Ce inseamna sa
iubesti? Ce inseamna iubirea? Am ajuns la concluzia ca inseamna sa inveti sa
lasi… sa te lasi vietii, sa lasi lucrurile sa se intample. Am lacrimi in ochi,
dar nu sunt amare. Sunt lacrimi de emotie.
Ti s-a-intamplat
vreodata sa te indragostesti, iar sentimentul asta sa nu vina dintr-o nevoie?
Sa nu vina din nevoia de a fi protejata, sau admirata, sau vindecata? Daca
ajungi la un echilibru sufletesc, ajungi sa iti dai seama ca nu ai nevoie de
nimeni ca sa te simti intreg. Si intr-o stare ca asta, te indragostesti; mai
pur decat niciodata…
Si doar intr-o
stare ca asta esti perfect constienta ca a iubi inseama si sa accepti ca acea
alta persoana are propria lupta cu sine insusi in viata asta, o lupta pe care din
pacate trebuie sa o duca singur, ca fiecare dintre noi. Tu stii ca e totul bine
atunci cand amandoi sunt bine.
Poti sa
accepti asta, in ciuda sentimentului de dorinta? In ciuda a tot ceea ce vrei tu
de la Univers sau de la un alt om? Poti? Eu cred ca daca poti sa accepti asta,
iubesti cu adevarat… Iubesti viata si te iubesti pe tine si il iubesti cu
ADEVARAT si pe el(ea).
Iti amintesti
prima iubire? Iti amintesti cat de mult ai suferit atunci cand totul a luat
sfarsit? Sentimentul de deznadejde, ca se sfarseste lumea, sentimentul de
nedreptate si tradare. Si durere. Si apoi urmeaza si alte iubiri, ce parca
seamana cu prima. “Dumnezeu iti da pana inveti lectia”. Pana la urma, toti
oamenii din viata ta sunt lectii de viata. Ii atragi pe aceia de care ai nevoie
ca sa satisfaci nevoia de vindecare a sufletului tau. Poti sa deschizi ochii si
sa vezi asta?
Si mai ales…
poti sa vezi ca uneori, iubirea inseamna nu doar bine, dar si suferinta? Nimic
bun nu vine fara reversul sau. De fapt, asta e frumusetea vietii. Cu cat e mai
pasional, cu atat doare mai tare. Trebuie sa fi descoperit ca totul in lume
este ying si yang, lumina si intuneric si ca nu ar fi atat de frumos sa
triesti, fara ele doua, exact asa cum sunt. Primesti, dai... ti se ia. Si
primesti din nou in loc.
Bucura-te si
iubeste! Si invata sa ii lasi pe oameni sa isi traiasca viata interioara,
provocarile lor spirituale… lectiile lor de viata, sau poate dorintele lor cele
mai ascunse. Si uneori, oricat de mult ne-am dori sa ii imprumutam cuiva drag
aripile noastre si ochiul nostru interior, tot nu vom putea, pentru ca fiecare
trebuie sa si le castige singur. "Cu penele altuia te poti impodobi,
dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu
pasarile", spunea Lucian Blaga.
Accept. Si
probabil, pentru prima data in viata mea, iubesc cu adevarat. Fara sa imi simt
egou-ul ranit sau personalitatea anulata. Sunt cele mai nefaste sentimente si
le simtim mereu din vulnerabilitate, din frica de singuratate, care se
transforma in disperare…
Eu mi-am
promis ca nu am sa mai simt niciodata in vaiata mea disperarea aia. Pentru ca…
pentru ca… acum imi dau seama cat e de absurd sa iti lasi sufletul abandonat in
acea senzatie de incatusare. Tu nu stii in momentele alea ce iti va aduce
viitorul. Iar atunci cand dupa multa vreme reusesti sa te rupi de durere,
lucruri bune se intampla iar tu realizezi ca… “asa a fost cel mai bine!”.
Si nu iti vine
sa crezi ca atunci ai plans cu atata amar, cand astazi esti atat de fericit.
Ce inseamna sa
iubesti? Ce inseamna iubirea?
…probabil ca
fiecare isi are raspunsul sau unic la toate astea………………..
Iar si mai
probabil, iubirea aia adevarata-adevarata este atunci cand ambii sunt bine,
cand ambii si-au inteles sufletul...
sursa: http://www.garbo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu