Un titlul atat de lung, in care este vorba despre cartea “Psihopatologia vietii cotidiene” de Sigmund Freud. Prima oara cand am aratat cartea cuiva, a fost cam nedumerita de titlu “psihopatologia…”, prima reactie fiind ca sigur cartea este plina de termeni care si mai care, meniti sa ingreuneze citirea. Si totutsi nu e asa. Dar sa pornim de la titlu, psihopatologia inseamna disciplina care se ocupă cu tulburarile activitatii psihice. Deci tulburarile care apar zilnic, adica uitarea, greselile de vorbire, superstitia si eroarea, Freud analizand ce se intampla in spatele acestor tulburari, adica cauzele adevarate, si ceea ce putem intelege din aceste “greseli”. Cartea contine multe povestioare din care putem trage concluzii precum aceea ca in spatele unui lapsus se ascunde frica de o anumita actiune, sau tulburarea unei persoane, pe care vrea sa o tina la distanta, tocmai prin omiterea unui termen. De exemplu, in momentul in care stau jumatate de ora sa-mi amintesc numele unei foste educatoare, poate insemna ca incerc sa evit tulburarea pe care amintirea numelui ei mi-ar pricinui-o. Poate educatoarea m-a batut atunci cand eram la gradinita, si eu acum incerc sa evit aceste amintiri. In acest fel subsconstientul incearca sa ma protejeze de un eventual pericol care ar putea sa ma tulbure.
Pe scurt, toate aceste erori de gandire sau limbaj, sunt numite acte ratate (citirea gresita, auditia gresita, pronuntia gresita, uitarea sau pierderea de obiecte). “Daca din punctul de vedere al constiintei, aceste fenomene constitue ratari, pentru ca intentia constienta nu duce la rezultatul dorit, din punctul de vedere al inconstientului, aceleasi fenomene pot fi considerate ca reusite. Continuturile inconstiente, scapate pentru o clipa de sub presiunea cenzurii, acced in constient, uneori fara nici o deformare, alteori mai mult sau mai putin incifrate. Freud citeaza ca exemplu pentru prima categorie actul ratat al presedintelui senatului din Viena, care in momentul inaugurarilor a spus: “Declar sedinta inchisa!”, tradandu-si astfel inapetenta pentru activitatile care urmau.” (Vasile Dem. Radulescu)
Din seria de acte ratate (cuprinsul cartii):
-uitarea unor nume proprii
-uitarea unor cuvinte din limbi straine
-uitarea unor nume si grupuri de cuvinte
-amintiri din copilarie si amintiri ecran
-greseli de vorbire
-greseli de lectura si greseli de scriere
-uitarea unor impresii si a unor intentii
-apucarea gresita a unui obiect
-actiuni simptomatice si intamplatoare
-erori
-acte ratate combinate
-determinism -credinta in coincidenta si superstitia -puncte de vedere
Faptul de a pierde o cheie inainte de a te urca in masina ar putea insemna multe lucruri, fie ca nu iti doresti sa pleci in calatorie, fie ca ai o frica subconstienta. De exemplu, unei cunostinte i se recomandase de catre soacra ca in cuplu, el sa fie “locomotiva”, iar acesta a fost teribil de enervat de aceasta remarca, astfel incat inainte sa se urce la volan, a “ratacit” cheia…bineinteles ca in masina trebuia sa fie si soacra, si pana la urma i-a demonstrat ca nu trebuie sa fie neaparat el cel care conduce, in cazul acesta masina. Un alt exemplu de act ratat: zilele trecute nu aveam chef sa plec la sala, si mi-am uitat adidasii acasa, ajungand acolo, am fost pusa in fata situatiei de a trebui sa ma intorc acasa. Acesta este un act ratat, care mi-a scos la iveala dorinta de a sta acasa in loc de a alerga pe banda.
In cartea sa “Psihopatologia vietii cotidiene” Freud povesteste despre o mireasa care a uitat sa mai mearga la ultima proba, pentru rochia de mireasa, iar in momentul in care si-a adus aminte, nu mai putea gasi croitoreasa, in momentul cand scria Freud cartea, femeia era deja divortata. Acest gest al uitarii nu e o coincidenta, el tradand emotiile interioare ale femeii respective. Mai povesteste despre diversi pacienti care, dupa o zi grea de munca, au uitat sa-si intoarca ceasul, tradand indiferenta lor pentru a se trezi a doua zi. Un alt caz este cel al unui barbat care era foarte calculat de obicei, neuitand niciodata sa stinga lumina in biroul sau, cu exceptia unei zile cand a plecat mai devreme, si nevoind ca seful sa afle de plecarea sa, a lasat lumina aprinsa in birou, inconstient, bineinteles. Cel mai frapant lucru mi se pare remarca de a fi atras de anumite carti si filme, sau melodii care contin o anumita tema care ne preocupa. Ascultand versurile unei melodii, si poate si ritmul ei, putem sa ne dam seama de ce ne place. Personal am anazlizat 3 melodii, a mea si altor 2 persoane dragi mie si am descoperit pattern-uri din viata noastra, emotii si actiuni care se regasesc in versurile melodiei, este uimitor, nu as fi crezut niciodata ca pot descoperi atat de multe lucruri inconstiente, in lucruri pe care le facem constient, dar fara a avea o explicatie. Iar pentru cei interesati, aceasta este una din cartile care pot ajuta la descifrarea vietii inconstiente.
De exemplu, in carte, Freud povesteste cum s-a angajat fata de cineva sa-i cumpere un cufar, o cutie frumoasa, pentru ca stia exact magazinul de unde poate sa-l procure. Dar mai tarziu, cautand acest magazin, a realizat ca nu il mai gaseste, desi l-a cautat pe toate strazile, ocolind exact straduta unde se afla magazinul. Analizand situatia si-a dat seama ca s-a certat cu o persoana care statea pe strada aceea, si a incercat sa ignore acea persoana cu totul, dar si straduta cu pricina. Este doar un exemplu care arata cum lucreaza subconstientul nostru.
Iata ce crede Freud despre superstitie: “Nu cred ca un eveniment la aparitia caruia viata mea psihica nu are aport ma poate invata ceva despre aspectul viitor al realitatii ceva ce este ascuns, cred insa ca o manifestare neintentionata a propriei mele activitati psihice imi dezvaluie ceva ascuns, ceva ce, la randul sau nu apartine decat vietii mele psihice, cred ce-i drept in coincidenta exterioara (reala), dar nu in hazardul interior (psihic). Superstitiosul, invers: el nu stie nimic despre motivarea actiunilor sale intamplatoare si a actelor sale ratate, el crede ca exista coincidente psihice, de aceea este inclinat sa atribuie hazardului exterior o insemnatate care se va manifesta in evenimentul real, sa vada in hazard un mijloc de exprimare pentru ceva ce afara ii este ascuns. Deosebirile intre omul superstitos si mine sunt 2: in primul rand, el proiecteaza inspre exterior o motivare pe care eu o caut inauntru, in al doilea el interpreteaza coincidenta printr-un incident, iar eu explic printr-un gand. Dar ascunsul la el corespunde inconstientului la mine, si compulsia de a nu lasa coincidenta sa treaca drept coincidenta, ci de a o interpreta, ne este comuna ambilor.”
Freud despre omul paranoic: “Categoria coincidentei, a hazardului, a ceea ce nu necesita motivare, pe care omul normal o admite pentru o parte a propriilor sale acte psihice si acte ratate, paranoicul o respinge deci in aplicarea asupra manifestarilor psihice ale celorlalti. Tot ce remarca el la ceilalti este plin de importanta, totul este interpretabil. Oare cum ajunge el la aceasta concluzie? Proiecteaza probabil in viata psihica a celorlalti ceea ce in a sa proprie exista in mod inconstient, aici ca si in atatea alte cazuri similare. In paranoia sa se inghesuie sa ajunga la constiinta si multe din acele elemente care la oamenii normali si nevrotici sunt detectate abia prin psihanaliza ca fiind prezente in inconstient.”
“Faptul ca Psihopatologia vietii cotidiene reprezinta una dintre caile cele mai accesibile si cele mai agreabile de acces la psihoanaliza este atestat de o anecdota. Aflat in drum spre Statele Unite, insotit de Jung si Ferenczi, Freud are surpriza extrem de placuta de a descoperi ca unul dintre stewarzii de pe vapor citea cu pasiune tocmai cartea pe care o dedicase actelor ratate.” (Vasile Dem. Radulescu)
Personal am auzit de carte din recomandarea unui prieten, dar nu reusisem sa o cumpar, caci comoditatea a fost mare, fie sa o caut in librarie fie sa o comand online. Si, din intamplare intr-o librarie am gasit pe o masa, un teanc de carti de psihologie, in spatiul special dedicat lecturarii, amenajat cu fotolii. Cineva rasfoise un teanc de carti, si le lasase acolo, apoi eu “din intamplare” le-am gasit acolo. Freud ar spune ca nu a fost intamplare. Apoi, rasfoind-o mi-am dat seama de ce imi fusese recomandata, asa ca a trebuit sa o cumpar, mai ales ca aparuse in calea mea, ca prin miracol, alaturi de un volum din colectia lui Freud despre interpretarea viselor, dar despre vise vorbim alta data…
http://autoeducare.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu