Nu pot
sa-mi explic asta, dar mi-as fi dorit uneori sa fiu un om de stiinta. Sa stau
linistita in camera mea, inconjurata de mii de carti si caiete in care sa-mi
scriu notitele. Sa surprind lumea din jurul meu pentru a o putea cuprinde.
Poate ca singurul lucru care se regaseste in fiinta mea si are legatura cu
aceasta ocupatie este capacitatea de a trage concluzii.
Asadar,
regasiti mai jos 7 lucruri care mi-au influentat procesul de dezvoltare personala in acest an:
1.
Exista un timp al rabdarii si un timp al actiunii. Cel mai important
invatator este cerul insusi: atunci cand este plina, luna se hotaraste sa
descreasca pentru a deveni noua si a gasi puterea sa creasca. Am observat,
asadar, ca inainte de a cauta noul in viata mea, este nevoie sa las deoparte obiceiurile care imi
ingreuneaza schimbarea.
2.
Daca nu imi ofer eu respectul de care am nevoie, ceilalti nu o vor face. O parte din mine
astepta intotdeauna aprecierea celorlalti, insa chiar si in momentele in care
aceasta venea, parca nu era suficienta. Am invatat, astfel, ca respectul este
ascultarea propriei voci interioare si actionarea conform acesteia. Si chiar
daca ceilalti sunt deranjati de aceasta voce pentru ca nu sunt obisnuiti cu ea,
atata timp cat eu raman autentica, si ei se vor opri sa o asculte, chiar si cu
riscul negarii ei.
3.
Iubirea m-a facut sa inteleg ca pe masura ce devin a celuilalt,
imi apartin de fapt mie. Anul acesta am simtit cu adevarat ce inseamna iubirea. Si
chiar daca a durat mai putin decat mi-as fi dorit, profunzimea trairilor si
insuficienta cuvintelor au reusit sa transceada timpul. Am reusit sa ma bucur
de prezenta celuilalt si am invatat ca doar cateva momente pot fi mai intense
decat o viata intreaga. Multumesc, B!
4.
Nu stiu ce se ascunde in spatele suferintei nimanui. Desi de multe ori
doar presupunem, niciodata nu vom putea sti adevarul despre ce se ascunde sub
cea mai trista expresie, dar nici in spatele celor mai frumoase zambete. Si am
mai invatat ca cea mai mare greseala cand eu sufar si tu suferi este sa ne
blamam unul pe altul. Abia cand am fost in situatia asta, am constientizat de
fapt ca durerea pe care o purtam intrinsec ne determina sa nu mai vedem durerea
celuilalt si tocmai de aceea ajungem sa ne invinovatim pentru ceva ce nici
macar nu ne apartine.
5.
Desi oamenii din viata mea dispar, amintirea lor este cea mai
pretioasa consolare. Anul acesta a murit o foarte buna prietena, insa prezenta ei
in aceasta viata a fost poate cea mai mare sfidare adusa timpului. Mi-a fost
greu sa invat si poate ca nu am reusit asta in totalitate, ca ne putem bucura
de ceilalti pana intr-un anumit moment, iar amintirea lor este ceea ce putem
pastra de fapt. Poate faptul ca floarea ei preferata a fost floarea soarelui,
nu era altceva decat o invitatie catre noi inceputuri.
6.
Atunci cand nu gasesti schimbarea in interior, exteriorul poate fi o piedica. Anul acesta m-am
mutat de sapte ori in speranta ca imi voi gasi locul, insa tot acest proces nu
a fost decat rezultatul unei confuzii si mai mari. Ironic sau nu, am revenit in
acelasi loc de unde am plecat si am constientizat ca atata timp cat sunt
impacata, locul meu poate fi si in singuratate, si in mijlocul celorlalti. De
asemenea, am regasit dorinta de a-mi complica viata atunci cand lucrurile par
sa urmeze o ordine fireasca ce in ochii mei parea doar monotona.
7.
Desi pari sa-ti fi pierdut drumul, niciodata nu esti in alta
parte decat pe calea ta. M-am gandit atat de mult la drumul meu incat am uitat ca pasii
mei il batatoresc in fiecare zi. L-am vazut atat de mult in termeni abstracti
incat am uitat ca il traiesc la nivelul cel mai concret. Desi am simtit la un
moment dat ca ,,mi-am pierdut calea”, mi-am dat seama ca acest lucru este
imposibil. Pentru ca nu putem fi in alt loc decat pe calea noastra. Si am mai
invatat ca nimeni nu-mi poate spune unde incepe si unde se termina un drum
pentru mine. La urma urmei, trairile proprii sunt cele mai mari confirmari. Mai
mari si decat ale oamenilor de stiinta!
Andreea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu