Sa ma ierti ca ti-am
cautat sarutarile si dragostea la altii si uneori am crezut ca te-am gasit, sa
ma ierti ca mi-am irosit lacrimile pe altii, desi simteam ca tu nu ai venit.
Zgomotul pasilor mei pe soseaua umeda, inima batandu-mi mai tare si vantul care imi mangaie fata ca atingerea unor aripi de inger. Si brusc ma opresc si privesc in urma mea. Ma uit si nu vad nimic, decat lumini difuze, oameni rasleti si strada de-abia atinsa de picaturile de ploaie. Incerc sa ma rup de tot ce simt, dar nu pot pentru ca inevitabil gandul imi fuge la tine. La cel pe care il caut cu disperare si pe care nu l-am gasit inca.Continui sa merg spre casa cu aceeasi neliniste in suflet, si ma gandesc daca vreodata te voi intalni.
Zgomotul pasilor mei pe soseaua umeda, inima batandu-mi mai tare si vantul care imi mangaie fata ca atingerea unor aripi de inger. Si brusc ma opresc si privesc in urma mea. Ma uit si nu vad nimic, decat lumini difuze, oameni rasleti si strada de-abia atinsa de picaturile de ploaie. Incerc sa ma rup de tot ce simt, dar nu pot pentru ca inevitabil gandul imi fuge la tine. La cel pe care il caut cu disperare si pe care nu l-am gasit inca.Continui sa merg spre casa cu aceeasi neliniste in suflet, si ma gandesc daca vreodata te voi intalni.
Mi-e atat de frica de faptul ca intr-o zi s-ar putea sa o iau la stanga in
loc de dreapta, s-ar putea sa plec de acasa cu cinci minute mai devreme sau mai
tarziu si astfel nu ne vom mai intalni….sau pur si simplu ca intr-o zi vom
trece unul pe langa celalalt fara sa ne privim. Dar oare daca ne-am privi ne-am
recunoaste?
Am avea curajul sa ne ascultam din nou sufletele sau ne-am conforma acestei
lumi rigide si reci crezand ca totul e o intamplare, o senzatie trecatoare? Ma
doare fiecare clipa in care nu esti cu mine, si desi te simt ma intreb cum esti
acum? Ma intreb daca si tu inchizi ochii noaptea si lasi vantul sa-ti mangaie
fata gandind ca sunt eu.
Ma intreb daca uneori, poate inconstient, mergi pe straga si ma cauti cu
privirea printre atatea figure… De multe ori ma rog in soapta pentru ca tu sa
fi ramas acelasi, ma rog ca Cerul sa ne permita sa ne intalnim din nou, ma rog
sa nu fi poposit prea departe de mine si ma rog ca drumul spre tine sa nu fie
prea de lung si greu. Cand va fi sa ne regasim va trebui sa te iau in brate si
sa iti cer iertare. Ti-am gresit atat de mult, dar am facut-o doar din setea
nebuna de a te afla.
Sa ma ierti ca ti-am cautat sarutarile si dragostea la altii si uneori am crezut ca te-am gasit, sa ma ierti ca mi-am irosit lacrimile pe altii, desi simteam ca tu nu ai venit. Sa ma ierti ca te-am lasat singur atunci cand aveai nevoie de o alinare, si sa ma ierti ca nu am fost langa tine ca sa-ti sterg tristetea din suflet…
Promit ca atunci cand te voi intalni sa iti daruiesc iubirea mea
neconditionata, sa-mi deschid sufletul asa cum nu am facut cu nimeni, si sa nu
ma folosesc de nicio arma ascunsa pentru a te cuceri….pentru ca in definitiv
totul se rezuma in a ne privi in ochi, nu-i asa?
Promit sa mi te daruiesc fara niciun fel de joc stupid, ci doar cu
candoarea unui falfait de aripi in primul lor zbor. Te voi cauta neincetat si
te voi gasi…si daca nu va fi asa sper ca niciodata sa nu citesti scrisoarea
asta.
Iar atunci cand vei inchide ochii pentru o adiere de iubire sa ai impresia
ca altcineva ti-o daruieste…si daca totusi vei simti un gol, sa te gandesti ca
e doar o viata de singuratate , adica doar un strop in imensitatea iubirii
noastre .Si chiar de-ar fi un strop, chiar de-ar fi o unda, sau un ocean de
solitudine eu tot nu voi renunta …Iarta-ma ca nu te-am gasit inca , dar intr-o
zi te voi privi in ochi si voi stii ca doar tu esti cel caruia trebuie sa ii
soptesc: TE IUBESC!
Marina Rasnoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu