Poate
ca multi vor considera ca vreau sa scriu despre lucruri demodate sau care si-au
pierdut sensul astazi, insa cred si marturisesc ca toti ne dorim sa traim
starile sufletesti la o intensitate inaltatoare; nicidecum nu vrem sa ramanem
saraci in sentimente sau privati de o explicatie ce poate transforma clipa in
vesnicie, dragostea in iubire sau comunicarea in traire…
Daca as incerca sa definesc fericirea, o fac prin niste cuvinte foarte sarace in a exprima esenta ei: fericirea este starea pe care o traieste omul atunci cand a simtit ca iubirea ii este impartasita si de cealalta jumatate a lui. Deci, conditia primordiala a omului ca sa fie fericit, este sa iubeasca si sa fie iubit!... Fericirea pe acest pamant nu este decat o pregustare a bucuriei din Rai.
Putini sunt cei care traiesc aceasta stare, dar cei mai multi o cauta si o vor cauta pana cand o vor gasi. Pentru a intelege de ce nu suntem cu adevarat fericiti chiar atunci cand credem ca iubim, voi incerca sa evidentiez diferenta dintre "a iubi" si "sunt indragostit". (Nu stiu de ce s-a pus accentuat in cultura noastra cuvantul "dragoste" - chiar si in imnul dragostei scris de Sf. Ap. Pavel - cand si in Noul Testament se vorbeste numai de "iubire" si nu de "dragoste", in textul din limba greaca este scris numai "αγάπη"= iubire…) Probabil ca "dragoste" exprima stare lumeasca, iar "iubire" pe cea dumnezeiasca.
Iubirea inseamna libertate, pe cand dragostea inseamna dependenta. De aceea multi sunt distrusi din toate punctele de vedere dupa o despartire, sufera si cel ce iubeste, insa se retrage pentru binele celuilalt. Este firesc ca fiecare relatie sa inceapa cand te simti legat de celalalt, te simti atras de ceea ce-ti place, dar iubirea este sincera si onesta; pe cand dragostea este ipocrita, incearca sa foloseasca orice mijloc spre a-si atinge scopul!
Iubire inseamna jertfa! Se jertfeste fara sa simta ca faceun sacrificiu, este gest firesc atunci cand iubesti; dragostea cere celuilalt sa se jertfeasca. ("seamana cu devorare de oameni", spunea un scriitor celebru). "Am cucerit, detin, folosesc tot felul de strategii, spionez, am fortat, incerc sa manipulez, incalc spatiului" sunt cele mai obisnuite cuvinte prin care descriem o "relatie" … Sunt in acelasi timp expresii de razboinic, descriu lupta si dorinta de stapanire! Sf. Ap. Pavel spune: "Iubirea nu cauta la ale sale" (1 Cor. 13,5)
Iubirea nu are limite, insa dragostea - constient sau inconstient - conditioneaza traind cu gandul: "te iubesc daca ma iubesti, daca nu ma iubesti, te urasc!". Dragostea este pretentioasa, mereu nemultumita; in iubire si cel mai mic lucru sau gest oferit, este cel mai mare dar. In dragoste este obisnuit sentimentul golului, a lipsei; insa atunci cand iubesti te simti implinit, pentru simplul fapt "ca iubesc!"
Iubirea cuprinde tot ce o inconjoara, dragostea "vede" doar ce-i lipseste. In limba greaca "iubesc" se spune"Α Γ Α Π Α Ω" (agapao), deci numai cand iubesc ajung sa cuprind in fiinta mea pe Hristos care este "A" si "Ω".
Iubirea este curata, simpla si totala. "Iubirea indelung rabda, este binevoitoare, nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu se aprinde la manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate… toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda", Scria Sf. Ap. Pavel in Imnul Iubirii.
Iubirea traieste in vesnicie, pe cand dragostea are termen de valabilitate. Atunci cand iubesti nu mai esti supus legilor lumesti, evadezi si te inalti cu puterea ce ti se daruieste. Este la fel de necesara ca aerul, este piatra de temelie a unei casnicii ce va invinge toate ispitele si greutatile intampinate. Este inceputul si pregustarea relatiei ce trebuie sa existe intre noi si Hristos, caci nu putem trai altfel plinatatea iubirii Lui pe acest pamant.
Iubirea este pentru toti, se revarsa ca o ploaie binecuvantata ce cade peste toti, vrednici sau nevrednici. Dragostea cere exclusivitate si intr-un sfarsit se tranforma intr-o gelozie sufocanta.
"Iubeste!" este chemarea omului de a se lupta cu cel mai mare dusman si cea mai periculoasa idolatrie: mandria! Niciodata nu este mai alimentat egoismul nostru, ca atunci cand suntem doar indragostiti.
"Te iubesc!" inseamna cum caut prilejul in a-ti implini dorintele si nu vreau, folosindu-ma de tine, sa-mi acopar nevoile mele. Numai dragostea care are puterea de a se transforma in iubire va invinge: timpul (Tristan si Isolda au fost doi tineri ce pur si simplu s-au iubit, n-au facut nimic deosebit), egoismul (nu ma mai gandesc la mine, ci la tine), nevoia mea; si traieste vesnic fericita…
Nu exista lucru mai firesc si mai inaltator ca "a iubi", caci iubirea inseamna plinatate, frumusete si viata la superlativ. Creati am fost din iubire si ne desavarsim in iubire. Nu este pacat sa iubesc, ci sa nu iubesc! Dar trebuie sa iubesc omul, nu fapta sau dorinta; ci frumusetea, gingasia sufletului ce-si doreste sa fie iubit. Asa incep sa-mi vin in fire si "nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia" (Sf. Antonie cel Mare).
http://www.crestinortodox.ro/
Daca as incerca sa definesc fericirea, o fac prin niste cuvinte foarte sarace in a exprima esenta ei: fericirea este starea pe care o traieste omul atunci cand a simtit ca iubirea ii este impartasita si de cealalta jumatate a lui. Deci, conditia primordiala a omului ca sa fie fericit, este sa iubeasca si sa fie iubit!... Fericirea pe acest pamant nu este decat o pregustare a bucuriei din Rai.
Putini sunt cei care traiesc aceasta stare, dar cei mai multi o cauta si o vor cauta pana cand o vor gasi. Pentru a intelege de ce nu suntem cu adevarat fericiti chiar atunci cand credem ca iubim, voi incerca sa evidentiez diferenta dintre "a iubi" si "sunt indragostit". (Nu stiu de ce s-a pus accentuat in cultura noastra cuvantul "dragoste" - chiar si in imnul dragostei scris de Sf. Ap. Pavel - cand si in Noul Testament se vorbeste numai de "iubire" si nu de "dragoste", in textul din limba greaca este scris numai "αγάπη"= iubire…) Probabil ca "dragoste" exprima stare lumeasca, iar "iubire" pe cea dumnezeiasca.
Iubirea inseamna libertate, pe cand dragostea inseamna dependenta. De aceea multi sunt distrusi din toate punctele de vedere dupa o despartire, sufera si cel ce iubeste, insa se retrage pentru binele celuilalt. Este firesc ca fiecare relatie sa inceapa cand te simti legat de celalalt, te simti atras de ceea ce-ti place, dar iubirea este sincera si onesta; pe cand dragostea este ipocrita, incearca sa foloseasca orice mijloc spre a-si atinge scopul!
Iubire inseamna jertfa! Se jertfeste fara sa simta ca faceun sacrificiu, este gest firesc atunci cand iubesti; dragostea cere celuilalt sa se jertfeasca. ("seamana cu devorare de oameni", spunea un scriitor celebru). "Am cucerit, detin, folosesc tot felul de strategii, spionez, am fortat, incerc sa manipulez, incalc spatiului" sunt cele mai obisnuite cuvinte prin care descriem o "relatie" … Sunt in acelasi timp expresii de razboinic, descriu lupta si dorinta de stapanire! Sf. Ap. Pavel spune: "Iubirea nu cauta la ale sale" (1 Cor. 13,5)
Iubirea nu are limite, insa dragostea - constient sau inconstient - conditioneaza traind cu gandul: "te iubesc daca ma iubesti, daca nu ma iubesti, te urasc!". Dragostea este pretentioasa, mereu nemultumita; in iubire si cel mai mic lucru sau gest oferit, este cel mai mare dar. In dragoste este obisnuit sentimentul golului, a lipsei; insa atunci cand iubesti te simti implinit, pentru simplul fapt "ca iubesc!"
Iubirea cuprinde tot ce o inconjoara, dragostea "vede" doar ce-i lipseste. In limba greaca "iubesc" se spune"Α Γ Α Π Α Ω" (agapao), deci numai cand iubesc ajung sa cuprind in fiinta mea pe Hristos care este "A" si "Ω".
Iubirea este curata, simpla si totala. "Iubirea indelung rabda, este binevoitoare, nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu se aprinde la manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate… toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda", Scria Sf. Ap. Pavel in Imnul Iubirii.
Iubirea traieste in vesnicie, pe cand dragostea are termen de valabilitate. Atunci cand iubesti nu mai esti supus legilor lumesti, evadezi si te inalti cu puterea ce ti se daruieste. Este la fel de necesara ca aerul, este piatra de temelie a unei casnicii ce va invinge toate ispitele si greutatile intampinate. Este inceputul si pregustarea relatiei ce trebuie sa existe intre noi si Hristos, caci nu putem trai altfel plinatatea iubirii Lui pe acest pamant.
Iubirea este pentru toti, se revarsa ca o ploaie binecuvantata ce cade peste toti, vrednici sau nevrednici. Dragostea cere exclusivitate si intr-un sfarsit se tranforma intr-o gelozie sufocanta.
"Iubeste!" este chemarea omului de a se lupta cu cel mai mare dusman si cea mai periculoasa idolatrie: mandria! Niciodata nu este mai alimentat egoismul nostru, ca atunci cand suntem doar indragostiti.
"Te iubesc!" inseamna cum caut prilejul in a-ti implini dorintele si nu vreau, folosindu-ma de tine, sa-mi acopar nevoile mele. Numai dragostea care are puterea de a se transforma in iubire va invinge: timpul (Tristan si Isolda au fost doi tineri ce pur si simplu s-au iubit, n-au facut nimic deosebit), egoismul (nu ma mai gandesc la mine, ci la tine), nevoia mea; si traieste vesnic fericita…
Nu exista lucru mai firesc si mai inaltator ca "a iubi", caci iubirea inseamna plinatate, frumusete si viata la superlativ. Creati am fost din iubire si ne desavarsim in iubire. Nu este pacat sa iubesc, ci sa nu iubesc! Dar trebuie sa iubesc omul, nu fapta sau dorinta; ci frumusetea, gingasia sufletului ce-si doreste sa fie iubit. Asa incep sa-mi vin in fire si "nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia" (Sf. Antonie cel Mare).
http://www.crestinortodox.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu