Critica este o acţiune
sensibilă, aparte, care dacă este făcută cu tact are şi rezultate.
Nu suntem perfecţi şi
nimeni nu cere asta, dar se întâmplă câteodată să facem gafe sau să greşim. În
faţa criticii un om politicos are două posibilităţi de răspuns:
Dacă acea critică este
adevărată, atunci îşi va recunoaşte vina şi va face tot posibilul ca pe
parcursul pledoariei să tacă şi să accepte ce s-a întâmplat. Pe lângă asta e
bine să arate că a înţeles, va lua atitudine şi îşi va cere scuze negreşit.
Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată, aşadar să facem un efort, să
recunoaştem că suntem oameni şi să ne asumăm.
A doua situaţie e
aceea în care cel care ne critică nu are dreptate.Cum procedăm în această
situaţie? Omul politicos are răbdare să asculte, pentru că mai apoi, cu calm să
ofere toate argumetele sale pentru susţinerea afirmaţiei.
Cum criticăm pe
cineva?
În primul rând e bine
de ştiut că, dacă vrem să avem parte de rezultate, o critică se face în
intimitate, între patru ochi. Nu-i nevoie să facem un mare tărăboi fiindcă
omul, dacă ştie că a greşit deja se simte prost; să nu-i îngreunăm situaţia.
Al doilea element de
care trebuie să ţinem cont e faptul că toţi greşim şi nu e corect să răbufnim
sau să ne descărcăm pe un anume om şi situaţie.
Ultimul aspect extrem
de important legat de critică e acela al acţiunii: să criticăm acţiunea cuiva,
nu omul în sine, pentru a nu lua personal şi pentru a obţine rezultate.
Anca Şerban @ ManierArt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu