Despre iubiri, relații
și dependențe.
Se pare că în ultima vreme, cele mai la
modă discuții sau articole sunt cele despre căsnicii, relații toxice și despre
amante. Despre “soția-erou” care ține casa, copiii, căsnicia și bărbatul
infidel, iresponsabil, imoral sau impasibil. Despre cât de mult timp a făcut ea
asta și cât de lungă căsnicie a avut ea! Despre faptul că ea este o soție bună,
iar el un soț iresponsabil. Despre faptul că ea l-a iubit mereu, îl mai
iubește, iar o alta intervine între ei și, dintr-o dată, bărbatul iubit devine
un porc, amanta o curvă și ea un soldat înfrânt.
Mi-aș fi dorit ca ea să devină o Doamnă!
Indiferent de situație. Să iubească frumos până la capăt, să rămână femeia
puternică, mama perfectă și să accepte deciziile omului alături de care și-a
petrecut un anume timp. Și viceversa!
Poate le-am trecut eu pe toate – sau,
poate, am trecut prin prea multe – și mi-am pierdut pe drum din sensibilitate,
dar, privind tabloul de mai sus, simt un gust amar. Simt că dacă noi ne
comportăm așa, chiar merităm să fim tratate fără lipsă de respect și înșelate.
Mie așa mi se pare!
De ce? Păi, dragele mele, dacă noi nu
înțelegem că buricul pământului și al vieții noastre nu este un bărbat, ci noi
înșine; dacă noi nu înțelegem să ne prețuim, să ne respectăm și să ne iubim pe
noi, înainte de orice și oricine, deoarece numai așa putem câștiga respectul și
aprecierea celorlalți; dacă noi nu ne păstrăm individualitatea și demnitatea
noastră de femei, de ce ne-ar dori cineva alături?
Nimeni nu dorește să trăiască alături de
un parazit sufletesc, fizic și mintal! De ce parazit? Așa văd eu o ființă care
este dependentă în totalitate de altă ființă și dorește să supravegheze orice
gând, mișcare, privire, simțire a celuilalt. Devine sufocantă, obositoare și
lipsită de orice spontaneitate. Devine un obiect la cheremul cuiva, asta în
situația în care nu devine un fel de țață care se ceartă toată ziua, aruncă
lucrurile soțului peste tot prin scara blocului, pe fereastră etc și scoate
omul din casă când vrea ea, pe motiv de lipsă de respect și nervi…
Nimeni nu spune că nu ați fost soții
bune, mame bune, angajate sau colege bune. Că nu sunteți. Dar poate, între
timp, ați uitat să fiți femeile de care aveau soții sau iubiții voștri nevoie.
Ați uitat să fiți iubitele și prietenele lor. Poate ați devenit între timp
niște femei frustrate, obosite, geloase, invidioase și care se plâng mereu de
cât de grea este viața.
Sunt insensibilă? Nu, nu sunt! Nici
viața mea nu a fost și nu este ușoară. Și eu am de mers la muncă, am de călcat,
de spălat, de făcut mâncare și am de gândit strategii pentru un trai dacă nu
mai bun, măcar mai decent, însă îmi implic iubitul în toate, iar el este
fericit să fie acolo. Nimeni nu pune pe nimeni să ia totul în responsabilitatea
sa când într-o relație se presupune a exista doi oameni! Nu?! Dacă eu le fac pe
toate, când găsesc timp pentru noi doi? Pentru mine?
A fi soție bună, înseamnă a fi și iubită
și femeie în același timp. Înseamnă a oferi respect, dar, în același timp, a și
cere respect! Nu înseamnă să faci tu tot, iar pe ei să îi țineți de Don Juani
în casă. Făcând asta, exact asta veți avea mai târziu: niște copii mai mari,
alintați, care vor uita să vă respecte, să vă iubească și doar vor pretinde,
fără să dea nimic în schimb. Vor crede că li se cuvine totul!
Cunosc femei care țin de căsniciile lor
cu dinții chiar dacă acestea nu mai există de multă vreme. Care merg să se
lupte cu amantele și se bat cu pumnul în piept că au ieșit învingătoare, că el
tot la ele a venit. Oare? Eu cred că un bărbat adunat de prin paturile altor
femei nu este al nimănui. Cu atât mai puțin al unei soții! Este doar al lui.
Faptul că se întoarce, nu este un câștig. Ce câștig poate fi un bărbat care nu
te mai respectă, nu te mai iubește și care când e plictisit de rutina casei
caută alte case, alte paturi, alte femei? Doamne ferește!
Mai bine scuipă în sân și fii demnă! O
astfel de căsnicie sau relație nu este reală. Nu este ceva firesc. Este ceva
toxic atât pentru voi cât și pentru copiii voștri și societate! Mi se pare
lipsă totală de respect față de propria ființă și toți din jurul nostru!
Ce vor învăța fetele de la tine ca mamă?
Să depindă de un bărbat? Să se lase călcate în picioare de cineva căruia nu îi
pasă de ele? Să stea la cheremul cuiva numai pentru o poziție socială, numai
pentru niște reguli sociale, bani sau case??? Să accepte orice capriciu și
să uite să se bucure, să fie fericite și să fie iubite?
O fată trebuie să învețe de mică să se
respecte și să aibă încredere în ea, deoarece, femeia clădește și educă atât în
familie cât și în societate! Trebuie să înțeleagă că nu se poate întâmpla
nimic bun rămânând angrenată într-o relație toxică, bazată pe minciuni. Trebuie
să înțeleagă că poate și singură, iar viața
devine frumoasă când ne scuturăm de mizeriile din ea și avem încredere în noi!
Trebuie să înțeleagă atât ele cât și noi
că o relație înseamnă să împarți responsabilitățile, bucuriile, problemele;
înseamnă să cauți soluții împreună; înseamnă să creșteți și să vă educați
iubirea și relația împreună; înseamnă să vă dăruiți libertate fără să acceptați
toate compromisurile doar de dragul celuilalt. Înseamnă să vă respectați pe voi
înșivă, să vă iubiți, deoarece, altfel, nimeni nu o va face!
O relație înseamnă să discutați, să
comunicați continuu, să țineți cont de ceea ce își dorește cel de alături, de
micile sale capricii. Înseamnă spontaneitate, schimbare de ritm din când în
când! Înseamnă să fii îndrăzneață cu soțul sau iubitul tău când e vorba de
intimitate și să nu uiți să vorbești cu el tot ceea ce simți că este important
atât pentru el cât și pentru tine. A face dragoste nu e același lucru cu a face
sex. A face dragoste înseamnă a căuta mereu să fii în armonie cu omul iubit, să
îl faci să te placă și să te dorească și viceversa. Nu să dăruiești doar tu, ci
să instigi să ți se dăruiască. Mult timp am crezut că sexul nu e important
într-o relație. Și am pierdut mult până să înțeleg de ce am pierdut. Însă sexul
nu va ține niciodată o relație. Așa cum nu o vor ține nici copiii! Nu este
singurul factor și nici cel mai important. Într-o relație, fiecare factor e
important și, uneori, fiecare factor devine cel mai important! Nimic nu trebuie
neglijat deoarece chestiile mici sunt cele care
provoacă cele mai grave daune!
Eu nu cred nici în soții, nici în
amante. Cred însă, sincer, în faptul că există femei, bărbați și relații care
au mers, dar nu mai merg și, uneori, unele femei nu pot și nu vor să realizeze
faptul că pot trăi și fără acel bărbat care dacă le înșeală e clar că nu ar mai
trebui să rămână alături de ele. Din simplul motiv că nu mai este de încredere
și, cu siguranță, nu le mai iubește! Este vorba de ceva ce poate a fost frumos,
dar, undeva pe parcurs, s-a pierdut și s-a născut în altă parte. Eu nu văd pe
nimeni vinovat într-o astfel de situație, deși aparent ar fi. Văd însă că e
vorba despre schimbări, iubiri, oameni și viață. Exact așa cum uneori este ea.
Văd că, uneori, trebuie să învățăm să renunțăm și să avem încredere în noi,
fără să devenim dependenți de cineva.
Când vom învăța că un
om doar ne completează, nu ne întregește, poate nici amanta nu va mai exista!
Dragostea adevărată nu e cea care te
înșeală și te rănește, ci este aceea cu care mergi mână în mână și suflet în
suflet știind că nu te va lăsa la greu niciodată! Dacă nu înțelegi acest aspect
și rămâi prea mult într-o altfel de relație, poți pierde șansa de a fi cu
adevărat fericită, iubită și respectată…
Nu înțeleg de ce se caută mereu un
vinovat, când este clar că, în absolut orice relație, vinovații sunt minim doi
și anume, cei doi implicați direct în ea. Adică și tu însuți! De ce ne sărim
mereu pe noi, nu pot înțelege! Căsnicia sau iubirea, din punctul meu de
vedere, nu înseamnă dependență, nu trebuie să fie un câmp de luptă unde se nasc
eroi și ridicăm poduri sau încercăm să ne convingem că speranțele se împlinesc,
că oamenii se schimbă.
Oricât de mult aș iubi, acolo unde se
termină respectul și dragostea, îmi iau valiza și plec! Sărut fruntea, zâmbesc
frumos și merg mai departe! Nu am nici un motiv să rămân lângă un bărbat care
nu mă mai vrea și nu mă mai iubește. Dragostea ori este, ori nu!
Ramona
Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu