Oamenii vin în viaţa
noastră pentru un motiv, pentru un sezon sau pentru o viaţă... Ce facem când
despărţirea intervine mai devreme decât ne-am fi dorit?
Cu toţii ne-am dori ca
oamenii care vin să fie permanent în viaţa noastră sau măcar să nu se despartă
ei de noi! Pentru majoritatea oamenilor, despărţirile sunt extrem de grele sau
chiar de neconceput pentru alţii. Stiţi de ce? Pentru că, de mici, am fost
invăţaţi cum să relaţionăm cu oamenii, dar nu am fost învăţaţi să punem capăt
unei relaţii fără suferinţă atunci când nu mai merge într-o direcţie comună.
Dimpotrivă, am fost învăţaţi şi am văzut exemple în jurul nostru în care soţii
au ajuns doar să coabiteze în aceeaşi casă fară nicio urmă de comunicare sau
prieteni „de o viaţă” să se întâlnească de dragul timpului trecut şi să fie
extrem de plictisiţi, fără nicun subiect de conversaţie…
De ce se ajunge la despărţire?
Viaţa este într-o continuă mişcare, iar noi, oamenii, la fel. De când ne naştem, ne recreăm constant, ne descoperim permanent şi ne dorim să ne îndreptăm tot mai mult către sensul nostru suprem. Toate experienţele noastre le trăim ca să înţelegem cine suntem şi să începem să ne manifestăm ca atare. Toţi oamenii care apar în viata noastră la un moment dat apar ca noi să ne oglindim, să vindecam, să resemnificăm, să descoperim, să manifestăm. Unii oameni în care ne oglindim apar ca să ne arate exact defectele pe care le avem şi de care am vrea să scăpăm. Alţi oameni apar după modelele parentale pentru ca noi să reuşim să vindecăm rănile din trecutul nostru şi să mergem mai departe. Iar unii oameni vin în viaţa noastră să ne arate ceea ce stă în noi şi nu putem manifesta: bucuria, jovialitatea, încrederea în sine, reuşita, iubirea…
Pământul nostru drag funcţionează cu energie, dar evoluează cu energie creatoare. Noi, oamenii, suntem surse de energie pentru noi şi pentru restul. Mult timp am crezut că viaţa înseamnă să ne “furăm” unii altora energia, fără să o folosim pe a noastră proprie. Cât timp facem acest lucru unii cu alţii, nu avem cum să evoluăm, să creăm viaţa autentică în jurul nostru. Ce înseamnă asta? Că toate cuvintele acestea frumoase ca: bucurie, armonie, echilibru, prosperitate, împlinire, fericire, iubire nu au cum să devină parte din realitatea noastră atâta timp cât nu folosim ceea ce ne-a fost dat şi vrem să o luăm de la alţii.
Inteligenţele oamenilor sunt însă extrem de fine şi rafinate, iar noi avem scris în codul nostru să ne atingem potenţialul maxim de a fi fericiţi aşa că în momentul în care doi oameni încearcă să-şi fure energia pentru mult timp, unul dintre ei sau amândoi, se vor trezi încercând să repare, pentru început, modul de relaţionare şi în final dacă lucurile nu se îmbunătăţesc, să evadeze de tot din acea relaţie.
Cine suferă?
Suferinţa e, cu siguranţă, a fiecăruia dintre cei doi oameni care ajung să se despartă. Cel care pleacă suferă pentru că:
separarea nu este un lucru care să fie parte din noi, oamenii.
Îşi reactivează ranile de respingere- comportament fugar şi cea de nedreptate - comportament rigid. Iar cel care este părăsit, de cele mai mult ori, este dominat de ego care: îi confirmă rănile din copilărie (abandonul - comprtamentul dependent, trădarea - comportamentul posesiv) sau vanitatea ( „m-a părăsit pe mine!?”). Cu siguranţă că, aşa cum am crescut, este necesar să existe suferinţă de fiecare dată când intervine o despărţire! Dar dacă v-aş spune că suferinţa este o alegere şi că putem alege să nu optăm pentru ea!?
Ce faci dupa despărţire?
După despărţire orcine poate să facă două alegeri:
1.să aştepte ca timpul să vindece.
2.să observi şi să acţionezi în procesul de revenire. Aici poţi să înveţi lecţia pe care tocmai ai primit-o şi să treci mai departe, fără să laşi urme adânci în sufletul tău, ci, dimportrivă, să laşi un loc mai frumos şi mai sănătos pentru oamenii care vor apărea în viaţa ta.
Chiar dacă nu am fost învăţaţi să învăţăm ceva din despărţiri, ci doar să devenim şi mai ataşaţi de rănile noastre, putem cu consecvenţă şi în câţiva paşi simpli extrem de eficien să reuşim să ne vindecăm, să învăţăm lecţia şi să trecem la următorul nivel al vieţii noastre, mult mai împlinită.
Primul pas: Înfruntarea
În loc să negi că ţi s-a întâmplat asta, chiar dacă îţi vine foarte uşor, poţi să accelerezi procesul de vindecare înfruntând situaţia. Chiar dacă pare mai dureros în acele momente, este cel mai bun lucru posibil. Este important să înfrunţi că: ai de învăţat o lecţie de aici, că suferi şi care este cauza reală a suferinţei şi, cel mai important, că acea relaţie s-a încheiat în modul în care a funcţionat în ultima vreme şi că nu poţi repara nimic la acelaşi nivel. Este intens acest prim pas şi este plin de emoţii de eliberat. Este bine să te manifeşti cât mai mult aici, dar este important să eviţi activităţile autodistructive( alcoolul, drogurile, etc) şi să-ţi exprimi emoţiile fără resentimente. În etapa aceasta, poţi începe să redevii prietenul tău cel mai bun, să te cunoşti mai bine şi să petreci mult timp cu tine.
Al doilea pas: Acceptarea
Acceptarea înseamnă să te predai realităţii pe care ai creat-o şi să te uiţi înăuntrul tău pentru întrebări şi răspunsuri sincere. Vei vedea aici cum ai contribuit la această situaţie şi vei putea să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce ai întreprins învăţându-ţi lecţia. Să nu înţelegi că trebuie să-ţi asumi vina, ci doar responsabilitatea! Nu e nimeni vinovat, ci ai avut de experimentat nişte acţiuni şi de învăţat nişte lecţii pentru a putea evolua.
Al treilea pas: Înţelegerea lecţiei primite
Viaţa ne ghidează întotdeauna către ceea ce este bine pentru noi, chiar dacă drumul este câteodată presărat cu obstacole provenite din fricile, rănile şi din gândurile noastre. Dar tot acest drum ne învaţă cum să creştem. Unii dintre noi nu acordăm atenţie şi nu ne ascultăm nevoile reale decât atunci când experimentăm durerea şi suferinţa. În această etapă este bine să te descoperi şi să-ţi recapeţi încrederea în tine şi să începi să te iubeşti pe tine.
Al patrulea pas: Mergi mai departe!
Aceasta înseamnă să începi să-ţi trăieşti viaţa mai împlinitor, adică independent, cu bucurie de orice fel. Multe din experienţele - aparent negative ne ghidează să ne explorăm pe noi în interior şi să renunţăm să supravieţuim, ci să începem să trăim cu mai multă atenţie şi grijă faţă de noi, cu exprimarea sentimentelor şi cu o mai bună comunicare cu cei din jur.
Cu siguranţă că nu există o reţetă pentru drumul fiecăruia, dar aceşti paşi cu siguranţă pot fi de ajutor dacă sunt adaptaţi pentru cazul fiecăruia dintre noi. Ajungând să ne cunoaştem mai bine, să avem încredere în noi vom construi relaţii pozitive, pasiune, bucurie şi vom aduce iubirea în viaţa noastră. Pe tot traseul acesta al despărţirii şi renaşterii de sine este necesar să-ţi foloseşti o calitate importanta: Curajul. Poţi să alegi să-ţi foloseşti această calitate şi treci mai departe mai uşor sau poţi să urmezi credinţele limitative din popor care spun că, după o despărţire, vei suferi timp îndelungat.
Alege să crezi în tine, în ceea ce eşti cu adevarat, în energia creată pentru tine, în abilitatea ta de a-ţi trăi viaţa la maximum şi vei deschide porţile către oameni dispuşi şi dornici să-ţi cunoască sufletul minunat. Alege să te cunoşti şi să ştii cine eşti şi de ce eşti aici. Şi apoi, nu ascunde ceea ce eşti, alege să manifeşti toată frumuseţea ta către alţii, cu dăruire şi cu iubire!
De ce se ajunge la despărţire?
Viaţa este într-o continuă mişcare, iar noi, oamenii, la fel. De când ne naştem, ne recreăm constant, ne descoperim permanent şi ne dorim să ne îndreptăm tot mai mult către sensul nostru suprem. Toate experienţele noastre le trăim ca să înţelegem cine suntem şi să începem să ne manifestăm ca atare. Toţi oamenii care apar în viata noastră la un moment dat apar ca noi să ne oglindim, să vindecam, să resemnificăm, să descoperim, să manifestăm. Unii oameni în care ne oglindim apar ca să ne arate exact defectele pe care le avem şi de care am vrea să scăpăm. Alţi oameni apar după modelele parentale pentru ca noi să reuşim să vindecăm rănile din trecutul nostru şi să mergem mai departe. Iar unii oameni vin în viaţa noastră să ne arate ceea ce stă în noi şi nu putem manifesta: bucuria, jovialitatea, încrederea în sine, reuşita, iubirea…
Pământul nostru drag funcţionează cu energie, dar evoluează cu energie creatoare. Noi, oamenii, suntem surse de energie pentru noi şi pentru restul. Mult timp am crezut că viaţa înseamnă să ne “furăm” unii altora energia, fără să o folosim pe a noastră proprie. Cât timp facem acest lucru unii cu alţii, nu avem cum să evoluăm, să creăm viaţa autentică în jurul nostru. Ce înseamnă asta? Că toate cuvintele acestea frumoase ca: bucurie, armonie, echilibru, prosperitate, împlinire, fericire, iubire nu au cum să devină parte din realitatea noastră atâta timp cât nu folosim ceea ce ne-a fost dat şi vrem să o luăm de la alţii.
Inteligenţele oamenilor sunt însă extrem de fine şi rafinate, iar noi avem scris în codul nostru să ne atingem potenţialul maxim de a fi fericiţi aşa că în momentul în care doi oameni încearcă să-şi fure energia pentru mult timp, unul dintre ei sau amândoi, se vor trezi încercând să repare, pentru început, modul de relaţionare şi în final dacă lucurile nu se îmbunătăţesc, să evadeze de tot din acea relaţie.
Cine suferă?
Suferinţa e, cu siguranţă, a fiecăruia dintre cei doi oameni care ajung să se despartă. Cel care pleacă suferă pentru că:
separarea nu este un lucru care să fie parte din noi, oamenii.
Îşi reactivează ranile de respingere- comportament fugar şi cea de nedreptate - comportament rigid. Iar cel care este părăsit, de cele mai mult ori, este dominat de ego care: îi confirmă rănile din copilărie (abandonul - comprtamentul dependent, trădarea - comportamentul posesiv) sau vanitatea ( „m-a părăsit pe mine!?”). Cu siguranţă că, aşa cum am crescut, este necesar să existe suferinţă de fiecare dată când intervine o despărţire! Dar dacă v-aş spune că suferinţa este o alegere şi că putem alege să nu optăm pentru ea!?
Ce faci dupa despărţire?
După despărţire orcine poate să facă două alegeri:
1.să aştepte ca timpul să vindece.
2.să observi şi să acţionezi în procesul de revenire. Aici poţi să înveţi lecţia pe care tocmai ai primit-o şi să treci mai departe, fără să laşi urme adânci în sufletul tău, ci, dimportrivă, să laşi un loc mai frumos şi mai sănătos pentru oamenii care vor apărea în viaţa ta.
Chiar dacă nu am fost învăţaţi să învăţăm ceva din despărţiri, ci doar să devenim şi mai ataşaţi de rănile noastre, putem cu consecvenţă şi în câţiva paşi simpli extrem de eficien să reuşim să ne vindecăm, să învăţăm lecţia şi să trecem la următorul nivel al vieţii noastre, mult mai împlinită.
Primul pas: Înfruntarea
În loc să negi că ţi s-a întâmplat asta, chiar dacă îţi vine foarte uşor, poţi să accelerezi procesul de vindecare înfruntând situaţia. Chiar dacă pare mai dureros în acele momente, este cel mai bun lucru posibil. Este important să înfrunţi că: ai de învăţat o lecţie de aici, că suferi şi care este cauza reală a suferinţei şi, cel mai important, că acea relaţie s-a încheiat în modul în care a funcţionat în ultima vreme şi că nu poţi repara nimic la acelaşi nivel. Este intens acest prim pas şi este plin de emoţii de eliberat. Este bine să te manifeşti cât mai mult aici, dar este important să eviţi activităţile autodistructive( alcoolul, drogurile, etc) şi să-ţi exprimi emoţiile fără resentimente. În etapa aceasta, poţi începe să redevii prietenul tău cel mai bun, să te cunoşti mai bine şi să petreci mult timp cu tine.
Al doilea pas: Acceptarea
Acceptarea înseamnă să te predai realităţii pe care ai creat-o şi să te uiţi înăuntrul tău pentru întrebări şi răspunsuri sincere. Vei vedea aici cum ai contribuit la această situaţie şi vei putea să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce ai întreprins învăţându-ţi lecţia. Să nu înţelegi că trebuie să-ţi asumi vina, ci doar responsabilitatea! Nu e nimeni vinovat, ci ai avut de experimentat nişte acţiuni şi de învăţat nişte lecţii pentru a putea evolua.
Al treilea pas: Înţelegerea lecţiei primite
Viaţa ne ghidează întotdeauna către ceea ce este bine pentru noi, chiar dacă drumul este câteodată presărat cu obstacole provenite din fricile, rănile şi din gândurile noastre. Dar tot acest drum ne învaţă cum să creştem. Unii dintre noi nu acordăm atenţie şi nu ne ascultăm nevoile reale decât atunci când experimentăm durerea şi suferinţa. În această etapă este bine să te descoperi şi să-ţi recapeţi încrederea în tine şi să începi să te iubeşti pe tine.
Al patrulea pas: Mergi mai departe!
Aceasta înseamnă să începi să-ţi trăieşti viaţa mai împlinitor, adică independent, cu bucurie de orice fel. Multe din experienţele - aparent negative ne ghidează să ne explorăm pe noi în interior şi să renunţăm să supravieţuim, ci să începem să trăim cu mai multă atenţie şi grijă faţă de noi, cu exprimarea sentimentelor şi cu o mai bună comunicare cu cei din jur.
Cu siguranţă că nu există o reţetă pentru drumul fiecăruia, dar aceşti paşi cu siguranţă pot fi de ajutor dacă sunt adaptaţi pentru cazul fiecăruia dintre noi. Ajungând să ne cunoaştem mai bine, să avem încredere în noi vom construi relaţii pozitive, pasiune, bucurie şi vom aduce iubirea în viaţa noastră. Pe tot traseul acesta al despărţirii şi renaşterii de sine este necesar să-ţi foloseşti o calitate importanta: Curajul. Poţi să alegi să-ţi foloseşti această calitate şi treci mai departe mai uşor sau poţi să urmezi credinţele limitative din popor care spun că, după o despărţire, vei suferi timp îndelungat.
Alege să crezi în tine, în ceea ce eşti cu adevarat, în energia creată pentru tine, în abilitatea ta de a-ţi trăi viaţa la maximum şi vei deschide porţile către oameni dispuşi şi dornici să-ţi cunoască sufletul minunat. Alege să te cunoşti şi să ştii cine eşti şi de ce eşti aici. Şi apoi, nu ascunde ceea ce eşti, alege să manifeşti toată frumuseţea ta către alţii, cu dăruire şi cu iubire!
http://www.eva.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu