OSHO-Ajutati-va copiii sa fie liberi

 

 

Am primit urmatoarele randuri pe mail, si a trebuit sa le impartasesc aici, pentru ca explica foarte frumos relatia dintre parinte si copil, din mai multe puncte de vedere. Osho are intotdeauna o privire ampla asupra multor lucruri, si iata si acum parerea sa despre relatia parinte-copii. Daca aveti indoieli sau vinovatii in privinta indepartarii de parinti, Osho vine acum in ajutor, intarind ideea ca este menirea copiilor sa se distanteze de parinti. Cumva aici el descrie cam ceea ce se intampla in lumea animalelor. Parintii isi cresc puii apoi ii alunga in salbaticie pentru a putea sa se descurce singuri pe baza celor invatate de la parinti. Intr-o zi am vazut pe balconul meu un porumbel mare care isi invata puiul sa zboare. Se tot plimba pe pervazul balconului cu el, iar puiul se vedea ca era tare speriat, la un moment dat, porumbelul mare l-a impins pe cel mic de pe pervaz iar acesta a zburat, chiar bine, pot spune, pana pe urmatorul pervaz. Cam asta e si menirea noastra, sa ne luam zborul, si Osho chiar o spune bine:

“Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți ea, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-și iubește meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare să nu fie acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Am auzit odată o poveste frumoasă:
Doamna Ginsberg, ajunsă în Rai, îl întreabă pe îngerul de la registratură:
– Spune-mi, aș putea să mă întâlnesc cu cineva care este aici, în Rai?
– Desigur, răspunde îngerul, dacă persoana pe care o căutați se află aici…
– Cum să nu, sunt sigură că e aici. Este vorba de Fecioara Maria.
Îngerul își drese vocea:
– Mda, dumneaei se află în alt sector, dar dacă insistați, pot înainta cererea. Este o doamnă plină de bunătate și poate că va dori să revadă aceste locuri.
Cererea fu înaintă cu încetineala funcționărească obișnuită, iar Fecioara se dovedi, într-adevăr, plină de bunătate. Nu peste multă vreme, doamnei Ginsberg i se făcu onoarea și bucuria de a se afla în prezența Fecioarei. Doamna Ginsberg privi îndelung chipul radiind de lumină care-i stătea înainte, apoi spuse:
– Iertați-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu să pot pune această întrebare. Cum ați făcut să aveți un fiu atât de minunat, pe care milioane de oameni îl venerează ca pe un dumnezeu?
Fecioara răspunse:
– Doamnă Ginsberg, noi am sperat că va fi doctor…

Părinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare. Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt. Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele. Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați. Aceasta este necondiționată. Atunci va apărea o lume complet nouă. Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini.
Doar dacă ești împlinit, dacă ceea ce faci nu este numai o profesie, ci vocația ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea față de părinți sentimente pozitive. În caz contrar, ei sunt cauza existenței tale mizerabile. Nu le poți fi recunoscător și nici nu ai pentru ce. Numai împlinit vei fi recunoscător. Iar împlinirea e posibilă numai dacă nu vei deveni un obiect. Trebuie să devii o persoană. Trebuie să devii o valoare în sine. Destinul tău este să devii un om împlinit.

Tatăl insistă: „Trebuie să mă iubești, sunt tatăl tău”, iar copilul trebuie să se prefacă. De fapt, nu-i obligatoriu să-și iubească nici mama. Este un lucru natural ca mama să aibă un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ei, dar invers nu este neapărat la fel de valabil. Copilul nu-și iubește mama din instinct. Că are nevoie de mamă este altceva, că se folosește de mamă este, iarăși, cu totul altceva. Dar nicio lege a naturii nu spune că trebuie să o iubească. O place pentru că îl ajută, pentru că fără ea nu se poate descurca. Așa că îi este recunoscător și-i poartă respect, ceea ce e normal. Dar iubirea este cu totul altceva.

Iubirea curge în jos, de la mamă la copil, și nu invers. Lucrurile sunt simple: iubirea copilului este pentru el însuși, iar atunci când va crește, va fi pentru copilul lui, nu invers. Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare. Mama este izvorul, iar iubirea curge către generația nouă. A o întoarce înapoi este un act forțat, nenatural, nebiologic.
Dar copilul trebuie să se prefacă, pentru că mama spune: „Sunt mama ta, trebuie să mă iubești”. Și atunci ce face copilul? Se preface, și astfel devine politician. Fiecare copil devine un politician încă din leagăn. Când intră mama în cameră, zâmbește ca un veritabil președinte american. Trebuie să zâmbească chiar dacă nu simte bucurie. Deschide gura, își mișcă buzele. Acest lucru îl ajută, e o metodă de supraviețuire. Iubirea e falsă. Și când ai găsit cea mai ieftină și mai mecanică formă de iubire, e greu s-o mai descoperi pe cea ideală, originală, autentică.
Apoi trebuie să-ți iubești surorile, frații, neamurile… fără un motiv anume. De fapt, câți își iubesc sora și pentru ce? Acestea sunt doar idei făcute să țină familia unită.

Tot acest proces de falsificare te aduce la un moment dat în punctul de a te îndrăgosti tot printr-o falsă iubire. Ai uitat ce e iubirea. Te îndrăgostești de culoarea părului cuiva. Ce are asta cu iubirea? După două zile, nici n-o mai vezi. Te îndrăgostești de o formă a ochilor sau a nasului. Dar după luna de miere, toate astea te vor plictisi. Și atunci va trebui să te descurci cumva. Cum? Mințind, înșelând. Spontaneitatea ta e otrăvită, altfel n-ai putea să te îndrăgostești pe bucăți. Iar tu nu vezi decât părțile. Dacă te întreabă cineva de ce iubești o anumită femeie sau un anumit bărbat, vei răspunde: „ Pentru că e atât de frumoasă!” ori „Îmi plac ochii lui, părul, proporțiile corpului” sau mai știu eu ce… Toate astea sunt prostii. Această iubire nu este profundă și nu are valoare. Nu va deveni intimitate deplină. Nu va dura o viață, se va usca foarte repede, pentru că este superficială. Această iubire nu este izvorâtă din inimă, ci doar un fenomen al minții. Poate că arată ca o actriță și de aceea îți place de ea, dar a plăcea nu e totuna cu a iubi. Iubirea este un fenomen diferit, nedefinit, misterios.
Am fost întrebat dacă n-ar trebui să iubim cât de mult putem. Credeți că iubirea e totuna cu a munci până cazi lat? Aici nu este vorba de ceva ce „trebuie” să faci, ci de un fenomen al inimii. Este transcenderea minții și a corpului. Nu este proză, ci poezie. Nu este matematică, ci muzică. Nu o faci, ești ea. Iubirea nu se face, ea este. Toți acești „trebuie” apasă greu asupra spontaneității tale. Iubirea nu „trebuie”, ea nu poate fi comandată. Nu te poți forța să iubești cât de mult poți. Exact asta încearcă oamenii să facă și de aceea lipsește iubirea din lume…

O mamă trebuie iubită într-un cu totul alt mod. Ea nu este și nu poate fi iubita ta. Dacă te atașezi prea mult de mama ta, nu vei putea să-ți găsești o iubită. Și în sufletul tău vei fi furios pe mama ta, pentru că din cauza ei nu poți trăi cu o altă femeie. Despărțirea absolută de părinți este o etapă a procesului de creștere și de împlinire. Ca și nașterea. Și atunci ți-ai părăsit mama. Într-un fel, și atunci ai trădat-o… Dar dacă în pântecele mamei copilul s-ar gândi la trădare, („Cum să-mi părăsesc mama care mă poartă în ea?”) ar ucide-o și ar muri și el. Deci trebuie să iasă de acolo.

Mai întâi este unit în totalitate cu mama, apoi acea legătură este tăiată. Începe să respire singur: acesta este începutul creșterii. Devine un individ și începe să funcționeze separat. Însă timp de mai mulți ani va rămâne dependent de ea. Laptele, mâncarea, adăpostul, iubirea îl vor face dependent de mama lui. Fără ea, e un neajutorat. Pe măsură ce devine puternic, se va îndepărta tot mai mult. Alăptatul va înceta în momentul în care el va putea consuma o altă hrană. Se va îndepărta mereu mai mult.

Într-o zi va merge la școală și-și va face prieteni. Când va deveni adult, se va îndrăgosti de o femeie și, într-un fel, își va uita mama, pentru că femeia îl va copleși, va fi mai puternică decât el. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ceva nu e în regulă. Dacă mama ta se agață de tine, nu-și îndeplinește corect datoria de mamă. Și aceasta este o problemă foarte delicată. Mama trebuie să te ajute să mergi pe calea ta – în asta constă misiunea ei. Mama trebuie să te facă puternic, pentru a putea pleca de lângă ea. Aceasta este iubirea ei. Aceasta este datoria ei. Dacă te agăți de ea, greșești. Totul se întoarce atunci împotriva naturii. Ca și cum râurile ar curge în sus. Totul se dă peste cap. Mama este izvorul tău. Dacă vei curge spre ea, vei merge împotriva curentului, împotriva firescului. Râul se îndepărtează de izvor, îndreptându-se spre ocean. Acest lucru nu înseamnă că nu-ți iubești mama, din care ai izvorât.

Nu uitați: iubirea pentru mamă este respect, nu dragoste. Iubirea față de mamă trebuie să aibă calități de recunoștință, de respect profund. Ea ți-a dat naștere, ea te-a adus pe lume. Iubirea ta trebuie să fie ca o rugăciune adresată ei. Fă orice poți pentru a o ajuta, dar nu o iubi ca pe o iubită, pentru că atunci vei confunda imaginea de mamă cu cea de iubită și vei deveni tu însuți foarte confuz. Destinul tău este să-ți găsești o iubită care să fie altă femeie, nu propria mamă. Numai atunci, pentru prima oară, vei deveni matur, pentru că viața alături de altă femeie înseamnă desprinderea completă și finală de mamă.

De aceea a existat mereu, peste tot în lume, un antagonism subtil între mamă și iubita sau soția fiului ei. Se întâmplă așa pentru că mama simte că o altă femeie i-a luat fiul de lângă ea. Un sentiment natural, dar de o ignoranță crasă. Mama ar trebui să se bucure că fiul ei a găsit o altă femeie. Acum, copilul ei nu mai e copil, a devenit un bărbat matur. Ar trebui să fie fericită, nu?
Tu, ca bărbat, te maturizezi într-un singur fel: îndepărtându-te de mama ta. Acest lucru se întâmplă la mai multe nivele. Într-o bună zi, fiul se va revolta împotriva tatălui, dar nu fără respect, ci cu cel mai profund respect. Această revoltă trebuie să se producă. Aici, fiul trebuie să fie delicat: rebeliune, revoluție, dar cu respect. Fără respect, totul devine urât și ai mult de pierdut. Liber și rebel, dar nu fără respect, pentru că tatăl și mama ta sunt izvorul din care ai venit pe lume.

Așadar, trebuie să te îndepărtezi de părinți. Și nu vei fi numai departe, ci deseori chiar împotriva lor. Acest lucru nu trebuie să se transforme în mânie. Nu trebuie să ajungi să fii detestat, ci totul să se petreacă firesc, frumos, într-o notă de respect. Pleacă, dar înclină-ți capul în fața tatălui și a mamei tale. Spune-le că trebuie să pleci, plângi, simte-te neputincios, dar pleacă. Pentru că trebuie să pleci. Viața te cheamă. Fiecare plânge când își părăsește casa părintească. Privește înapoi cu ochii în lacrimi, cu nostalgie. Zilele petrecute acolo au fost minunate. Dar ce altceva e de făcut?

Dacă te agăți de casă, devii olog. Rămâi mereu imatur. Nu vei fi niciodată un bărbat în toată puterea cuvântului. Îți spun: pleacă plin de respect. Când părinții tăi vor avea nevoie de tine, ajută-i, fii disponibil. Dar nu-ți confunda mama cu iubita. Mama îți este doar mamă.”

 

www.autoeducare.ro

Imi cer scuze, am uitat sa traiesc!

 

Imi cer scuze ca astazi nu m-am trezit zambind.

Imi cer scuze ca mi-am amintit sa-i multumesc pamantului ca ma sustine abia in momentul in care era sa ma impiedic.

Imi cer scuze ca joc sotronul cu propriile iluzii cu speranta ca pietricica aruncata cat mai departe sa ma apropie de realitate.

Imi cer scuze ca am tras draperiile in loc sa privesc furtuna de afara.

Imi cer scuze ca intalnirile cu prietenii mei mi se par cateodata anoste.

Imi cer scuze ca spun mai mult “Nu” decat “Da.”

Imi cer scuze ca rostirea adevarului meu te face sa dai un pas in spate.

Imi cer scuze ca nu-mi dau voie sa gresesc.

Imi cer scuze ca desi cunosc, ma port de parca n-as cunoaste.

Imi cer scuze ca uneori nu-mi joc jocul, ci ma ascund in jocul celorlalti.

Imi cer scuze pentru ca las adesea zgomotul sa-mi disturbe linistea interioara.

Imi cer scuze ca vad partea intunecata a lucrurilor, desi deasupra mea zambeste cel mai stralucitor soare.

Nu imi cer scuze in fata cuiva sau pentru a primi iertarea cuiva. Este un schimb de replici intre mine si mine, se intampla doar sa fiti si voi martorii acestuia. Si nu cred ca este doar o intamplare. Puteti vedea toata acesta lista dezordonata ca un indemn de a privi spre voi insiva si de a va intreba ce ati uitat sa traiti. Este alegerea voastra daca vreti sa va cereti scuze sau nu.

Cu riscul de a contrazice tot ce am scris mai sus, ma intreb de ce ne cerem scuze, de fapt? De ce ajungem sa ne “simtim prost” doar pentru ca lucrurile nu urmeaza cursul pe care noi l-am fi considerat potrivit sau favorabil? De ce simpla rostire a unui adevar momentan aduce cu sine o avalansa de scuze care creaza o prapastie tot mai adanca intre noi si ceilalti?

Uneori am impresia ca in tot acest drum de dezvoltare personala, presarat cu o serie de capcane-invataturi, scuza devine un ultimatul al indemnului la actiune. Scuza presupune alegere. Schimbam situatia sau ramanem in continuare in ea atragand o serie de alte scuze?

Poate ca la un moment dat vom dori sa ne adresam alte cuvinte decat acestea. Poate ca ne vom satura sa ne tot cerem scuze si vom dori sa indepartam acest val greoi pentru a descoperi alternativa. Pardon, alternativele.

Voi ce parere aveti?

http://www.aimee.ro/

Horoscopul dragostei pentru luna iulie 2013

 

Horoscopul dragostei pentru luna iulie 2013 ne dezvaluie perspective noi pentru viata sentimentala. Configuratia astrelor poate aduce tensiuni in cuplu si dificultati de comunicare, tranzitul planetei Marte influentand major starea de spirit a multor nativi.

Horoscop dragoste iulie 2013 Berbec

Pentru Berbeci, viata sentimentala se poate anima pe fondul entuziasmului acestor nativi, insa lucrurile au sanse mari sa degenereze si in neintelegeri din motive nejustificate. Nativii ar face bine sa isi masoare cu atentie cuvintele. Celibatarii pot intalni un partener pe placul lor, adica dinamic, libertin si nonconformist.

Horoscop dragoste iulie 2013 Taur

Daca pentru Tauri au existat pana acum mici tensiuni in cuplu, spiritul rational de care vor da dovada in iulie ii ajuta sa tempereze conflictele cu o atitudine potrivita. Lucrurile se linistesc, iar pasiunea de reinstaleaza in dormitor. Taurii singuri risca sa ramana dezamagiti dupa un flirt, avand asteptari prea mari.

Horoscop dragoste iulie 2013 Gemeni

Pentru Gemeni, viata sentimentala in iulie se stabilizeaza, relatiile cu partenerul se imbunatatesc si lucrurile intra pe un fagas lipsit de obstacole, pe alocuri chiar plictisitor pentru acesti nativi dornici de adrenalina. Tot Gemenii pot resimti o nevoie acuta de independenta, asadar cei singuri nu vor fi tentati sa isi schimbe statutul marital deocamdata.

Horoscop dragoste iulie 2013 Rac

Pentru Raci, luna iulie poate fi o perioada de regasire a flacarii pasiunii in cuplu, fie ca sunt certuri soldate cu impacari dulci, fie ca apetitul pentru aventura in doi creste simtitor. Exista si un risc major de comitere a unor indiscretii, mai ales pentru Racii celibatari.

Horoscop dragoste iulie 2013 Leu

Leii vor observa o nevoie mai mare din partea partenerului de afectiune si atentie, iar pentru ca in aceasta perioada sunt mai toleranti si mai tandri, vor raspunde intocmai cerintelor. Lipsa de stabilitate a nativilor poate conduce, din pacate, la comiterea unor infidelitati sau la trairea unor aventuri de-o noapte superficiale.

Horoscop dragoste iulie 2013 Fecioara

Fecioarele traverseaza o perioada in care sunt deosebit de atragatoare pentru sexul opus. In cuplu, apele sunt linistite, iar optimismul pentru viitor atinge cote maxime. Fecioarele celibatare au tendinta sa isi judece superficial pretendentii si sa pice in farmecele celor care stiu sa manipuleze cel mai bine prin cuvinte iscusite. De aici si potentialele alegeri gresite!

Horoscop dragoste iulie 2013 Balanta

Pentru Balante, influenta trazitului planetei Marte isi face simtita prezenta. Prin urmare, pot interveni momente de neliniste, reprosuri, certuri violente si discutii de separare, care din fericire au mari sanse sa nu se concretizeze. Balantele singure nu sunt deschise flirtului.

Horoscop dragoste iulie 2013 Scorpion

Pentru Scorpioni, viata de cuplu poate sa fie umbrita de mici neintelegeri incepute in trecut si lasate nerezolvate. Secrete ascunse pot sa iasa la iveala, deloc favorabile pentru imaginea Scorpionilor. Celibatarii isi doresc atat de mult stabilitate, incat se pot complace in relatii care sa nu ii satisfaca pe deplin

Horoscop dragoste iulie 2013 Sagetator

Sagetatorii pot fi usor confuzi in privinta lucrurilor pe care si le doresc, de aceea au tendinta sa ceara multe, fara sa isi expuna concret pretentiile. De aici si o serie de neintelegeri cu persoana iubita. Celibatarii nu sunt deschisi flirturilor.

Horoscop dragoste iulie 2013 Capricorn

Anumite planuri de viitor facute in cuplu contribuie la consolidarea relatiei, fie ca este vorba de mutatul impreuna sau organizarea unui concediu de vis. Capricornii singuri au o disponibilitate crescuta de a se implica intr-o relatie, asa ca au mari sanse de a scapa de burlacie.

Horoscop dragoste iulie 2013 Varsator

Pentru Varsatori, viata sentimentala poate fi umbrita de o desincronizare a nevoilor. Nativii se asteapta ca gandurile sa le fie citite de partener, iar daca acest lucru nu se intampla, se pot isca multe discutii in contradictoriu. Celibatarii sunt entuziasti si pasionali, cu mari sanse de a se implica intr-o relatie serioasa.

Horoscop dragoste iulie 2013 Pesti

Pestii si-au supraestimat pana acum partenerul de viata, iar trezirea la realitate poate fi un dus rece extrem de neplacut. Dupa a doua jumatate a lunii si dupa certuri si discutii tensionate, lucrurile revin pe fagasul normal. Cei singuri profita de timpul lor si nu actioneaza la impuls, semn ca o cuplare se va lasa asteptata.

 http://astrologie.acasa.ro/

Horoscop lunar: horoscopul lunii iulie 2013

 

Vrei sa afli daca vei avea o luna solicitanta la locul de munca, daca te asteapta o marire de salariu sau daca te vei angaja in multe conflicte cu partenerul de viata? Horoscopul lunii iulie 2013 iti ofera o privire de ansamblu asupra surprizelor care te asteapta in luna lui cuptor!

Horoscop lunar iulie 2013 Berbec

In prima jumatate a lunii iulie, ai o atitudine impaciuitoare, lasi canalele comunicarii deschise si dai dovada de o empatie deosebita in relatiile interumane. Dupa data de 15, este posibil sa iti schimbi in rau atitudinea si sa refuzi autoritatea si regulile celorlalti. Cu banii stai la fel ca de obicei, iar in dragoste simti nevoia sa iesi in evidenta!

Horoscop lunar iulie 2013 Taur

Te asteapta o luna solicitanta si obositoare la locul de munca. Ineficienta ta ii poate deranja pe superiori, care nu vor sa iti inteleaga epuizarea fizica. Mai multa odihna si o dieta mai sanatoasa te pot ajuta sa iti revii. In dragoste, renunti la conflicte odata ce Marte pleaca din casa iubirii tale, deci te bucuri de armonie deplina.

Horoscop lunar iulie 2013 Gemeni

Pentru tine, luna iulie va fi plina de oportunitati de calatorie, cunoastere de oameni noi si acumulare de informatii proaspete. Adori sa fii in centrul atentiei si sa iti expui parerile cate se poate de sonor. In dragoste, vizita lui Marte in zodia ta poate aduce tensiuni si conflicte. Nu este exclus nici sa te angajezi in aventuri amoroase periculoase.

Horoscop lunar iulie 2013 Rac

In iulie, vei avea o atitudine deschisa, creativa si distractiva, ceea ce ii va surprinde pe cei din jur. Te preocupa aspectul financiar al slujbei tale si este posibil sa renegociezi o marire de salariu. In dragoste, acorda mai multa atentie partenerului si nevoilor sale!

Horoscop lunar iulie 2013 Leu

In aceasta perioada, este posibil ca secrete mai vechi sau conflicte adanc ingropate sa iasa la iveala. Lasa garda jos daca ai vreo vina si asuma-ti responsabilitatea faptelor tale. In dragoste, este posibil ca un fost partener sa intre din nou in viata ta, insa nu pentru o noua idila, ci pentru reglarea unor conturi restante.

Horoscop lunar iulie 2013 Fecioara

Casa banilor este activa in luna aceasta pentru Fecioare, de aceea pot sa apara castiguri neasteptate la orizont. Pe cat de mari sunt sumele incasate, pe atat de ample pot fi cheltuielile. Se anunta si o schimbare in dragoste, fie cunoasterea unei persoane noi, fie traversarea unor transformari in relatia de cuplu.

Horoscop lunar iulie 2013 Balanta

Vei avea o disponibilitate crescuta de a prelua initiativa si de a lupta pentru ceea ce ti se cuvine. Se anunta cateva conflicte in cuplu sau intre membrii familiei, alimentate de influenta lui Marte. Nici in dragoste nu stai excelent, intrucat diplomatia ta nativa dispare brusc si este inlocuita de agresivitate.

Horoscop lunar iulie 2013 Scorpion

Astrele te pot incuraja sa te odihnesti mai mult, sa iti dedici timpul introspectiei si sa iti asculti cu atentie gandurile. La seviciu, a doua jumatate a lunii poate fi presarata cu conflicte. Din fericire, pe plan personal se anunta o perioada prolifica, plina de satisfactii.

Horoscop lunar iulie 2013 Sagetator

In iulie, te vor preocupa in special problemele legate de serviciu, precum parteneriatele profesionale sau castigul lunar nesatisfacator. In viata de cuplu, pot sa apara probleme nerezolvate din trecut, care sa iti solicite la maximum puterea de a face compromisuri.

Horoscop lunar iulie 2013 Capricorn

Ai nevoie de multa flexibilitate si calm pentru a evita problemele de la locul de munca, in special in relatia cu subalternii. In dragoste, vor aparea conflicte din cauza orgoliilor, insa ele vor avea o finalitate constructiva: in cele din urma, veti renunta la obiceiuri care va pun in pericol armonia in cuplu.

Horoscop lunar iulie 2013 Varsator

Te dedici in totalitate studiului, obtinerea unor diplome sau absolvirea unor cursuri de specializare in profesie. Poti ceda tentatiilor periculoase, asa ca incearca sa iti infranezi instinctele primare.

Horoscop lunar iulie 2013 Pesti

Sunt favorizate afacerile, economiile sau investitiile, de aceea este bine sa accepti ocaziile de parteneriat in profesie, daca visezi la castiguri multumitoare. Sarcinile casnice te solicita mai mult, iar tranzitul Soarelui in casa dragostei poate aduce evenimente neplacute, precum conflicte sau iminenta unei despartiri. Incearca sa stingi conflictele si sa privesti mai mult partea pozitiva a lucrurilor!

 http://astrologie.acasa.ro/

Pentru a reusi sa traiesti adevarata dragoste

 

 

”Fiecare fiinta viseaza si isi doreste, cu o intensitate mai mica sau mai mare, sa isi gaseasca sufletul pereche in acesta viata. Fiecare cautare de acest fel incepe cu norocul incepatorului si se termina cu proba invingatorului. Ce isi poate dori mai mult o fiinta decat implinirea prin iubirea care sa o desavarseasca ?

In aceasta mare aventuram, cautatorului ii este testata credinta si staruinta, perseverenta. Aceasta cautare se transforma intr-o mare aventura spirituala. Fiecarui spirit ii este sortita o entitate de polaritate opusa pe care o cauta de mai multe vieti. Cand ai norocul sa intalnesti acea fiinta viata este stralucitoare, dragostea izbucneste din profunzimea sufletului si devine o permanenta in viata de zi cu zi. Insa cei care au asemenea aspiratii trebuie sa fie pregatiti sa primeasca aceasta gratie, sa o intampine si sa o slujeasca.

Pentru a ajunge la starea in care suntem pregatiti sa primim si sa apreciem langa noi sufletul pereche, trebuie sa invatam sa respectam iubirea. Iubirea care este respectata oriunde este intalnita, il respecta la randul ei pe cel ce o poarta in suflet. Focul dragostei trebuie intotdeauna intretinut. Nu iubitul sau iubita este vinovat pentru ceea ce se petrece in sufletul nostru. Nu grijile vietii sunt cele care sting iubirea, ci superficialitatea cu care o tratam, neglijand-o. Daca uiti sa daruiesti iubire, nu vei primi decat indiferenta.

Daca cauti indarjit iubirea, ea nu vine atunci cand iti doresti cel mai mult, tocmai pentru a-ti testa credinta si aspiratia. Ea vine, de obicei, cand esti singur, dar esti pregatit interior pentru a trai intensitatea unei experiente de acest tip. Fii fericit cand simti ca ai gasit iubirea adevarata. A doua oara s-ar putea sa te umileasca, daca o umilesti si o faci sa sufere. In general oamenii cauta iubirea pe care nu stiu sa o pastreze, dintr-o mare superficialitate. De obicei iubirea este redusa la atractia sexuala si aici se face o mare eroare. A iubi profund inseamna a iubi cu inima, cu sufletul, cu mintea. Acest sentiment profund trebuie dovedit cu inima, cu sufletul, cu mintea, prin bunatate, blandete, efort sustinut, curaj, perseverenta, sacrificiu, prietenie adevarata, si prin fapte, nu doar prin vorbe desarte. Cei pe care ii iubiti nu trebuie chinuiti cu egoismul sau gelozia voastra. Forta iubirii nu trebuie redusa la o simpla atractie trecatoare. Iubirea adevarata este incercata, dar ea isi pierde din stralucire atunci cand neglijenta, rutina, lenea se strecoara in viata unui cuplu. La adevarata iubire se ajunge dupa mai multe vieti in care se invata toate aspectele iubirii. Acolo unde vedeti ca oamenii se iubesc nu trebuie sa interveniti, caci faceti un pacat.

Tinand seama de conditiile anterioare, cum ar trebui sa procedam pt a ne gasi sufletul pereche si de ce nu ne apare foarte curand ?

Rezistand « dragostei la prima vedere », adica acelei atractii sexuale care nu genereaza in noi sentimente profunde, invatand sa avem relatii platonice, pt o periaoda de timp, cu sexul opus – ne apropiem mai mult de sufletul celui de langa noi, putem comunica mai usor la nivel profund, sufletesc, nu numai fizic, invatam sa-l cunoastem pe celalalt. Aceasta nu trebuie sa constituie o regula, uneori avem nevoie de timp si experienta pentru a intelege aceste lucruri.

Fuziunea amoroasa trebuie sa aiba caracter sacru pt a conduce la extaz, altfel ea este doar o pala imagine a ceea ce ar putea fi. Adevarata comunicare intre suflete conduce la extazul amoros, care nu se poate produce atunci cand intre doua fiinte exista o simpla atractie, care se poate consuma la fel de repede precum a inceput, un foc de paie care se aprinde repede, dar care se stinge la fel de repede. Relatiile amoroase profunde apar intre oamenii care se dezvaluie complet unul fata de celalalt, intre care exista un sentiment profund de incredere, respect si ocrotire, intre care nu mai exista nici un fel de ziduri interioare create din frica.

Intelegand cine sunt, cu adevarat, cei de langa noi, ne va ajuta sa mai fantasmazam si sa avem o parere obiectiva asupra celor de langa noi. Fiecare om trebuie luat de acolo de unde se gaseste, inteles si ajutat cu iscusinta pt a merge mai departe. La inceputul oricarei relatii apare un fenomen de dependenta, dar si de euforie, nefiind o stare de fericire stabila, deoarece nu se bazeaza pe sentimente de dragoste matura si profunda, se estompeaza in timp, iar cei doi ajung sa o caute in alta parte, la alte persoane.

Pentru a reusi sa traiesti adevarata dragoste trebuie sa ai o stare de forta si de independenta interioara. Cand discipolul e pregatit maestrul apare – si cum dragostea este cel mai mare maestru din acest univers, ea nu poate aparea intr-o forma matura decat in momentul in care fiinta care si-o doreste a atins o anumita stare de armonie si de maturitate interioara.

Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie, iar aceasta este de a considera relatiile exact in scopul in care au fost destinate si nu in scopul pe care i-l atribuie fiecare din noi. Relatiile te solicita in mod constant, te cheama in mod constant sa creezi, sa exprimi si sa traiesti experienta unor aspecte din ce in ce mai grandioase ale fiintei tale, a unor viziuni din ce in ce mai marete despre tine insuti, a unor versiuni si mai magnifice despre tine insuti. Acest lucru nu-l poti realiza niciunde in afara unei relatii, unde aceste lucruri se realizeaza imediat, cu un impact maxim si intr-un mod foarte pur. Numai printr-o relatie cu alti oameni , locuri si evenimente putem exista in acest univers.

Odata ce intelegi foarte clar acest lucru, odata ce il aprofundezi, binecuvintezi in mod intuitiv fiecare experienta, orice intalnire umana, dar in special relatiile de cuplu, deoarece le observi constructivitatea in sensul cel mai inalt. Toate relatiile pot fi folosite pentru a te descoperi pe tine, pentru a-ti descoperi Sinele. Cand relatiile de dragoste esueaza, ele esueaza deoarece s-a intrat in aceste relatii cu motivatii gresite.

Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie gandindu-se mai degraba la ce pot obtine din acea relatie, decat ce aduc ei in ea. Si asta o fac in mod inconstient, de cele mai multe ori. De cele mai multe ori este privita ca un troc ascuns, mai precis : « daca X nu imi da asta eu nu-l mai iubesc, daca Y nu face asta pentru mine, s-a terminat…etc ». Scopul unei relatii nu este ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi, ci cum ai putea sa te desavarsesti prin acea relatie. Este romantic sa spui ca tu erai « un nimeni » pana cand a aparut o anumita persoana, dar acest lucru nu este adevarat. Ba chiar se arunca asupra acelei persoane o povara incredibila, aceea de a fi altcineva decat este de fapt. Pt ca nu vor sa te dezamageasca, ei inceraca din rasputeri sa faca niste lucruri si sa fie altcineva decat ceea ce sufletul lor este cu adevarat. Ei nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot ramane in locurile pe care tu le-ai dat sa le joace si astfel creste resentimentul si urmeaza apoi mania. Dar acest aspect poate fi si unul benefic. Adica, la inceputul unei relatii, cand fiecare isi doreste sa se transforme intr-un anumit fel pentru celalalt, sa se autotransfigureze si sa-l transfigureze pe celalalt, in aceste etape producandu-se adevarate transformari alchimice ale fiintelor. Acestei faze a relatiei ii corespunde energia inceputului care incarca relatia intr-un mod inefabil si sublim. Apoi, odata cu trecerea timpului, personalitatea fiecaruia tinde sa revina la ceea ce este ea cu adevarat si sa-si exprime toate aspectele sale in mod plenar. In aceste momente se constata in relatie ca s-a schimbat ceva.

E foarte romantic sa afirmi ca, in clipa din care a intrat cineva in viata ta, te simti desavarsit. Totusi scopul unei relatii nu este aceea de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta, iar prin acest aspect se poate caracteriza si maturitatea, maturizarea unei relatii. Poate ca paradoxul relatiilor umane este chiar faptul ca nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca sa traiesti plenar experienta iubirii, dar fara o alta persoana care sa trezeasca in tine aceste aspecte ele ti-ar ramane necunoscute. Acesta poate constitui atat misterul cat si minunea, atat frustarea cat si bucuria experientei umane. Testul relatiilor este dat de faptul de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. De fapt, singurul si adevaratul test consta in cat de bine v-ati ridicat voi la nivelul idealului vostru.

Toate relatiile sunt sacre, deoarece numai ele ofera cea mai mare ocazie a vietii de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a Sinelui vostru, celei mai inalte conceptualizari a fiintei voastre. Relatiile esueaza atunci cand ele nu sunt considerate ca fiind cea mai inalta ocazie de a crea si de a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt, ceea ce inseamna o maturizare a propriei persoane, dar si a relatiei.

O relatie esueaza atunci cand ne concentram doar asupra celuilalt, cand suntem obsedat de celalalt, iar propria noastra fiinta pare ca nu ne mai intereseaza, traim doar prin si pentru celalalt. Cum este celalalt ? Ce face celalalt ? Ce are celalalt ? Ce spune celalalt ? Ce planuieste celalalt ? Ce cere ? Ce gandeste ? Ce spera ?

De fapt, trebuie sa constientizam ca singurul lucru care conteaza este ceea ce este fiecare din noi in raport cu acele lucruri. Cea ,mai iubitoare persoana este , de fapt, cea care se concentreaza in jurul propriului Sine, cea care depune toate eforturile pentru a-si realiza natura sa divina. Daca nu-ti poti iubi propriul Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Majoritatea oamenilor fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt. Ei gandesc : « Daca eu ii voi iubi pe ceilalti si ei ma vor iubi pe mine. Atunci eu sunt demn de a fi iubit si ma pot iubi eu insami ».

Dar avem si reversul acestei situatii in care multi oameni se urasc deoarece simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca. Aceasta poate fi considerata o boala – care se manifesta atunci cand oamenii sunt « bolnavi din dragoste » – deoarece adevarul este ca alti oameni ii iubesc cu adevarat, dar acest lucru nu conteaza. Indiferent de cat de multi oameni isi manifesta dragostea pentru ei, lor nu le este destul. Mai intai, ei nu te cred. Cred ca incerci sa-i manipulezi – incerci sa obtii ceva de la ei. Cum ai putea sa-i iubesti pt ceea ce sunt ei cu adevarat ? Nu, trebuiie sa fie o greseala. Precis vrei ceva ! Dar oare ce vrei ? Fiintele care nu au incredere in propriul Sine se gasesc deseori in fata intrebarilor : Oare cum de ma iubeste ? Ce a vazut la mine ? Ele stau si incearca sa realizeze cum ar fi posibil sa fie iubiti cu adevarat de cineva. Asa ca nu ii cred pe ceilalti si pornesc o adevarata campanie pentru a-l face pe celalalt sa dovedeasca aceasta. Trebuie sa dovedesti ca iubesti. Pentru a face aceasta, la inceput ti se va cere sa-ti schimbi comportamentul. Apoi daca ajung sa creada ca sunt iubiti, incep imediat sa-si faca griji in legatura cu cat timp vor fi in stare sa pastreze dragostea celuilalt. Asa ca pentru a nu pierde dragostea celuilalt, ei incep sa-si schimbe comportamentul. Aceasta nu este rau atat timp cat se produc transformari reale in fiinta si atat timp cat exista o aspiratie constienta spre desavarsire. Cand relatia devine stagnanta din punct de vedere spiritual, cand se pierde aspiratia profunda spre desavarsire, cei doi se pierd in acea relatie. Intrand in acea relatie, spera sa se gaseasca pe ei insisi, dar de fapt se pierd. Pierderea aspiratiei profunde spre desavarsire, intreruperea cautarii Sinelui intr-o relatie provoaca cea mai mare parte din amaraciunile din cupluri. Doi oameni se unesc sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor, dar descopera ca este mai mic(atunci cand nu ne ragasim plenar intr-o relatie si facem mai putin decat atunci cand eram singuri). Ei se simt mai putin decat atunci cand erau singuri. Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul ajunge sa fie mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor, caci toate acestea sunt lipsite de lumina libertatii interioare. Pierderea libertatii interioare, a aspiratiei spre desavarsire face ca persoanele implicate in acea realatie sa simta ca sunt mai putin, ca au renuntat la o mare parte din ceea ce sunt pentru a putea fi si a ramane in relatie. Si cate relatii de acest gen nu vedem in jurul nostru, daca nu facem si noi parte din una.

Atunci cand se pierde din vedere faptul ca intr-o relatie intra doua suflete sacre pornite intr-o calatorie sacra, nu se mai poate vedea scopul, motivul aflat la baza tuturor realatiilor. Sufletul a venit in corp cu scopul de a evolua. Evoluam, devemin. Dar oamenii, in marea lor majoritate, folosesc relatiile cu absolut orice prêt. Relatiile personale sunt cele mai importante elemente in procesul devenirii. Relatiile sunt un teren sfant. Ele nu au practic nimic de-a face cu celalalt si, totusi, deoarece ele il implica pe celalalt, ele au cea mai mare legatura cu celalalt. De fapt prima relatie a fiecaruia dintre noi trebuie sa fie relatia cu propriul Sine. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca , sa-si ingrijeasca si sa-si iubeasca propriul Sine divin. Fiecare trebuie sa invete sa-si cinsteasca Sinele divin ca pe ceva de cea mai mare valoare, inainte ca al putea vedea pe celalalt ca avand valoare. Trebuie intai fiecare sa-si binecuvinteze si sa-si vada maretia propriului Sine pentru ca apoi sa vada acelasi lucru si la ceilalti. Daca il veti recunoaste pe altul ca fiind sfant inainte de a recunoate sfintenia voastra, veti vedea ca intr-o zi nu o sa va mai placa asta, caci voi nu v-ati indragostit niciodata cu curatenie sufleteasca de Sinele vostru. Cautati sa vedeti ce sunteti, ce faceti si ce aveti voi intr-un anumit moment , nu ce se petrece cu celalalt. Desavarsirea voastra nu se afla in actiunea altuia, ci in actiunea si in reactia voastra. Si aceasta neimplicand egoismul, ci doar o aspiratie coplesitoare de a deveni cu adevarat desavarsiti.

Exista lucruri pe care le poti face cand reactionezi indurerat si ranit la ceea ce este, spune sau face celalalt. Primul este sa recunosti cinstit , in sinea ta si in fata celuilalt, exact ceea ce simti. Multora din noi le este frica sa o faca, deoarece le este teama ca-i va pune intr-o lumina proasta in fata celuilalt. Undeva, adanc in interioarul vostru, va dat seama ca este probabil ridicol sa va simtiti asa. Ca este meschin sa va comportati asa, deaorece sunteti mai buni decat atat, si atata puteti si gata. De aceea este atat de importanta sinceritatea, atat fata de propria persoana, cat si fata de celalalt – daca exista lucruri care nu-ti fac bine spune-i celuilalt, dar accepta ca si celalalt sa-ti faca astfel de marturisiri.

Trebuie sa ne cinstim sentimentele, dar pt aceasta trebuie sa ne cinstim propriul Sine si sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Cum vom putea intelege si cinsti sentimentele altuia, daca noi insine nu putem sa ne cinstim sentimentele din interiorul nostru ? Trebuie sa ne aducem aminte ca viata nu este un proces de descoperire ci unul de creatie. Atunci cand viata este traita din punctul de vedere al controlului prejudiciilor sau a avantajului optim, se pierde beneficiul din viata. Se risipeste ocazia. Se pierde sansa. Pt ca o viata care este traita din prisma propriului beneficiu sau pierderi este o viata traita din frica, iar viata traita din frica este o neintelegere profunda. Fiecare dintre noi inseamna dragsote si nu frica. Dragostea ce nu trebuie protejata, dragostea ce nu poate fi pierduta. Dar nimeni nu va putea sti din proprie experienta atat timp cat considera ca are numai ceva de castigat sau de pierdut din relatia respectiva. De fapt marele test al viatii nu este a pierde sau a castiga ceva, ci a iubi sau a nu iubi.

Persoana CARE incearca sa faca numai ce trebuie fata de celalalt, adica sa ierte repede, sa arate compasiune, sa depaseasca in permanenta anumite probleme si greseli de comportament, devine manioasa si plina de resentimente si nu mai are incredere in nimeni. Cum poate Divinul sa pretinda un astfel de sacrificiu, suferinta nesfarsita si lipsa de fericire, chiar daca se spune ca acestea se fac in numele dragostei ?

In momentul in care devii constient, hotarasti ceea ce este mai bine pt tine. Aceasta este cel mai important lucru pe care majoritatea oamenilor il ignora. Ce vrei sa faci ? Care este scopul tau in viata ?

Din punct de vedere practic, daca te gandesti ce este mai bine pt tine in situatii in care ti s-a facut un rau, cel mai bun lucru pe care il vei face este sa opresti acel rau. Aceasta hotarare va fi buna pentru tine cat si pentru cel care-ti face rau. Pentru ca, pana si celui care face rau i se va face un rau mare atata timp cat i se da voie sa continue. Neoprindu-l pe cel care face rau, nu-l vindeci, ci faci mai mult rau. Deoarece, daca el considera ca raul este acceptabil, atunci ce invata ? Dar in cazul in care descopera ca raul facut de el nu va mai fi acceptat, oare ce i se va permite sa invete ?

De aceea , a te purta cu ceilalti cu dragoste nu inseamna, in mod necesar, sa le permiti sa faca tot ceea ce vor. Aceasta nu inseamna ca in relatiile umane, daca ti se face un rau sa faci rau la randul tau. Asta inseamna pur si simplu, ca ai permite celuilalt sa faca rau continuu, nu reprezinta cea mai inalta dovada de dragoste nici pentru el, nici pentru tine. Cel mai malefic lucru este de a spune ca raul nu exista. Cand se elimina interior orice posibilitate de a ti se face rau, de a ti se aduce un prejudiciu, sau de a avea o pierdere, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa recunosti raul, prejudiciul sau pierderea ca o parte din experienta ta de viata. Ceea ce cred , spun sau fac ceilalti te va rani uneori, pana ce va inceta sa te mai raneasca. Ceea ce te va aduce acolo cat mai repede este o totala onestitate – sa vrei de buna voie sa afirmi, sa recunosti si sa declari exact ceea ce simti inlegatura cu acel lucru. Rosteste-ti adevarul cu amabilitate, dar in totalitate fara sa omiti nimic. Traieste-ti adevarul cu blandete, dar cu totala consecventa. Schimba-ti adevarul cu usurinta atunci cand experienta iti aduce date noi. Nici un om care judeca nu ar putea spune atunci cand vi se face rau in cadrul relatiei sa va dati la o parte si sa pretindeti ca nu are nici o importanta.

Atunci cand te doare foarte tare este prea tarziu sa faci ca aceasta sa nu aiba nici o importanta. Adica nu trebuie sa accepti sa ti se zdrobeasca inima, pentru ca apoi sa poti spune : « am dat tot ce a fost mai bun in aceasta relatie, mi-am facut datoria, mi-am indeplinit obligatiile. Daca pe de alta parte, iti imaginezi ca sarcina este de a incerca sa fii ceea ce altcineva vrea ca tu sa fii, absenta regulilor si a urmarilor poate sa-ti ingreuneze cautarile.

Sa nu faci niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie, caci aceasta mai devreme sau mai tarziu va va indeparta de celalalt. Orice relatie este o mare sansa care ni se ofera pt a ne cunoaste, pt a intelege si pt a evolua. De aceea putem considera toate relatiile umane ca fiind sacre.

Relatiile de lunga durata ofera ocazii pt a creste impreuna, pt a te desavarsi alaturi de celalalt. Pentru a avea o relatie de durata trebuie inceputa din motive corecte. Nu trebuie sa incepi o relatie doar din frica de a nu mai fi singur, de a umple un gol, de a fi iubit, de a scapa de depresie, de a-ti imbogati viata sexuala, sau pur si simplu pt a scapa de plictiseala. Nici unul din aceste motive nu da rezultate si nici relatia nu va da, doar daca dragostea va interveni pe parcursul ei. Adevaratul motiv pentru care intri intr-o relatie este pentru ca te indragostesti. In momentul in care te indragostesti nu te gandesti caror cerinte raspunde acest sentiment, ce nevoi iti vor fi satisfacute. Pentru majoritatea oamenilor dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Toti avem nevoie de ceva ; in cuplu sansa de a ne satisface aceste nevoi este mai mare. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ : eu iti dau ceea ce tu imi dai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti « negociez cu tine foarte tare » ci « te iubesc foarte tare ».

Te poti indragosti de cate persoane vrei, dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie de o viata, s-ar putea sa vrei sa te mai gandesti putin. Pe de alta parte nu trebuie sa treci printr-o relatie ca prin apa sau, inca si mai rau, sa ramai in una deoarece consideri ca asa trebuie si traiesti o viata de disperare tacuta.

Oricine trebuie sa inteleaga ca vor exista provocari si momente foarte grele in relatie. Nu trebuie sa incerci sa eviti provocarile. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri de la Divin, ocazii splendide pt a implini scopul acelei relatii, pt a te intelege mai bine pe tine. Trebuie sa te straduiesti sa nu vezi fiinta iubita ca pe un oponent, ca pe un dusman, ci ca pe o oportunitate de a te descoperi pe tine si pe ceilalti. Nu faci nici un deserviciu relatiei daca vei vedea in el mai mult decat iti arata. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-si arate ceea ce tu ai vazut deja. Pretentiile distrug relatia. Oamenii au tendinta de a a vedea in ei insisi ceea ce vedem noi. Cu cat imaginea noastra este mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o. Aceasta este un procedeu prin care le permitem oamenilor sa alunge gandurile false pe care le-au avut despre ei, dar toate acestea trebuie facute cu luciditate si obiectivitate, caci atunci cand fantezia o ia razna pierdem contactul cu realitatea. Aici intervine aspectul de transfigurare, dar si de priza asupra realului. Starea de sacralitate dintr-o relatie trebuie imbinata cu inteligenta si chiar intelepciunea.

Exista uneori afirmatii ca si : « mi-am gasit sufletul pereche, dar mai avem putin pana ne armonizam la nivel erotic ! » va dati seama ca asa ceva nu se poate. Atunci cand ai gasit sufletul pereche, sau cel care are un nivel de rezonanta foarte apropiat de al tau, complementaritatea se produce la toate nivelele si simti ca, cu toate ca celalalt este foarte diferit de tine, te completeaza si te intelege.

Dar pentru a gasi acest suflet pereche trebuie sa-l chemi, sa-ti doresti cu toata forta fiintei tale sa-l intalnesti si sa fii alaturi de el. In schimb, nu trebuie sa te cramponezi intr-o idee fixa despre manifestarea sa, ci trebuie sa urmaresti sa ai iubirea vie in suflet si sa iubesti fiintele pe care le intalnesti, caci in fiecare se ascunde o parte care este o parte din sufletul tau pereche. A astepta in mod pasiv, si a lasa sa treaca viata pe langa tine din simplu egoism ca astepti sufletul pereche, este o irosire. Nu uita niciodata ca : « Cine iubeste mult, mult va fi iubit ».”

 

(sursa Lalita – ”Gasirea sufletului pereche intre posibil si imaginar”)

 

http://naturadivina.com/

Cum sa fii fericit tot timpul

 

A căuta fericirea în afara ta este ca şi cum ai încerca să prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este un lucru: este o stare a minţii. Trebuie să fie trăită. Nici puterile omeneşti şi nici banii nu pot prinde fericirea. Neliniştea mentală rezultă dintr-o concentrare exterioară a conştiinţei, însăşi neliniştea îţi garantează că fericirea rămâne ceva care-ţi scapă. Puterea temporară şi banii nu sunt stări ale minţii.
Odată ce sunt obţinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.
Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai puţină energie ne-a mai rămas pentru a o direcţiona spre altă acţiune specifică. Obiceiurile de a ne îngrijora şi nervozitatea se ridică ca o caracatiţă din adâncurile oceanului subconştientului, cu tentaculele care zboară deasupra minţii noastre, izbind mortal tot ce am ştiut vreodată despre pacea interioară.
Adevărata fericire nu va fi găsită niciodată în exteriorul Sinelui. Cei care o caută acolo vânează curcubeul dintre nori!
# Ca şi trandafirii cu viaţă scurtă, numeroşi oameni apar zilnic în grădina pământului. În tinereţea lor, îşi deschid boboci proaspeţi, plini de speranţe, primind promisiunile vieţii şi aşteptând nerăbdători fiecare briză de bucurie a simţurilor. Apoi – petalele încep să se ofilească; aşteptarea se transformă în dezamăgire. în amurgul bătrâneţii se ofilesc de tot, cenuşii în deziluzia lor. Reţine exemplul trandafirului: astfel este şi destinul fiinţelor umane care trăiesc centrate în simţurile lor. Analizează, cu înţelegerea născută din introspecţie, adevărata natură a plăcerilor simţurilor. Chiar dacă îţi produc plăcere, nu simţi în inimă o răcoare friguroasă de îndoială şi nesiguranţă? Te agăţi de ele, dar în inimă ştii că într-o zi ele te vor trăda. Cercetarea atentă dezvăluie că acea indulgenţă faţă de simţuri îşi bate joc, de fapt, de susţinătorii săi. Ceea ce le oferă nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scăpa nu este, aşa cum îşi imaginează majoritatea oamenilor, culoarul şi mai maleabil al toleranţei continue, ci căile dificile, stâncoase, ale controlării sinelui.

# Oamenii uită că preţul luxului este o cheltuială mereu mai mare de nervi şi energie, împreună cu scurtarea constantă a duratei vieţii. Materialiştii devin atât de captivaţi de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns pentru a se bucura de confort, chiar şi după ce îl deţin. Cât de nesatisfăcătoare este viaţa modernă! Uită-te numai la oamenii din jurul tău. întreabă-te: sunt fericiţi? Observă expresia tristă de pe feţele lor. Observă golul din ochii lor. Viaţa materialistă tentează omenirea cu zâmbete şi asigurări, dar este consecventă numai în acest fapt: reuşeşte mereu să îşi încalce toate promisiunile! Dacă omul îşi îngăduie să depindă din ce în ce mai mult de circumstanţele din exteriorul lui pentru hrana fizică, mentală şi spirituală, necăutând niciodată în sursa proprie, el îşi epuizează treptat rezervele de energie. #

Posesiunea bogăţiilor materiale, fără pace interioară, este ca şi cum ai muri de sete în timp ce faci baie într-un lac. Dacă sărăcia materială trebuie evitată, cea spirituală trebuie urâtă! Pentru că tocmai această sărăcie spirituală, nu lipsurile materiale, stă în centrul tuturor suferinţelor umane.

# Omul de ştiinţă materialist foloseşte forţele naturii pentru a face mediul omului mai bun şi mai confortabil. Omul de ştiinţă spiritual foloseşte puterea minţii pentru a lumina sufletul. Puterea minţii îi arată omului calea către fericirea interioară, cea care îi dă acestuia imunitate faţă de toate neplăcerile exterioare. Din cele două tipuri de oameni de ştiinţă, despre care ai spune că oferă un mai mare serviciu? Bineînţeles, omul de ştiinţă spiritual.

# Dragostea pură, bucuria sacră, imaginaţia poetică, bunătatea, înţelepciunea, pacea şi fericirea sunt simţite în interior mai întâi în minte sau inimă, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului fizic. Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare. Toate plăcerile fizice apar la suprafaţa corpului şi sunt experimentate de minte prin sistemul nervos. Iubeşti plăcerile exterioare ale simţurilor pentru că s-a întâmplat să fii prins de ele de prima dată, şi de atunci ai rămas prizonierul lor. Aşa cum unii oameni se obişnuiesc cu închisoarea, aşa şi muritorilor le plac plăcerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior. În majoritatea cazurilor, simţurile ne promit o mică fericire temporară, dar ne dau la sfârşit tristeţe. Virtutea şi fericirea interioară nu promit mare lucru, dar sfârşesc prin a-ţi da fericire veşnică. De aceea, eu denumesc fericirea care durează, cea interioară, a sufletului, „Joy” (Bucurie), iar distracţiile nepermanente ale simţurilor „Pleasure” (Plăcere). Mediul în care trăieşti şi anturajul sunt foarte importante.

Mediul exterior specific al primei perioade a vieţii este în mod special important în stimularea sau înăbuşirea mediului instinctiv interior al unui copil. Un copil este de obicei născut cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat dacă mediul exterior este ca şi cel interior, dar, dacă cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai probabil reprimat. Un copil cu instinct rău poate fi reprimat şi poate fi făcut bun într-un anturaj bun, şi viceversa, iar unui copil cu instinct bun, pus într-un anturaj bun, fără îndoială că îi va creşte bunătatea. Te-ai gândit vreodată serios de ce îţi plac plăcerile trecătoare, care te dezamăgesc, în pofida păcii nemuritoare şi a fericirii Sufletului – găsite atât de limpede şi mereu tot mai mult în meditaţie? Este pentru că la început s-a întâmplat să cultivi obiceiul de a intra în plăcerile simţurilor şi nu ai cultivat bucuria superioară a vieţii interioare ce o poţi găsi în meditaţie. Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare. #

fragment din CUM SĂ FII FERICIT TOT TIMPUL autor-Maestrul Paramhansa Yogananda