PĂRINTELE TEOFIL PÂRÂIAN-GANDITI FRUMOS!

PARINTELE TEOFIL PÂRÂIAN - "Ganditi frumos!"

 

DIN CUVINTELE PĂRINTELUI TEOFIL PÂRÂIAN

Eu cred că nu poate exista un îndemn mai frumos decât “GÂNDIŢI FRUMOS“.

Ce înseamnă să gândiţi frumos?

Înseamnă să nu te gândeşti la ceva frumos într-o anumită clipă , ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care trec prin minte, să reţii gândurile cele bune, şi în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte.

Este foarte important să ştim că gândurile noastre le mai ştie cineva: le ştie Dumnezeu, le ştie Domnul Hristos care e Dumnezeu adevărat şi om adevărat.
Domnul Hristos are în vedere gândurile noastre.

De asemenea, având în vedere că prin mintea noastră trec tot felul de gânduri şi bune şi rele, şi frumoase şi urâte, este important să fim cu luare aminte la gânduri, să gândim frumos.

Pentru că dacă gândim frumos şi numai frumos, atunci trăim frumos şi numai frumos, şi dacă gândim frumos şi trăim frumos, suntem fericiţi.

Şi fericirea este mai aproape de tinereţe decât de bătrâneţe.

Tinerii prin structura lor, prin năzuinţele lor, prin felul lor de a se angaja în anumite acţiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizări care sa le dea mulţumire şi fericire.

Şi tinerii mai sunt cumva fericiţi, în sensul ca nu au un trecut lung care să fie pătat de: gânduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru că tinereţea este mai aproape de copilărie, iar copilăria este într-un fel idealul creştinului. Nu în sensul să rămânem la copilărie ca fază de început, ci să ne menţinem în sfera copilăriei în ceea ce priveşte: seninătatea, nerăutatea sau răutatea fără durată şi în cea ce priveşte nevinovăţia câtă este in copilărie.

Ştiţi că în poveştile noastre este vorba de “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“. Nu în sensul ca să rămână omul la tinereţe şi să nu ajungă la bătrâneţe.
Bătrâneţea nu trebuie să o înţelegem ca o vârstă a neputinţei, o vârstă a morţii înainte de moarte. Ci (să) o înţelegem ca o bătrâneţe fericită.

La cununie se spune aşa : “Dă-le lor Doamne, să-şi petreacă viaţa fără de prihană şi să ajungă bătrâneţi fericite, cu inimă curată împlinind poruncile tale“.

Iată un îndreptar de viaţă, o rugăciune. Pentru ca viaţa noastră trebuie să fie învăluită de rugăciune, iar “viaţa fără de prihană“ înseamnă: fără pată, fără vină, în chip ireproşabil.

În rugăciunile care le facem noi când ne împărtăşim cu Dumnezeieştile Taine, e şi o rugăciune de mulţumire in care pomenim bunătatea lui Dumnezeu care ne-a dat Sfintele Taine “spre curăţirea trupului şi a sufletului“

Mai întâi înzdrăvenirea trupului şi a sufletului ! De ce ? Pentru că într-un trup bolnăvicios şi într-un suflet neputincios , nu se pot realiza lucruri de valoare

Apoi se cere în această rugăciune “Împăcarea sufleteştilor mele puteri“ pentru a nu fi anarhie în existenţa noastră ci rânduială, mintea să fie conducătorul simţirii şi voinţei.

“Spre luminarea ochilor inimii mele“ Ne trebuie lumină în suflet. Pentru că dacă ai lumină la tinereţe, poţi avea până la sfârşit şi până în veşnicie.

“spre credinţa neînfruntată“ Să avem o credinţă adevărată.

“spre dragoste nefăţarnică“ Să fie o dragoste adevărată, întemeiată pe nepătimire

“spre plinirea înţelepciunii tale“ Să avem înţelepciune de la Dumnezeu, sa fim gânditori de Dumnezeu.

“spre paza poruncilor Tale, cu inimă curată împlinind poruncile Tale“. Să ne gândim mai des la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

“Spre adăugarea Dumnezeiescului Tău har“ Să primim tot mai multă putere, energie, din Dumnezeu, ca să putem face faţa ispitelor şi cerinţelor pe care ni le pune in faţă viaţa.

“spre trezirea sufletului"

Mitropolitul Bălan avea o vorbă:
“Cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr este inima curată şi mintea trează“
Cu ce se murdăreşte? Cu gânduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare.
De ce mintea trează? Deoarece cu mintea lucrăm ca să ne facem curat in suflet şi totodată ne păzim să nu ne băgăm murdării in suflet

"spre iertarea păcatelor“ Să ne ierte Dumnezeu păcatele pe care le-am făcut în vremea neştiinţei, in vremea când n-am luat aminte sau n-am ştiut de Dumnezeu, sau nu ne-am interesat de Dumnezeu. Ca să ne ierte păcatele, trebuie mai întâi ca noi să le părăsim.

“spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt“ Sfântul Serafim de la Savrov spunea că scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt pe care il primim şi îl simţim la botez şi îl scoatem la iveală prin Împărtăşirea cu Dumnezeieştile Taine

“spre împlinirea Împărăţiei cerurilor“ Adică noi (cei cu viaţă curată, inimă curată şi cu îndrăzneala cea bună către Dumnezeu) aşteptăm Împărăţia lui Dumnezeu.

Un alt mijloc de a ne împotrivii gândurilor rele, este de a ne umple mintea cu gânduri bune.

Eu vă îndemn să fiţi cu seriozitatea cuvenită în lucrurile spirituale, să vă ţineţi de biserică, de slujbele noastre, să duceţi o viaţă care să o poată binecuvânta Dumnezeu.

Vă îndemn să fiţi cât mai serioşi şi, aşa cum vă pregătiţi pentru viaţă prin acumulările de cunoştinţe intelectuale, tot aşa să vă ocupaţi de curăţirea vieţii.

Dacă aveţi suflete întinate, să căutaţi să le spălaţi cu Sângele Domnului Iisus Hristos.

Dacă aveţi împotriviri, cereţi dar lui Dumnezeu sa le risipeasca.

Nu poate vrăjmaşul să se bage în minte, dacă tu ai o minte întărită în bine.