"O
femeie trebuie sa arda. Sa arda de pasiune, sa arda de cuvinte, sa arda de
idei, sa arda de dorinta pentru ceea ce iubeste ea cu adevarat. Foc consistent
trebuie sa se afle sub viata creatoare a fiecarei femei." (Clarissa
Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)
“O femeie trebuie sa fie dispusa sa
arda. Sa arda de pasiune, sa arda de cuvinte, sa arda de idei, sa arda de
dorinta pentru ceea ce iubeste ea cu adevarat. Foc consistent trebuie sa se afle sub
viata creatoare a fiecarei femei.” (Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)
Exista 2 femei in fiecare femeie…
Una dintre ele este trista. S-a departat
de mult timp de natura sa instinctuala. S-a scuturat de latura sa salbatica,
neimblanzita. Se simte mica si neputincioasa, lipsita de forta. Este vlaguita
si secata de insufletire. Separata de principiul sau creator. Are aripi, dar nu
da din ele. Nu a mai zburat de mult si ii este frica. Are picioare, dar din
inertie evita sa le miste. Sovaieste adesea. Are gatul uscat. Tresare si se
cutremura. Este intepenita si indiferenta chiar daca uneori isi iese din minti.
Sentimentele ii sunt surde. Simtirea amortita. Imaginatia confuza. Nu are curaj
si ochii ei care scruteaza in jur sunt speriati sau indiferenti de atata
neinsufletire. Aceasta femeie e speriata. Fara energia ei primara. Isi ascunde
expresivitatea si puterea de creativitate ca pe un pacat. Se rusineaza fiindca
ar putea mai mult. I s-a cerut sa fie perfecta, iar perfectiunea este
dezastruoasa. O reduce la tacere si o face sa creada ca nu mai poate schimba
nimic. Aceasta femeie oscileaza si se simte incatusata. Captiva in propriul
trup, in propriul suflet. Captiva in trupurile altora, in ideile altora, in
restrictiile culturale, intr-un rol pe care se spune ca fiecare femeie trebuie
sa il urmeze.
Aceasta femeie se simte de multe ori
neimplinita si nefericita. Si-a dat o data sufletul altora si nu a luat nimic
inapoi din el. Aceasta femeie se afla in afara ciclului caruia ii apartine si a
pierdut pasul cu ea insasi. Umbra ei i-a luat-o inainte. I-au spus altii ca are
limite si limite s-a dovedit a fi totul. Aceasta femeie se teme sa vorbeasca
pentru ea insasi. Sa isi ia apararea, sa vorbeasca in numele ei. Pentru altii o
face insa... Pluteste in inertie si este acaparata de incercarile societatii si
ale celor din jur de a o domestici. Aceasta femeie are o infatisare slabita,
spectrala si infiorator de neputincios. E ca un leu pe care l-au invatat altii
sa fie pisica. Nu indrazneste sa se indeparteze prea mult de zona ei de
confort. Nu mai are curaj sa se aventureze. Accepta chiar daca sufletul ei
striga ca nu este de acord. Rade inert chiar daca sufletul ii curge de
neimplinire in picaturi si picaturi.... Aceasta femeie nu actioneaza pentru ca
se teme. Se teme ca ar judeca-o altii si se teme si de propria judecata. Cel
mai mult. Pentru ca a uitat cine este...
Este femeia care a uitat sa alerge, este
Femeia Domesticita….
Cealalta femeie este vie, salbatica,
materie bruta, frumusete si brutalitate in stare pura, este instinctiva pana in
maduva oaselor. Vrea sa alerge, sa simta vantul libertatii fluturandu-i
pletele. Aceasta femeie alearga, alearga si pe masura ce alearga se simte una
cu alergarea sa. Simte insufletirea. Isi asculta glasul si le permite si
celorlalti sa il asculte. Aceasta femeie danseaza cu oamenii si cu lupii. Are o
mie de ochi, ochii intuitiei si ai instinctelor, dincolo de care priveste lumea
si lumea o priveste prin ei. Este plina de forta si forta ei se manifesta
creativ, descatusat, lipsit de inhibitii. Aceasta femeie este nesupusa inca...
Daca nu are incotro, nu ezita sa
muste... Nu ii este rusine sa se apere sau sa-i apere pe cei la care sufletul
sau salbatic isi cauta imblanzirea. Aceasta femeie s-a conectat la frumusete,
la libertate, la salbaticie. Asa salbatica si neimblanzita cum este, este
splendida, este blanda, este mai feminina ca niciodata. Aceasta femeie este
conectata in permanenta la natura sa instinctuala. Nu a permis si nu si-a
permis sa fie captiva, nu se jeneaza de simturile ei... Nu isi ascunde simtirea
si nu ii este rusine sa afirme ca arde de dorinta. Aceasta femeie stie cand un
lucru trebuie sa fie lasat in viata. Stie cand ceva trebuie lasat sa moara. Isi
urmeaza doar calea sa naturala, fireasca… Stie doar cine este.
Este femeia care alearga cu lupii, Femeia
Salbatica…
Arhetipul Femeii
Salbatice: Suntem intuitie, forta, creativitate si suntem mult...
“Desertul este un loc unde viata este foarte
condensata. Viata in desert este mica, insa stralucitoare. Mult din ceea ce se
intampla are loc sub pamant. Multe dintre femei traiesc astfel de vieti,
vieti desertice. Foarte putin are loc la suprafata si enorm sub pamant.” ( Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with
the Wolves)
Clarissa Pinkola Estes este doctor in
psihologie, psihanalist Jungian si specialist in posttrauma, poeta si artist al
cuvintelor. Clarissa Pinkola Estes este autoarea cartii “Femei care alearga cu
lupii” (Women Who Run with the Wolves),
o carte superba, plina de mituri multiculturale, de povesti si intelesuri
profunde, o lectura excelenta pe care o recomandam cu toata caldura. Clarissa
Pinkola Estes este cea care aduce in centrul atentiei arhetipul femeii
salbatice.
Autoarea vorbeste despre existenta in adancurile psihicului
feminin a unei laturi salbatice, instinctive (datatoare de instincte bune), o
forta primitiva, creatoare, ce nu permite imbatranirea dorintei de a trai si de
a cunoaste. Este darul pe care natura il face tuturor femeilor odata cu darul
nasterii: natura noastra primara. Este Femeia Salbatica care se afla in fiecare
din noi, universul nostru feminin firesc de care incercam sa ne debarasam...
Societatea, prin rolurile rigide pe care ni le arunca in carca, incearca insa
sa domesticeasca Femeia Salbatica. Societatea, oamenii si noi intre noi
incercam sa devitalizam Femeia Salbatica tocmai
de natura sa nesupusa, tocmai de ceea ce o face speciala. Societatea a tarat
femeia in "peisajul domestic, in intelectualism, munca sau inertie. Iar
acesta este locul cel mai confortabil si sigur pentru cei care si-au pierdut
instinctele". (Clarissa Pinkola Estes)
Sa ne intoarcem catre
noi...
“Cand femeile aud de cuvantul “salbatic” …
este ca si cum povestea ar ciocani la usa celei mai adanci simtiri a femeii. O
amintire veche, veche este declansata, readusa la viata. Aceasta amintire este
despre inrudirea noastra absoluta cu femininul salbatic, imposibil de
renegat sau negat. Aceasta relatie cu femininul salbatic a devenit spectrala si
a fost ingropata prin domesticire exagerata, exilata prin cultura
inconjuratoare, lasata de stadiul de ‘neinteleasa’. Se poate ca am uitat
numele care i-au fost atribuite acestei femei … se poate… insa in sangele si
oasele noastre o stim cu totii, tanjim catre ea. Stim ca ea ne apartine si ca
noi ii apartinem.” (fragment dintr-un interviu pe care Clarissa
Pinkola Estes l-a acordat publicatiei radiancemagazine.com)
In aceeasi carte, cunoscutul psiholog
sesiseaza si explica similitudinea dintre spiritul feminin salbatic care
salasluieste in fiecare femeie si femeia-lup: “O femeie este asemenea unui
lup: este apriga, isi constientizeaza teritoriul, este gata sa se ofere suport
pentru a te sprijini, are o forta a vietii puternica, abilitatea de a da viata,
este inventiva, loiala, ratacitoare.”
“Femeile lup si femeile sanatoase
impartasesc anumite trasaturi psihice. Sunt inrudite prin insasi natura lor.
Sunt curioase, posesoare de forta si de rezistenta. Au abilitatea de a suporta.
Sunt intuitive, preocupate de cei mai tineri, de partenerul lor, de grupul din
care fac parte. Cu toate acestea, ambele categorii au fost vanate si hartuite
si li s-a impus in mod fals sa fie devoratori, sa fie nesincere, agresive, mai
putin valoroase decat cei care le-au calomniat. Separarea de natura salbatica
feminina atrage dupa sine confuzia… Din aceasta cauza, multe femei gresesc
drumul sau se abat de la calea lor naturala…” (Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)
“Nu suntem menite sa fim fiinte firave
cu parul fragil si sa nu putem sari, sa nu putem vana, sa nu putem da nastere,
sa nu putem crea, sa nu putem crea viata. Separarea de natura sa copilaroasa si
zburdalnica face ca personalitatea unei femei sa devina slaba, friabila,
anemica, spectrala.”, se
specifica in aceeasi carte. Noi suntem de acord... Suntem puternice prin
natura noastra.
Cand ajunge insa egoul nostru sa domine
natura noastra feminina instinctuala? Cand instinctul innascut, datator de
viata si de creativitate, a ajuns sa fie dominat de limite, bariere sau roluri?
Cum ajungem sa renuntam la noi insine si la natura noastra instinctuala?
Cand?... “Cand o persoana superba vine in viata noastra, iar noi renuntam la
orice pentru acea persoana si iesim din scena... Cand ne luam un job pe care il
uram pentru banii pe care ii iubim si ne gandim ca prin simplul fapt de a face
ceva, viata noastra o sa fie mai buna in mod miraculos. Acestea sunt genul de
limite, limitari si constrangeri cu care se lupta oamenii in general. Iar daca
nu posezi acest simt al naturii instinctuale, atunci te afli mai degraba in
afara propriilor cicluri (prin cicluri intalnim Totul), decat in mijlocul lor.”,
explica Clarissa Pinkola Estes in acelasi interviu. “Iar
aceste cicluri din viata noastra sunt nasterea, lumina, energia si apoi
epuizarea, declinul si moartea. Apoi incubatia si revenirea unei noi vieti.
Copiii nostri, munca noastra, iubitii nostri – totul trece prin acest ciclu.”,
mai precizeaza autoarea.
Intuitia, glasul
formidabil din adancurile psihicului feminin
Intuitia are gheare precum lupul, spune Clarissa Pinkola Estes
in acelasi articol. Prin intermediul acestor gheare ale intuitiei, simturile ni
se ascut si devenim capabile sa examinam lucrurile. Intuitia are ochi care pot
vedea prin scuturile auzului uman, afirma plastic autoarea in acelasi articol.
Fara doar si poate, instinctele reprezinta o unealta psihica formidabila. Odata
ce ne afirmam aceste instincte, ne acceptam constiinta animalica precognitiva,
una care adanceste feminitatea si ascute abilitatile de a ne misca increzatoare
in lumea exterioara”.
Ce influenta are insa Femeia Salbatica din noi asupra Femeii
care suntem? Ce impact? Cu Femeia Salbatica ca aliat, ca lider, ca model, ca
profesor, vedem, nu doar prin doi ochi, ci prin ochii intuitiei. Ochii
intuitiei sunt mai multi. Iar cand ne afirmam intuitia, suntem asemenea
noptii stelare. Ne uitam la lume printr-o mie de ochi… (Women Who Run
with the Wolves, Clarissa Pinkola Estes)
Te invitam sa urmaresti si aceasta povestire superba, Femeia
Schelet, o poveste populara care a inspirat-o si pe Clarissa Estes si pe care o
regasim si printre povestirile sale in "Femei care alearga cu lupii".
Acesta este site-ul oficial al Clarisei Estes: clarissapinkolaestes.com
Dana N
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu