Gelozia este un sentiment profund,
foarte bine inradacinat si dificil de modificat.
De multe ori, oamenii isi imagineaza ca sunt gelosi pentru ca sunt
indragostiti, dar de fapt se „indragostesc” pentru ca au nevoie ca o persoana
sa stea langa ei pentru a nu se simti singuri.
In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, gelozia partenerului ne face, de cele
mai multe ori, sa ne imaginam ca suntem iubiti, insa, in acest context, aceasta
este confundata cu iubirea, iar iubirea mult dorita se transforma intr-o lupta
fara invingatori.
“Gelozia vine pur si simplu din teama persoanei ca nu are valoare de una
singura. Cu cat persoana este mai putin capabila sa-si gaseasca ea insasi
protectia necesara si cu cat increderea in sine este mai mica, cu atat creste
nesigurata, teama de abandon si implicit apare gelozia, caracterizata prin
nevoia puternica de a mentine partenerul cat mai aproape, pentru protejarea
propriei portii de afectiune. Relatia traditionala oscileaza intre afectiune si
dominare, din pacate, doi poli incompatibili pentru construirea unei relatii
reale. Cu alte cuvinte gelozia seamana aparent foarte mult cu iubirea, dar este
in realitate un frate vitreg malefic, cu caracteristici diametral opuse”,
explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Sentimentul geloziei ne indica un tip de relatie in
care posesia predomina in detrimentul afectiunii, iar puterea in detrimentul
iubirii. Acest sentiment ascunde in el un intreg comportament, o intreaga
strategie in care dragostea se amesteca cu:
1.
Teama – „Daca nu esti langa mine, nu ma
simt protejat/a”
2.
Morala – “Datoria ta este sa te ocupi de
mine/casa/familie"
3.
Santajul - „Voi muri sau ma voi sinucide
daca ...”
4.
Amenintarea – “Daca nu esti cum vreau eu/cu
mine, ai sa vezi tu/ vei plati scump”
5.
Culpabilizarea - „Daca iubesti si pe altcineva,
inseamna ca nu ma iubesti pe mine!”
6.
Manie/furie – “Daca ma supar si reactionez,
celalalt se sperie si nu mai pleaca”
7.
Luarea de ostateci - Copiii sunt de obicei cei prinsi
la mijloc
8.
Ideologia - „Pentru ca ne iubim, trebuie sa
facem totul impreuna”
9.
Autoritatea - „Nu ai voie sa faci/ai ceva fara
mine”
10.
Suferinta - „Nu mai pot sa
dorm/mananc/muncesc din cauza celuilalt”
11.
Boala - Anxietate, depresie, atacuri de
panica, somatizari
12.
Forta/agresivitate - partenerul este retinut prin violenta
verbala si/sau fizica, imobilizare, incuiatul usii, interzicerea accesului la
masina, bani, telefon sau orice alt mijloc de a lua legatura cu exteriorul
13.
Crima - „Daca nu-mi poti apartine, nu ai
de ce sa traiesti”
Psihologul Laura Maria Cojocaru: “Fidelitatea este inteleasa de multe
ori gresit”
Cuvantul fidelitate provine de la grecescul „fides”, care inseamna
incredere. Ca orice lucru in acesta lume, si fidelitatea comporta doua
aspecte: cel pozitiv - increderea reciproca si cel
negativ, pervertit, in care fidelitatea devine sinonima cu abstinenta,
represiunea, limitarea si detentia. “Atunci cand se accentueaza doar aspectul
negativ, cuplul devine o inchisoare, un loc al reprimarii, iar partenerul de
viata se transforma intr-un inamic. Multi oameni sufera de singuratate doar din
cauza limitelor determinate de educatia primita, de conditionarile cauzate de
unele conceptii de viata preluate de-a valma, pentru ca, in acest caz,
cuvintele „te iubesc” deviaza de la sensul lor pur si minunat si devin doar temeri
si „inchisori” pentru celalalt.
Auzim mult prea des expresii de genul: „ma tem ca tu nu ma iubesti”, “„ sa
ma iubesti doar pe mine!”, „te iubesc daca si tu ma iubesti”, „daca ma iubesti,
faci/esti asa cum iti cer”, „te iubesc daca esti perfect/a”, s.a. Atunci cand
„te iubesc” inseamna „ma iubesc asa cum sunt si te iubesc asa cum esti“, putem
vorbi cu adevarat de iubire, pentru ca fidelitatea fata de celalalt incepe cu
fidelitatea fata de tine insuti, pentru ca linistea ta este asigurata cu
adevarat doar atunci cand pot sa-ti satisfaci tu insuti aspiratiile si atunci
este minunat sa-ti doresti si sa poti imparti asta cu partenerul/a. Atunci cand
reusesti sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti, doar atunci o vei putea
face si cu partenerul/a si vei constata ca gelozia va deveni un sentiment
inutil.
Atunci cand tu insuti te apreciezi, te iubesti, te respecti, esti sensibil
la tot ceea ce te inconjoara, atunci poti iubi cu adevarat viata si oamenii,
atunci poti cu adevarat sa construiesti o relatie cu o persoana aflata in
aceeasi dispozitie. O astfel de dragoste cunoaste foarte rar deceptia si
disperarea, atata timp cat amadoi se ingrijesc de cresterea ei, fiecare insa
ramanand el insusi”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu