Despre singuratate si a te simti singur

Care este granita intre a fi singuri in fata vietii si a tristetilor noastre si a fi parte din comunitate, a avea oameni care te sprijina si te ajuta sa treci mai usor prin tristetile tale? Oare nu este un adevar esential al vietii faptul ca venim pe aceasta lume singuri si plecam singuri? Da, sigur, este un adevar. Insa mai exista insa si reversul medaliei, acela de a avea increderea oarba, undeva inauntrul nostru, ca nu suntem cu adevarat singuri niciodata.

Ca intotdeauna avem pe cineva in jurul nostru caruia ii pasa de noi. Si ca exista o mare diferenta intre singuratate si a te simti singur. Singuratatea nu inseamna in mod neaparat faptul de a fi singur. Putem fi singuri pentru perioade lungi fara sa ne simtim singuri. Pe de alta parte, ne putem simti singuri in familiile noastre si in mijlocul prietenilor nostri, fara sa intelegem cu adevarat de ce. Te poti simti singur cand:

·         Simti ca nu sta in puterile tale alegerea de a nu mai fi singur

·         Simti ca nu mai esti atasat fata de anumite persoane, asa cum erai in trecut

·         Trebuie sa faci fata schimbarilor din viata ta in noua scoala, in noul oras, noua slujba sau in fata altor provocari

·         Simti ca nu ai pe cineva in viata ta caruia sa-i poti impartasi sentimentele si experientele

·         Ai o perceptie de sine cum ca esti inacceptabil, de neiubit si ca nu meriti nimic, chiar daca ceilalti nu-ti impartasesc aceasta perceptie.

Prejudecati despre singuratate

Singuratatea poate fi mai intensa prin ceea ce iti spui tu tie insuti ca inseamna. Exista uneori urmatoarele preconceptii privind singuratatea:

·         Singuratatea este un semn de slabiciune, de imaturitate.

·         Este ceva in neregula cu mine daca ma simt singur. Astia ar trebui sa fie cei mai buni ani din viata mea.

·         Sunt singurul care simte in acest fel.

Daca aceste prejudecati iti suna adevarat, poti crede ca singuratatea este un defect al personalitatii tale. Cercetarile sugereaza ca oamenii care se gandesc la singuratate ca la un defect tind sa aiba urmatoarele dificultati:

·         Dificultate mare in asumarea riscurilor sociale, in a fi asertiv, in a da telefoane pentru a initia contacte sociale, in a ne prezenta altora, in a participa in grupuri si a ne simti bine la petreceri

·         Capacitate redusa de a ne arata pe noi insine asa cum suntem, putin responsivi la ceilalti si cu o tendinta mai mare de a participa cu cinism si neincredere la intalniri sociale

·         Preponderenta in a ne evalua pe noi insine si pe altii in termeni negativi si tendinta de a ne astepta ca ceilalti sa ne respinga.

Oamenii singuri spun ca adesea se simt deprimati, furiosi, neintelesi. Sunt profund critici la adresa propriei persoane, super sensibili si isi plang de mila sau sunt critici la adresa altora, blamandu-se pentru situatia lor. Cand se intampla aceste lucruri, oamenii singuri incep adesea sa faca lucruri care le intretin si le perpetueaza sentimentul de singuratate. Unii oameni, de exemplu, devin descurajati, isi pierd dorinta si motivatia de a se implica in situatii noi si se izoleaza de oameni si de activitati. Altii fac fata singuratatii devenind implicati mult prea repede fata de anumiti oameni si in activitati fara sa evalueze consecintele implicarii lor. Se pot gasi afla apoi in situatii nesatisfacatoare sau pot deveni mult prea dedicati muncii.


Avem o alternativa la tendinta de a privi singuratatea ca pe un defect sau ca pe o caracteristica de personalitate. Sentimentul de a fi singur este ceva ce poate fi schimbat. Este si important de stiut ca singuratatea este o experienta intalnita foarte des. Studiile spun ca mai mult de un sfert dintre adulti experimenteaza sentimente dureroase de singuratate cel putin la cateva saptamani iar incidenta printre adolescenti si studenti este chiar mai mare. Singuratatea nu este insa nici rea nici buna. Ar trebui vazuta ca un semnal sau indicator al unor nevoi importante care sunt neimplinite.

Si cand nevoile noastre importante nu sunt indeplinite, putem sa facem ceva in acest sens. Putem incepe sa le identificam. Poate avem nevoia de a ne dezvolta un cerc de prieteni sau de a avea un prieten special. Sau poate implica nevoia de a face lucruri pentru tine, fara prieteni. Sau poate implica sa inveti sa te simti mai bine si mai multumit fata de tine insuti in general.

Dincolo de aceste sfaturi, cred ca cel mai important lucru referitor la sentimentul apasator de singuratate care pare ca pune stapanire pe viata noastra din cand in cand este: cat de bine te simti atunci cand esti cu tine insuti? Daca nu te simti bine tu cu tine, in intimitatea fiintei tale, atunci ce ai putea face pentru ca a sta cu tine insuti sa-ti devina o bucurie?

Sentimentul de a fi singur devine apasator atunci cand nu avem curaj sa privim in interiorul nostru, sa ne oblojim ranile, capatandu-ne astfel echilibrul interior. Te poti simti singur in mijlocul multor oameni precum si in solitudinea camerei tale. Daca acest echilibru si-a gasit insa loc in sufletul nostru, putem suferi de singuratatea pustnicului sau de povara incarceratului si tot nu ne vom simti singuri.

http://aimee.ro/