Am crede ca notiunea opusa fricii este curajul
dar nu este deloc asa.
Curajul este doar un grad diferit de frica.
În cunoasterea elementara cred ca este notiunea
cea mai ambigua, deoarece a primit o infinitate de sensuri, de valente.
Daca cineva îndrazneste sa spuna "te
iubesc" poate spera doar ca contextul sa lamureasca despre ce
"iubire" e vorba.
Multi nu-l mai rostesc considerându-l golit de
continut, altii chiar nu mai stiu daca chiar mai poate însemna ceva.
Pentru ca foarte multi nu mai au acest
"sentiment".
Dar iubirea nu sentiment ar trebui sa fie, ci
stare. De iubire nu "ai nevoie" pentru ca "esti iubire".
Iubirea nu se cere ci se ofera, fara sa astepti
ceva în schimb.
Câta vreme acestea nu sunt adevarurile tale fundamentale, chiar "ai o problema"... care va genera multe dificultati la nivelul experientelor tale de viata.
Daca vom urca,ca nivel de întelegere, vom
percepe iubirea, ca de altfel multe alte notiuni, din ce în ce mai
"aerat", mai putin încarcata de "poveri" care nu prea aveau
ce cauta acolo. În acest fel aria ei de cuprindere se va tot largi,
În cadrul Creatiei iubirea este liantul, este
substanta din care s-au nascut si leaga toate elementele între ele, este ceea
ce face ca Totul sa fie un Întreg. Este Energia Universala, este Prana, Qi sau
Chi sau câte alte denumiri i s-au mai dat.
Daca va imaginati o oala de ciorba si va puteti
vedea ca una din bucatelele de morcov, Iubirea este zeama. În ea plutim, ea ne
contine si suntem plini de ea.
Suntem una cu ea. Fara ea ne-am usca, nu am mai
fi ceea ce suntem, probabil nu am fi.
Prea ne-am obisnuit sa fim sobri si gravi.
Nimic nu-mi stârneste pofta de râs mai mult decât o persoana sobra.
Genul acela plin de importanta, care, daca a
atarnat o cravata uita cum sforaie noaptea sau crede ca ma poate face sa cred
ca el si doarme cu cravata la gât. Si uita ca si el ca si mine fredonam o
melodie în baie sau multe altele asemenea.
De ce alegem oare sa tot jucam un joc stupid,
în care ar trebui chipurile sa ne lasam impresionati de te miri ce poze ar vrea
unul sau altul sa ia.
Chiar si stupidul apelativ
"Dumneavoastra", unde ar trebui sa-si gaseasca locul? Ce ar putea
însemna mai exact "Domnia Voastra"?
Când ridici ochii în Sus si Îl rogi pe Dumnezeu
nu spui Dumneavoastra Domnule Dumnezeu, spui simplu Ajuta-ma Doamne, pe mine,
pacatosul Tau.
Tare iubesc o normalitate care tare mi-ar
placea sa fie sau sa vina.
Suntem IUBIRE, dragi semeni ai mei, nu poze
vechi si îngalbenite ale unui album cu filele arse de vreme.
S-ar presupune ca suntem vii în vesnica curgere
a momentului de Acum.
Haideti sa fim cu adevarat vii si adevarati
oameni, constienti daca am putea alege, cu adevarata responsabilitate nu
maimutareli pretentioase si pretioase, hilare.
Sa învatam mai întâi sa avem întelegere fata de
noi însine, sa fim blânzi si buni, apoi sa "ne iubim" în sensul
armoniei, sa începem sa simtim cum fiecare celula vrea sa simta iubire pentru
ca apoi sa fie iubire si armonie si sa le radieze în jurul lor.
Traind în pace interioara vom deveni fiecare un
centru de pace, armonie si iubire care vor radia toate din noi si vor crea în
jurul nostru "realitati" rezonante.
Octavian
Tiganus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu