Poti intotdeauna sa te intorci acasa, dar azi am invatat ca pot sa ma intorc acasa oriunde

Azi am invatat sa ma intorc acasa oriunde. Fiindca ma simt acasa oriunde. Cu cat necunoscutul si oamenii noi se impletesc cu liniile vietii mele, sentimentul de a ma fi regasit in CASA MEA UNIVERSALA devine si mai acut si mai plenar.

de Alexandra Serban

Poti intotdeauna sa te intorci acasa

....Doar ca ne place sa calatorim

Ne place sa descoperim noul si sa alergam dupa stele dintre care pe unele niciodata nu le vom putea atinge, insa raman acolo, scopul nostru necesar si motorul entuziasmului nostru.

Doar ca uneori ne e dor de sentimentul de a ne intoarce acasa:
... in suflet
... in gand
... prin atingeri
... prin amintiri si rasfoiri de poze ce au capturat momente, unice, ale noastre, niciodata putand fi retraite.

Intoarcerea acasa - o poti face mereu, oricate mile ai calatori, oricat de mult te-ai pierde prin lumea asta atat de mare- te reintorci mereu acasa oricat de departe pleci, fiindca privesti noul si totodata ai vechiul in tine si radacinile tale ce te inzdravenesc.

O lume intreaga pe care o porti peste tot in aceasta calatorie facuta in jurul lumii de cand te nasti si pana cand te prefaci in praf de stele...

Eu nu stiu sa ma pierd de mine decat atunci cand m-am regasit, insingurata, ravasita, fara probabilitatea unui nou maine. De abia atunci stiu ca voi putea percepe mai mult si mai bine intregul, de abia atunci calatoria mea spre noile inceputuri isi ia avant...

Azi am invatat sa ma intorc acasa oriunde. Fiindca ma simt acasa oriunde. Si cu cat ma indepartez mai mult de ceea ce cunosc, cu atat mai mult ma simt mai acasa. Cu cat necunoscutul si oamenii noi se impletesc cu liniile vietii mele, sentimentul de a ma fi regasit in CASA MEA UNIVERSALA devine si mai acut si mai plenar si chipul mi se insenineaza fiindca ma recladesc nefiind a niciunui loc si totodata avand toate locurile lumii acesteia in mine.

Stateam si priveam aurora boreala si movul ala atat de clar si de plenar ma facea sa ma simt alergand printre campurile de lavanda cu soarele Provencelui facandu-mi tatuaje de aur pe piele.

Albastrul marii Rhodosului ma facea sa ma topesc in topazul ala demential si imi aducea aminte de libertatea fiordurilor Norvegiei.

Eram acasa.
Plecam spre casa.
Stateam in casa, dupa mile parcurse in nestiinta cautarii a ACELUI NU STIU CE a sufletului.
Mi-am infipt radacinile in orice loc pe care am pasit si m-am recladit datorita lui. Casa mea insa s-a recladit si a devenit mai spatioasa, aceeasi, doar mai frumos aranjata.

Si vrei sa iti mai marturisesc ceva? Fiecare strangere de mana si fiecare privire din ochii oamenilor intalniti, fiecare imbratisare si fiecare plans, fiecare despartire si fiecare amintire mi-au redat puterea lui A NU MAI IUBI doar pe CINEVA anume, ci a MA IUBI PE MINE si a-i lasa pe oameni sa se reflecte in mine, fara masti, fara oglinzi distorsionate, fara frici, doar multumind si daruindu-ne unul altuia parti nevazute, nestiute, a ceea ce suntem. Diferiti si salbatici, niciunul la fel cu celalalt.

Daca vrei sa impartasesti un secret, fie ca el sa se concretizeze in acesta al calatoriei tale spre casa fiintei tale, sa fie descoperirea minune de care ai nevoie pentru a merge mai departe, pentru a crea, pentru a te darui si a invata- CASA TA, a MEA, A NOASTRA e peste tot cu noi. In noi, oriunde, in orice minut.

Intotdeauna te poti intoarce acasa. Respiri si cu tine respira o INTREAGA LUME, in tine BATE INIMA intregii vieti din asta lume.

Nu trebuie sa ma crezi pe cuvant. Pleaca, cerceteaza si descopera-te pe tine, in aceasta lume, cu intreaga casa ce salasluieste-n tine, peste tot, fie ca pleci sau te retragi d(in)e lume.

* Un articol trimis de ALEXANDRA SERBAN

www.garbo.ro