Citeste aceste randuri si in momentele
tale cele mai frumoase, si in momentele tale cele mai grele!
Viata este ca o
frunza. Doar ca frunza curge din copac, noi curgem din nori, din neant, din
timp, din ceilalti, din emotii, din trairi, din visuri, din sperante mai ales.
Si timpul nu sta nici el pe loc, ne indeamna sa curgem odata cu viata, sa ii
urmam cursul, sa nu ii irosim clipele. Iar daca ne impotrivim acestei curgeri a
vietii, tot noi suntem cei care avem de suferit. Sa fim flexibili, sa spunem da
schimbarii, sa ne lasam purtati de aripile transformarilor, sa incercam, sa
incercam cat mai mult, sa traim cat mai mult. Nu exista nici bun prea mult,
nici rau prea mult, exista un echilibru pe lumea aceasta. Si totul trece.
Inclusiv lucrurile rele si dureroase. Inclusiv lucrurile bune si frumoase.
Va invitam de aceea sa
cititi o povestire din folclorul evreiesc care ne aducem aminte ca totul trece.
Expresia “si asta o sa treaca” este veche si consacrata si se crede ca este de
origine persana, o reflectie asupra efemeritatii conditiei umane.
“Buddha ne-a invatat
ca fericirea este dukkha - un cuvant din limba pali, care inseamna
„suferinta" sau „insatisfactie". Este inseparabila de opusul ei.
Adica fericirea si nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le
separa.
Un calugar budist a
spus odata: Tot ceea ce am invatat in cei 20 de ani de cand sunt calugar poate
fi rezumat intr-o singura propozitie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta
este tot ce stiu". Desigur, voia sa spuna cam urmatoarele: Am invatat
sa nu ma opun situatiei prezente. Am invatat sa-i permit prezentului sa existe
si sa accept natura efemera a tuturor lucrurilor si starilor. Astfel, mi-am
gasit linistea”, spunea Eckhart Tolle in
cartea Puterea prezentului.
Si asta o sa treaca
Era odata un rege care
si-a chemat inteleptii la curte pentru a le da o porunca: “Vreau sa imi
confectionati un inel frumos de aur, cu un diamant mare. In interiorul inelului
vreau sa fie inscriptionat un mesaj care sa ma ajute sa depasesc toate
momentele grele ale vietii. Desigur, trebuie sa fie un mesaj micut pentru a incapea
in inel.”
Toti inteleptii erau mari carturari, ar fi putut sa scrie
tratate intregi pe orice subiect. Asa ca si-au pus mintile la contributie.
Intr-un tarziu, a venit si un servitor mai in varsta
al familiei roiale, cunoscut pentru inclinatiile sale catre misticism. Batranul
a intervenit: “Maiestate, nu am nicio educatie. Nu sunt un carturar si nici nu
sunt din mediul academic. Dar cred ca am ceea ce cauti.”
Batranul mistic a scris ceva
pe o bucatica de hartie, a impaturit-o si i-a oferit-o regelui spunand: “Dar nu
o citi acum. Tine-o ascunsa in inel. Deschide-o doar atunci cand nimic altceva
nu mai functioneaza cand nu exista nicio scapare din situatie.”
Acel moment a venit destul de
repede. Tara a fost invadata si regele si-a pierdut regatul. Regele a trebuit
sa fuga din palat pentru a-si salva viata, insa a fost incercuit de dusmani.
Putini au mai ramas cei care i-au stat alaturi, in timp ce inamii aflati pe
urmele sale erau in numar mare. Era disperat si pe punctul de a se preda.
Brusc, si-a amintit de inel.
L-a deschis si, luand bucata de hartie, a vazut ca pe ea statea scris: “Si asta
o sa treaca.”
Cuvintele au fost pur si simplu miraculoase.
I-au inspirat o incredere noua si curaj. Si-a dublat eforturile si a scapat.
Dupa un an, a reusit sa isi adune armatele si si-a recastigat regatul.
In ziua in care s-a intors victorios in capitala, in palat era
mare petrecere, cu muzica, dans si mancaruri alese. Regele privea din tronul
lui festivitatile, simtindu-se foarte mandru de el si de reusitele sale.
Batranul mistic s-a apropiat
si i-a spus: “Si acest moment este potrivit: uita-te iarasi la mesajul din
inel”.
“Ce vrei sa spui?”, a intrebat regele. “Ma simt victorios,
oamenii imi celebreaza intoarcerea. Nu sunt disperat, nu sunt intr-o situatie
fara iesire.”
Batranul i-a raspuns: “Acel
mesaj nu este doar pentru situatii disperate. Este si pentru situatii placute.
Nu doar pentru momentele cand te simti invins, ci si pentru cele in care te
simti victorios.”
Regele si-a deschis inelul si
a citit mesajul: “Si asta o sa treaca.”
Batranul l-a privit lung in
ochi si i-a spus: “Se intampla. Lucrurile si emotiile nu sunt permanente. Totul
vine si pleaca precum ziua si noaptea. Vor fi momente de bucurie si vor fi
momente de tristete. Accepta-le ca facand parte din dualitatea vietii. Este
insasi natura existentei.”
Autor: Anonim; povestire din
folclorul evreiesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu