Maria Timuc-Test pentru suflet

 

“Am avut noroc in viata. Intotdeauna am pierdut mai mult decat am primit. Destinul m-a invatat sa iubesc si sa iert mai mult decat sa castig bani”, spune Lazarev in cartea sa, “Principii de vindecare”.

Vedeti aici un paradox: noi spunem ca avem noroc in viata atunci cand primim, ni se pare normal sa ne simtim norocosi, dar Lazarev pare sa ne duca in ceata, caci el inverseaza situatia. Oare pretinde Lazarev ca cei care castiga bani nu iubesc si nu iarta? Pretinde ca saracul e un om bun si bogatul e unul rau? Ne spune el ca a pierde inseamna a avea noroc si a cistiga inseamna a avea ghinion?

Nu, nu-i chiar asa. Lectura atenta a capitolului in care Lazarev isi binecuvanteaza norocul de a pierde in viata dezvaluie ca lucrurile pot sta si asa, dar asta nu-i dinamica lor absoluta. Bogatia si puterea de a iubi nu se exclud reciproc; unii dintre cei mai bogati oameni au ca dimensiune esentiala a sufletului tocmai frumusetea lui si puterea de a iubi. Cu alte cuvinte, nu putem fi bogati prea mult timp daca bogatia nu este insotita de calitatile sufletului, iubirea si iertarea, iar daca ramanem bogati se poate, totusi, sa avem pierderi in diferite alte parti ale vietii. Ceea ce spune Lazarev este, nu doar interesant, ci si constructiv si vindecator; el vorbeste despre puterea sufletului de a iubi, chiar daca pierdem sau in pofida pierderii. Pierderea e ca un test pentru suflet; daca pierzi bani, lucruri, o relatie sau o slujba, ce se intimpla in interiorul tau? Te superi, condamni, urasti, detesti, te revolti, lovesti, arunci cu sabia sau accepti pierderea si talcul profund ascuns in ea?

A accepta situatiile traumatizante ale vietii, a intelege ca situatia traumatizanta este tocmai expresia fizica a neimplinirii unei dorinte, ca pierderea inseamna chiar neimplinirea dorintei ( daca nu-ti doresti un lucru ce poti sa pierzi? Deci, pierzi doar ceea ce doresti) inseamna sa intelegi ca neimplinirea dorintei are un sens mai inalt. Scopul ei este, in primul rand, educatia sufletului, adica a invata sa acceptam situatiile traumatizante! Ce nu ni se da, ce nu ni se implineste, ce nu se intampla asa cum asteptam sau dorim ar putea sa ne omoare sufletul daca am avea. A ne salva sufletul inseamna a iubi si a ierta, orice ni s-ar lua si orice am pierde. Alegerea elevata, morala, divina, umana, alegerea normala a unei fiinte umane trebuie sa devina sufletul si de aceea, orice am pierde devine noroc daca sufletul nostru ramane capabil de iubire si de iertare.

Intr-o viata de om este imposibil sa nu pierdem si imposibil sa nu trecem prin focul arzator, dar necesar al neimplinirii dorintelor. Paradigma mentala potrivit careia a avea noroc sau a castiga inseamna a ni se implini toate dorintele creeaza agresivitate, violenta, ura, disperare si suferinta, adesea imposibil de controlat si de inteles. Daca privim norocul din perspectiva castigului pentru suflet, tot ce pierdem in vietile noastre nu-i decat felul in care viata ne invata ca sufletul are intaietate si ca, a ne pastra iubirea si bunatatea, chiar daca suferim, chiar daca pare ca se scufunda lumea cu noi in fata unor pierderi devastatoare, e un castig pentru suflet. De aceea, atunci cand sufletul castiga, orice am pierde, e un mare noroc, fiindca –de fapt – nu putem pierde cu adevarat altceva, afara de sufletul nostru.