Oprește-te. Oprește-te
puțin. Ieși din acest cerc vicios. Și dă-ți voie să te liniștești…
“Să ne reflectăm mai întâi la ce
înseamnă o minte prinsă în strânsoarea unor cercuri vicioase. Ei
bine, unul dintre cazurile cele mai evidente pe care cu toții le cunoaștem
este “fenomenul îngrijorării”. Medicul îți spune că trebuie să te
operezi și că data operației a fost stabilită, așa că, automat, începi să
îți faci griji pentru asta. Iar din moment în care ai aflat, îngrijorarea îți
taie pofta de mâncare și nu poți dormi bine. Și, cu toate acestea, nu te poți
opri să nu îți faci griji în continuare și, prin urmare, te vei
îngrijora în plus, iar apoi vei fi îngrijorat de faptul că ești îngrijorat
pentru ca, în cele din urmă, să îți dai seama că este o situație absurdă și să
te superi pe tine pentru că faci asta și să fii îngrijorat pentru că ești îngrijorat
pentru că ești îngrijorat. Acesta este un cerc vicios. Iar acum întrebarea:
poți să îți faci mintea “să tacă”? Nu e așa că este dificil? Pentru că mintea
pare a fi ca o maimuță care tot sare în sus și în jos, trăncănind într-una. Și
îți dai seama că nu o poți opri.
Cei mai mulți oameni își dedica
viețile încercării de a-și menține mintea ocupată și se simt extrem de
inconfortabil în tăcere. Când ești singur, când nimeni nu spune nimic,
când nu e nimic de făcut, există doar acestă îngrijorare, această lipsă de
distragere a atenției: “am fost lăsat cu mine însumi și vreau să fug de
mine, mereu vreau să fug de mine. De aceea mă duc la film, de aceea
citesc povești misterioase, de aceea ies în oraș, de aceea mă
îmbăt sau orice altceva. Nu vreau să fiu cu mine însumi. Mă simt ciudat”.
Bine, bine, dar de ce vrei să fugi de
tine însuți? Ce este atât de rău în asta? De ce vrei să uiți de tine? De
ce vrei să te comporți astfel? Pentru că ești dependent de gânduri. Iar
acesta este un drog. Unul periculos.
Gândirea compulsivă, continuă și
continuă și continuă tot timpul. Este un obicei. Deci, există o dificultate în
a opri această activitate, iar tu chiar trebuie să o oprești dacă nu
vrei să îți pierzi mințile. Pentru că dacă eu vorbesc tot timpul, nu o să aud
niciodată ceea ce spune altcineva și voi ajunge în situația în care nu voi avea
de vorbit despre nimic altceva în afară de propria vorbărie. Și astfel, în
exact același fel, dacă gândesc tot timpul, nu voi avea nimic altceva la
care să mă gândesc în afară de propriile gânduri. Prin urmare, pentru a avea
ceva la care să te gândești, există momente când, pur și simplu,
trebuie să te oprești din gândit.
Ei bine, și cum faci asta? Prima regulă
este să nu încerci, pentru că, dacă încerci, vei fi la fel ca un om
care încearcă să netezească unduirile apei cu un ciocan. Iar tot ce
vei reuși va fi să o tulburi și mai mult. Însă, în același fel în care
unduirile apei se liniștesc de la sine, va trebui să știi cum să îți lași
mintea în pace. Și se va liniști de la sine.”
Alan Watts
(6 ianuarie 1915 – 16 noiembrie 1973)
(6 ianuarie 1915 – 16 noiembrie 1973)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu