“Orice act de a te
indrăgosti implică triumful speranței asupra autocunoașterii."
E poate adevărat că nu existăm cu
adevărat până când nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până când
nu înțelege cineva ceea ce spunem, în esență, nu suntem pe de-a-ntregul vii
până când nu suntem iubiți.
Dragostea își dezvăluie nebunia prin
refuzul de a accepta normalitatea inerentă a persoanei iubite. De aceea
îndrăgostiții par plicticoși celor din jur. Pentru că numai trupul este deschis
vederii, îndrăgostitul își pune speranța în fidelitatea sufletului față de
învelișul său, speranța că trupul deține un suflet pe potrivă, că ceea ce
epiderma reprezintă se dovedește a fi ceea ce este.
Ce vezi la ea? Îi spune mintea oglinzii;
Ce vrei să vezi la ea? Îi spune inima oglinzii.
Cele mai atrăgătoare femei nu sunt cele
care ne dau voie să le sărutăm imediat (devenim repede nerecunoscători) și nici
cele care nu ne lasă deloc să le sărutăm (le uităm repede), ci cele care ne duc
de nas între aceste extreme.
Evităm ideea de neimaginat că nevoia de
dragoste preexistă întotdeauna iubirii noastre pentru cineva anume.
Când doi oameni nu mai reușesc să
transforme diferențele dintre ei în glume, e un semn că au încetat să se
iubească.
Motivul certurilor nu este niciodată
atât de important ca disconfortul al căror pretext sunt. Dragostea
neîmpărtășită poate fi dureroasă, dar e o durere lipsită de primejdie, pentru
că nu implică prejudicii aduse altcuiva decât ție însuți; o durere intimă, pe
cât de dulce-amăruie, pe atât de autoindusă. Dar imediat ce dragostea capătă
reciprocitate, trebuie să fii pregătit să renunți la pasivitatea de a fi rănit
și să-ți asumi răspunderea de a provoca răni.
Țin la tine, așa că o să te enervez,
te-am onorat cu o viziune despre cum ar trebui să fii, așa că o să te rănesc.
Ceea ce este atât de înspăimântător este
măsura în care poți să idealizezi pe cineva, când îți e atât de greu chiar să
te suporți pe tine însuți – tocmai pentru că așa o problemă există…
Urăsc să n-am încotro decât să risc
iubindu-te așa.”
Alain de Botton, Eseuri de îndrăgostit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu