Nu cauta IUBIREA, trebuie sa distrugi barierele ridicate impotriva ei!

Ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Eram de fapt eu, in cautarea iubirii.

Eseu despre iubirea adevarata - Ce inseamna iubirea adevarata? Ce se intampla cand ne indragostim?

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei. - Rumi

Unii dintre noi…

Am esuat in multe feluri in trecut in ceea ce priveste relatiile romantice. Simt o tristete acum, in timp ce inteleg si decodific modul cum functionam din punct de vedere mental si emotional… Am sentimentul acesta de amaraciune si durere fiindca ceea ce am crezut eu ca e iubire, ceea ce imi doream eu pentru mine, nu era neaparat si ceea ce era bine pentru mine.

Exista un fel de amaraciune in noi in momentul cand orice Mit cade. In orice om e o rezistenta atunci cand minciunile sunt devoalate. Acest mit se disipa in fata mea: ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Am fost dusa in eroare de catre propriul sistem emotional. Nu era iubire, eram de fapt eu in cautarea iubirii – o cautare profunda si dureroasa. O sete de ceva ce nici macar nu stiam ce gust are cu adevarat. Sufletul tau vrea ceva ce ii lipseste, in timp ce mintea ta isi va face programul si toate strategiile intr-o incercare nereusita de a fi in ajutorul fiintei insetate. Tristetea asta are imaginea unei zile de toamna si eu mergand cu ochii plecati pe o strada goala.

Suntem unii dintre noi care nu am stiut sa cream relatii frumoase si stabile cu altcineva si pare ca cei care pot nu prea ne inteleg aceasta inabilitate. Nu prea au cum sa inteleaga, dar este de parca i-ai cere unui pinguin sa zboare. Vedeti voi, unii dintre noi nu avem abilitatile necesare pentru a ne implica in relatii sigure, fiindca sistemul nostru psihologic nu cunoaste cum iubirea sanatoasa ar trebui sa fie, sa se simta, ce gust are cu adevarat. Noi ne-am pus de mai demult in inconstientul nostru, speranta in proiectii ireale, in povesti preluate de primprejur. A fost necesar sa ne construim o perspectiva a "iubirii ideale" pe care in realitate nu am simtit-o niciodata. O parte din noi avea nevoie sa se asigure ca asa ceva este totusi posibil si ca in mijlocul disperarii, noi putem sa fim capabili sa functionam si sa mergem mai departe.

Iubirea care te trezeste

Dar motivul pentru care ne atrage cineva nu este acela care ne imaginam noi ca e. Cei ca noi, care ne-am agatat de povesti ca sa supravietuim, aflam brutal ca printii si printesele nu exista de fapt si ca ei, cei in care ne-am pus speranta, sunt doar reflectia lipsei de iubire pe care am trait-o si in trecut.

Ultima data cand eu m-am indragostit a fost acum 4 ani si toata experienta a avut mai degraba conotatia unei treziri spirituale, decat a unor mari povesti de dragoste, de genul acelora pe care le vezi doar in filme si la care aspiram eu. Conotatie spirituala in sensul ca m-a facut facut sa ma intorc dinspre exterior inspre interior, inspre mine insami, a fost momentul cand eu am inceput sa imi observ subconstientul si sistemele psiho-emotionale, sabloanele de comportament. A fortat o revolutie psihologica.

Imi amintesc de mine acum, cu inima "alergand" haotica si picioarele tremureandu-mi in prezenta acestei persoane. Era ceva ce eu nu mai simtisem pana atunci, o atractie de nesuportat. O forta care m-a ingenuchiat.

Acum traiesc un contrast puternic intre acea experienta si ceea ce am aflat in acesti ultimi ani prin auto-observare si o munca psihologica dificila uneori si constiincioasa, o munca cu mine insami: „Vezi un barbat sau o femeie in mijlocul unei incaperi aglomerate, iar energia acelei persoane te atrage incontrolabil. Ti-ai intalnit <<sufletul pereche>> si simti asta la modul visceral – instinctele tale, mintea, corpul iti explodeaza sub sageatile inmuiate in feniletilamina ale lui Cupidon. Tu crezi ca acest sentiment este „iubire”, este atat de puternic si atat de pur ca nimic nu se poate ridica la aceeasi intensitate si, chiar daca partial ceea ce crezi este corect, exista cu mult mai mult in aceasta poveste despre atractivitatea intre oameni.”

„Tu iti alegi un partener bazandu-te pe imaginea compozita a celor care au avut grija de tine atunci cand erai un copilas. Acestia erau cei pe care te bazai pe-atunci pentru absolut orice. Erai totalemente dependent de ei si, in fragilitatea lor umana si ignoranta lor, au facut greseli in modul cum te-au crescut. Poate ca erau distanti, poate ca te controlau prea mult, poate ca te faceau sa simti rusine sau poate erau de-a dreptul cruzi. In alte situatii, poate ca ai avut ingrijitori care erau iubitori, blanzi, rabdatori si incurajatori. Sau poate ai avut experienta unei combinatii dintre aceste situatii din momentul cand te afali in pantec, pana pe la 5 ani. Aceasta este perioada cand conceptia ta despre ceea ce inseamna lumea si iubirea, s-a format.” – spune acest articol - Motivul pentru care esti atrasa de cineva nu e acela pe care il crezi

Acei primi ani in contact cu oamenii care aveau grija de tine a fost momentul cand conceptia ta cu privire la ce inseamna lumea si iubirea s-a format. Te rog, citeste de mai multe ori! S-ar putea sa ai o realizare brusca. Ideea ta despre iubire are la baza tipul de legatura afectiva, de relatie pe care l-ai avut cu cei care au avut grija de tine in acea perioada, adesea parintii.

Daca tu nu ai simtit dragostea aceea sigura de care aveai nevoie ca si copil, imagineaza-te cum in mod inconstient tu ca adult, ai o dorinta disperata de acel tip de iubire si inconstient suferi din cauza acelui gol care se mai numeste si "deprivare emotionala". Deprivat emotional, ai sa te prabusesti in iubire ("fall in love" spun englezii), ai sa te abandonezi in acea senzatie de speranta si nevoie.

Dar mai devreme sau mai tarziu, magia se transforma in intunericul pe care oricum il stiai; vei incepe sa cunosti mai bine aceasta persoana ce emana o putere imensa asupra ta si incepi sa simti probabil ca ceva nu e tocmai in regula, in masura in care te straduiesti sa crezi in voi doi pe mai departe. La modul inconstient, ceva din tine isi da insa seama ca decorul e schimbat dar scenariul este acelasi, acela de care inima ta a vrut cu atat de multa ardoare sa fuga si de care a vrut sa se vindece: trauma, abuz, neglijare, invizibilitate, teama...

„Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Nu aceasta persoana este cea care te va ajuta sa completezi procesul de vindecare de care ai nevoie ca sa traiesti o dragoste reala, pe deplin functionala.” – citat din acelasi articol. Deci aceasta ar trebui sa fie iubirea adevarata - sa nu te simti mai putin in nicio clipa, sa primesti atentie, grija, sa nu fii parasit in niciun fel.

Diger perspectiva asta noua si sanatoasa pe care o invat prin intermediul psihologiei si al prietenilor mei, cu o atitudine perplexa: Stai putin, indragostirea nu e de fapt de ajuns ca sa garanteze iubirea adevarata?

Eu nu am stiut… Eu nu am stiut ca iubirea nu ar trebui sa implice si suferinta. Eu nu am stiut macar ca exista iubire fara suferinta. Experienta pe care am avut-o eu in copilarie, m-a invatat o alta realitate.
Daca esti cu cineva care nu te valorizeaza, care te ignora, isi retrage afectiunea, nu este cu adevarat indragostit/a de tine, te trateaza mai putin decat pe o persoana magnifica, atunci e timpul sa mergi mai departe. Trebuie sa pleci fara nici un regret. Ai fost inselat - iubirea romantica pe care ti-ai imaginat-o, era doar un miraj. Speranta a fost in van. A fost o incercare nereusita de a gasi conexiunea dorita si de care orice fiinta umana ar nevoie… Dar sistemul tau a jucat aceleasi reguli si a gasit familiaritate in ceea ce nu era neaparat bun, bland, incurajator si protector pentru tine.

Din prisma ultimilor ani a trebuit sa inteleg ce se intampla cu mine si asta dintr-o perspectiva largita. In procesul asta au fost clipe cand mi-am simtit inima bagata intr-o masina de spalat brutala, m-am simtit destramata si deznadajduita uneori, incercand cu disperare sa inteleg cum asa ceva poate fi posibil: sa simti o atractie imensa fata de cineva care e capabil sa te ridice pana la stele si in acelasi timp te face sa te simti mizerabil. Am inceput sa vad si sa slefuiesc aspectele din mine care ma tineau intr-un scenariu neprieten.

Imi imbratisez vulnerabilitatea asta care m-a facut puternica acum. Stiu ca nu a fost vina mea pentru aceasta si nici pentru celelalte relatii disfunctionale pe care le-am avut. Nici vina parintilor mei nu e.

Sunt intr-adevar unii dintre noi care, daca nu ne trezim, vom recrea acelasi sablon la infinit, doar fiindca niciodata pana acum, nimeni nu ne-a iubit asa cum ar fi trebuit sa fim iubiti. Noi nu avem uneltele subconstiente ca sa recunoastem pe acea persoana care ar fi putut sa ne ofere acea iubire sanatoasa si infloritoare; ne indragostim fara de speranta de familiaritatea celor care in final nu vor face decat sa puna sare pe ranile noastre emotionale deschise, oameni care in exterior emana o aura a iubirii ideale in care am vrut noi mai demult sa credem – un ambalaj stralucitor care impacheta vechiul.

Si cumva, partea interesanta e ca… cei cu sarea in buzunare si stralucirea in ochi … Nici ei nu stiu acea iubire, nu stiu cum sa se apropie, nu stiu sa iubeasca si sa fie iubiti, nu au incredere in iubire, in masura in care si-o doresc la fel de insetat. Iar inimile lor faramitate sunt exact la fel ca ale noastre. Acel scenariu al sufletelor pereche gemene care oglindesc durerea unul celuilalt, intensitatea acesteia si scenariile similare care au creat acea durere.

Unii dintre noi, asemenea mie, poate sunt destul de norocosi sa isi scoata ochelarii innegriti de pe ochii mintii… si se uita in oglinzi si in durere. Si asa incepi sa iti constientizezi structura mentala si emotionala si se face lumina in modul cum procedai si ce alegeai sa faci in anumite situatii.

O problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de Constiinta care a creta-o. - Einstein

Imi amintesc de mine, acum vreo doi-trei ani cred, holbandu-ma la fraza asta si fiindu-mi imposibil sa inteleg la ce se refera. Dar acum inteleg. Vorbind aici despre "problema" iubirii, am inteles ca trebuie sa iti smulgi sinele asta cu o multitudine de aspecte, din vechiul sau sistem de a actiona si ca trebuie sa inveti noi realitati, acelea care in sfarsit, te vor ajuta mai mult, e nevoie sa te muti practic, in alta paradigma de cunoastere. 

CONSTIENTA…

Altfel, mintea noastra subconstienta va continua sa recreeze sabloanele vechi, alegand scenariile deja stiute si caile deja batatorite in prisma unor vremuri vechi, nefaste, acelea ale iubirii neimplinite. E modul de a trai pe pilot automat…

Cand realizezi, iti dai seama ca e timpul sa alegi altceva. Noile orizonturi se deschid in imaginatia mea, o experienta care se amesteca cu amaraciunea data de renuntarea la trecut. Renuntarea la visurile alea destramate si asteptarile bazate pe imaginatia despre iubire si nu pe emotii vreodata simtite, proiectii si sperantele incapatanate in legatura cu omul ala care te-a facut sa simti ca intreaga fiinta iti explodeaza.

Asadar...

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei., spunea invatatorul sufist Rumi.

Pentru unii dintre noi, barierele sunt reci si inalte… Bariera este modul cum am inteles noi ca iubirea trebuie sa fie si sa se simta, atunci, in copilarie… Nu ii invinui pe parintii tai, nici ei nu au stiut iubirea. 

www.garbo.ro