Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

17 septembrie 2014

Linistea din mine



Ani buni din viata am fugit de singuratate, de acele clipe doar cu mine. Ori de cate ori se iveau ocazii de a sta singura, cautam repede pe cineva sau ceva sa-mi tina companie… Prezenta mea nu era de ajuns. O cautam pe a altcuiva. Chemam mereu pe cineva sa ma insoteasca, sa acopere ceva ce lipsea in mine, sa umple un gol. Nu stiam ca acel cineva era atat de aproape si-l cautam in afara mea. Cautam in lumea exterioara bucuria, binele, linistea, siguranta. Iar cand ramaneam singura, ma cufundam in tristete si-mi plangeam de mila.
Acum iubesc momentele de solitudine, in care ma pot cufunda in fiinta mea, ma pot vedea mai usor, imi pot auzi inima si imi pot urma drumurile interioare…drumuri care uneori ma invita in suferinta, o suferinta care acum e placuta si nu patetica, binecuvantata si nu respinsa. Alteori, drumurile din mine ma invita in bucurie, iubire, recunostinta si celebrare…
Am invatat sa ma ascult, sa ma primesc in viata mea, in fiecare moment oricum ar fi el. Am invatat sa ma iubesc si sa ma accept, chiar si in momentele in care uit cine sunt si ma trezesc sabotandu-ma sau pierzandu-mi increderea si entuziasmul. Am invatat ca totul e bine cu mine asa cum este. Ca nu e nimic in neregula, niciodata, decat daca eu aleg sa vad astfel lucrurile.
Am invatat sa las linistea sa se aseze in mine si astfel nu mai am de ce sa fug. Am inteles ca ori de cate ori cautam o cale de evadare din singuratate, cautam de fapt o cale sa fug de mine, de gandurile mele, de agitatia din capul meu.
Acum nu mai fug nicaieri. Si oriunde merg, imi simt prezenta, inainte de a o simti si vedea pe a altora. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de solitudine, il primesc cu iubire si ma bucur de el asa cum este. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de tacere, in care ma aud, ma simt, IL aud si-L simt pe Dumnezeu.

 Nicoleta Svarlefus


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu