Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

3 mai 2013

Dincolo de bine si rau...e dans


 

Se spune că lumea se împarte în bine şi rău, în pozitiv şi negativ, în masculin şi feminin, în lumină şi întuneric, în naştere şi moarte, sacru şi profan.

Trăim vremuri în care se spune că lumea este mai mult neagră decât albă, mai mult negativă decât pozitivă, mai mult întunecată decât luminoasă, mai mult moartă decât vie.

Ceea ce nu se spune însă aproape niciodată este că dincolo de această dualitate există o profundă unitate, din păcate mai greu de perceput. Dincolo de separare totul este Una. Aşa cum spunea şi Rumi Dincolo de bine şi rău e un câmp. Ne întâlnim acolo. Şi atunci întrebarea este cum ajungem acolo?

De aceea, masculinul caută femininul şi invers, pozitivul atrage negativul, lumina are nevoie de întuneric pentru a exista şi totul se transformă astfel într-un un dans al polarităţilor. Însă acest dans este cel ce reface echilibrul şi dă farmec vieţii.

Astfel, ne separăm pentru a ne reuni, ne respingem pentru a ne regăsi îmbrăţişaţi, ne îndepărtăm pentru a ne apropia, greşim pentru a ne ilumina, ne urâm pentru a învăţa iubirea şi murim pentru a cunoaşte nemurirea.

Doar înţelegând aceste lucruri vom putea depăşi dualitatea, doar acceptând ambele polarităţi le vom putea unifica, acea coincidentia oppositorum de care vorbea şi Mircea Eliade.

De aceea, fiecare are la îndemână oglinzi, pentru a-şi putea observa atât lumina cât şi umbra.

Atât timp cât îţi negi unul dintre aceste două aspecte, vei continua să suferi şi să te revolţi împotriva lumii, împotriva Vieţii înseşi. Căci nu poţi echilibra o balanţă dacă ignori una din cele două părţi.

Cu alte cuvinte, dacă degetul tău e îndreptat înspre exterior (alţii), înseamnă că nu accepţi că ceea ce vezi există şi în tine.

Dacă ochii tăi nu percep frumuseţea în aceeaşi măsură cum percep urâţenia sau negativitatea, nu poţi atinge echilibrul. Dacă n-ar fi aşa, nu te-ai revolta, dar nici resemna, ci pur şi simplu ai trece la următorul nivel, dar acceptarea rămâne primul pas.

Şi orice dans în doi începe cu un prim pas înainte şi un pas înapoi…iar dansul creează armonie.


 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu