Preţul iubirii

 

Se zice că un tânăr mergea într-o zi printr-un sat cu o colivie de păsări în mână. Erau nişte păsări amărâte fără pene frumos colorate, fără glasuri de privighetoare. Şi se întalneşte cu un bătrânel. Acesta văzându-l îi zice:

Ce ai acolo tinere?
Uite, nişte păsări de camp.
Dar ce vrei sa faci cu ele?
Mă duc să mă joc cu ele si să le chinuiesc.
Dar după ce le chinuieşti ce faci cu ele?
Le smulg penele şi apoi le dau la pisică să le mănânce.
Nu le vinzi? zice bătrânelul cu milă uitandu-se la păsări.
Ei na…nu valoarează nimic…zice copilul râzând…sunt bătrâne, urâte şi oricum vor murii curând.
Cât vrei pe ele? Insistă bătrânelul.
O suta de lei…zice copilul încercându-şi norocul.
Bătrânelul nu zice nimic, scoate banii, plăteşte şi ia colivia. Tânărul dispare repede, ca nu cumva să se răzgândească bătrânelul şi să-i ceară banii înapoi. Acesta din urma merge până la marginea unui câmp şi deschide colivia. Păsările însă nu vroiau să iasă. Încet, încet, cu multă răbdare şi grijă, le convinge să iasă din colivie şi să-şi ia zborul.

Dragii mei, de ce v-am spus toate acestea… acum câteva zile am reîntâlnit un prieten de-al meu închis în “colivia” lui, suferind sufleteşte. Într-adevar am putea să facem multe speculaţii, dar e adevarăt că după ce ai fost captivul unui gând, într-o anumită stare de spirit în care învârţi aceleaşi idei deprimante care te apasă din ce în ce mai mult, luându-ţi parcă şi aerul pe care îl respiri, e destul de greu să ieşi din starea în care eşti. Dacă cineva îţi spune: haide, bucurăte de viaţa, uită! Bucură-te! Viaţa e frumoasă! E frumoasă aşa cum e ea!…e foarte greu să îl crezi. Mai degrabă îl consideri puţin dus de-acasă şi trebuie foarte multă convingere din partea celui care ”plateşte” şi te cheamă să fi liber..să iubeşti din nou..să trăieşti din nou.

Dragii mei, bătrânelul a plătit un preţ mare pentru nişte păsări aproape moarte. Putem să privim puţin şi să ne gândim ce înseamnă viaţa şi iubirea pentru noi? Care este preţul iubirii noastre şi cine a plătit acest preţ pentru ca noi să fim fericiţi? Chiar dacă avem tendinţa să rămânem închişi în propia noastra colivie, în lumea noastră, chiar dacă nu eşti autentic, chiar dacă n-ai plătit pentru cineva preţul pe care acel bătrânel l-a plătit, totuşi, încet, încet, trebuie să te trezeşti şi să îţi dai semana că cineva a plătit preţul iubirii tale, preţul vieţii tale pentru ca tu să fi fericit. Noi nu ne cunoaştem pe noi, nu ştim ce putem şi ce ar trebui să însemne viaţa pentru noi. Dragii mei, iubirea adevarată nu vă cheamă la zăbrelele coliviei, ci ne cheamă la libertate la pace şi bucurie. Ne cheamă să trăim peste considerentele umane, să rupem barierele umane care ne împiedică să devemin cu adevărat fiinţe ale iubirii.

http://artaiubiri.wordpress.com/