iubirii, un sentiment căruia nu-i cunoaște adâncurile și frumusețea divină.