Femme Sauvage si forta extraordinara a intuitiei: Noi suntem femeile care alearga cu lupii...

 

"O femeie trebuie sa arda. Sa arda de pasiune, sa arda de cuvinte, sa arda de idei, sa arda de dorinta pentru ceea ce iubeste ea cu adevarat. Foc consistent trebuie sa se afle sub viata creatoare a fiecarei femei." (Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)

“O femeie trebuie sa fie dispusa sa arda. Sa arda de pasiune, sa arda de cuvinte, sa arda de idei, sa arda de dorinta pentru ceea ce iubeste ea cu adevarat. Foc consistent trebuie sa se afle sub viata creatoare a fiecarei femei.” (Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)

Exista 2 femei in fiecare femeie…

Una dintre ele este trista. S-a departat de mult timp de natura sa instinctuala. S-a scuturat de latura sa salbatica, neimblanzita. Se simte mica si neputincioasa, lipsita de forta. Este vlaguita si secata de insufletire. Separata de principiul sau creator. Are aripi, dar nu da din ele. Nu a mai zburat de mult si ii este frica. Are picioare, dar din inertie evita sa le miste. Sovaieste adesea. Are gatul uscat. Tresare si se cutremura. Este intepenita si indiferenta chiar daca uneori isi iese din minti. Sentimentele ii sunt surde. Simtirea amortita. Imaginatia confuza. Nu are curaj si ochii ei care scruteaza in jur sunt speriati sau indiferenti de atata neinsufletire. Aceasta femeie e speriata. Fara energia ei primara. Isi ascunde expresivitatea si puterea de creativitate ca pe un pacat. Se rusineaza fiindca ar putea mai mult. I s-a cerut sa fie perfecta, iar perfectiunea este dezastruoasa. O reduce la tacere si o face sa creada ca nu mai poate schimba nimic. Aceasta femeie oscileaza si se simte incatusata. Captiva in propriul trup, in propriul suflet. Captiva in trupurile altora, in ideile altora, in restrictiile culturale, intr-un rol pe care se spune ca fiecare femeie trebuie sa il urmeze.

Aceasta femeie se simte de multe ori neimplinita si nefericita. Si-a dat o data sufletul altora si nu a luat nimic inapoi din el. Aceasta femeie se afla in afara ciclului caruia ii apartine si a pierdut pasul cu ea insasi. Umbra ei i-a luat-o inainte. I-au spus altii ca are limite si limite s-a dovedit a fi totul. Aceasta femeie se teme sa vorbeasca pentru ea insasi. Sa isi ia apararea, sa vorbeasca in numele ei. Pentru altii o face insa... Pluteste in inertie si este acaparata de incercarile societatii si ale celor din jur de a o domestici. Aceasta femeie are o infatisare slabita, spectrala si infiorator de neputincios. E ca un leu pe care l-au invatat altii sa fie pisica. Nu indrazneste sa se indeparteze prea mult de zona ei de confort. Nu mai are curaj sa se aventureze. Accepta chiar daca sufletul ei striga ca nu este de acord. Rade inert chiar daca sufletul ii curge de neimplinire in picaturi si picaturi.... Aceasta femeie nu actioneaza pentru ca se teme. Se teme ca ar judeca-o altii si se teme si de propria judecata. Cel mai mult. Pentru ca a uitat cine este...

 

Este femeia care a uitat sa alerge, este Femeia Domesticita….

Cealalta femeie este vie, salbatica, materie bruta, frumusete si brutalitate in stare pura, este instinctiva pana in maduva oaselor. Vrea sa alerge, sa simta vantul libertatii fluturandu-i pletele. Aceasta femeie alearga, alearga si pe masura ce alearga se simte una cu alergarea sa. Simte insufletirea. Isi asculta glasul si le permite si celorlalti sa il asculte. Aceasta femeie danseaza cu oamenii si cu lupii. Are o mie de ochi, ochii intuitiei si ai instinctelor, dincolo de care priveste lumea si lumea o priveste prin ei. Este plina de forta si forta ei se manifesta creativ, descatusat, lipsit de inhibitii. Aceasta femeie este nesupusa inca...

Daca nu are incotro, nu ezita sa muste... Nu ii este rusine sa se apere sau sa-i apere pe cei la care sufletul sau salbatic isi cauta imblanzirea. Aceasta femeie s-a conectat la frumusete, la libertate, la salbaticie. Asa salbatica si neimblanzita cum este, este splendida, este blanda, este mai feminina ca niciodata. Aceasta femeie este conectata in permanenta la natura sa instinctuala. Nu a permis si nu si-a permis sa fie captiva, nu se jeneaza de simturile ei... Nu isi ascunde simtirea si nu ii este rusine sa afirme ca arde de dorinta. Aceasta femeie stie cand un lucru trebuie sa fie lasat in viata. Stie cand ceva trebuie lasat sa moara. Isi urmeaza doar calea sa naturala, fireasca… Stie doar cine este.

Este femeia care alearga cu lupii, Femeia Salbatica…

Arhetipul Femeii Salbatice: Suntem intuitie, forta, creativitate si suntem mult...

“Desertul este un loc unde viata este foarte condensata. Viata in desert este mica, insa stralucitoare. Mult din ceea ce se intampla are loc sub pamant. Multe dintre femei traiesc astfel de vieti, vieti desertice. Foarte putin are loc la suprafata si enorm sub pamant.” ( Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)

Clarissa Pinkola Estes este doctor in psihologie, psihanalist Jungian si specialist in posttrauma, poeta si artist al cuvintelor. Clarissa Pinkola Estes este autoarea cartii “Femei care alearga cu lupii” (Women Who Run with the Wolves), o carte superba, plina de mituri multiculturale, de povesti si intelesuri profunde, o lectura excelenta pe care o recomandam cu toata caldura. Clarissa Pinkola Estes este cea care aduce in centrul atentiei arhetipul femeii salbatice.

Autoarea vorbeste despre existenta in adancurile psihicului feminin a unei laturi salbatice, instinctive (datatoare de instincte bune), o forta primitiva, creatoare, ce nu permite imbatranirea dorintei de a trai si de a cunoaste. Este darul pe care natura il face tuturor femeilor odata cu darul nasterii: natura noastra primara. Este Femeia Salbatica care se afla in fiecare din noi, universul nostru feminin firesc de care incercam sa ne debarasam... Societatea, prin rolurile rigide pe care ni le arunca in carca, incearca insa sa domesticeasca Femeia Salbatica. Societatea, oamenii si noi intre noi incercam sa devitalizam Femeia Salbatica tocmai de natura sa nesupusa, tocmai de ceea ce o face speciala. Societatea a tarat femeia in "peisajul domestic, in intelectualism, munca sau inertie. Iar acesta este locul cel mai confortabil si sigur pentru cei care si-au pierdut instinctele". (Clarissa Pinkola Estes)

Sa ne intoarcem catre noi...

“Cand femeile aud de cuvantul “salbatic” … este ca si cum povestea ar ciocani la usa celei mai adanci simtiri a femeii. O amintire veche, veche este declansata, readusa la viata. Aceasta amintire este despre inrudirea noastra absoluta cu femininul salbatic, imposibil de renegat sau negat. Aceasta relatie cu femininul salbatic a devenit spectrala si a fost ingropata prin domesticire exagerata, exilata prin cultura inconjuratoare, lasata de stadiul de ‘neinteleasa’. Se poate ca am uitat numele care i-au fost atribuite acestei femei … se poate… insa in sangele si oasele noastre o stim cu totii, tanjim catre ea. Stim ca ea ne apartine si ca noi ii apartinem.” (fragment dintr-un interviu pe care Clarissa Pinkola Estes l-a acordat publicatiei radiancemagazine.com)

In aceeasi carte, cunoscutul psiholog sesiseaza si explica similitudinea dintre spiritul feminin salbatic care salasluieste in fiecare femeie si femeia-lup: “O femeie este asemenea unui lup: este apriga, isi constientizeaza teritoriul, este gata sa se ofere suport pentru a te sprijini, are o forta a vietii puternica, abilitatea de a da viata, este inventiva, loiala, ratacitoare.”

“Femeile lup si femeile sanatoase impartasesc anumite trasaturi psihice. Sunt inrudite prin insasi natura lor. Sunt curioase, posesoare de forta si de rezistenta. Au abilitatea de a suporta. Sunt intuitive, preocupate de cei mai tineri, de partenerul lor, de grupul din care fac parte. Cu toate acestea, ambele categorii au fost vanate si hartuite si li s-a impus in mod fals sa fie devoratori, sa fie nesincere, agresive, mai putin valoroase decat cei care le-au calomniat. Separarea de natura salbatica feminina atrage dupa sine confuzia… Din aceasta cauza, multe femei gresesc drumul sau se abat de la calea lor naturala…” (Clarissa Pinkola Estes, Women Who Run with the Wolves)

“Nu suntem menite sa fim fiinte firave cu parul fragil si sa nu putem sari, sa nu putem vana, sa nu putem da nastere, sa nu putem crea, sa nu putem crea viata. Separarea de natura sa copilaroasa si zburdalnica face ca personalitatea unei femei sa devina slaba, friabila, anemica, spectrala.”, se specifica in aceeasi carte. Noi suntem de acord... Suntem puternice prin natura noastra.

Cand ajunge insa egoul nostru sa domine natura noastra feminina instinctuala? Cand instinctul innascut, datator de viata si de creativitate, a ajuns sa fie dominat de limite, bariere sau roluri? Cum ajungem sa renuntam la noi insine si la natura noastra instinctuala? Cand?... “Cand o persoana superba vine in viata noastra, iar noi renuntam la orice pentru acea persoana si iesim din scena... Cand ne luam un job pe care il uram pentru banii pe care ii iubim si ne gandim ca prin simplul fapt de a face ceva, viata noastra o sa fie mai buna in mod miraculos. Acestea sunt genul de limite, limitari si constrangeri cu care se lupta oamenii in general. Iar daca nu posezi acest simt al naturii instinctuale, atunci te afli mai degraba in afara propriilor cicluri (prin cicluri intalnim Totul), decat in mijlocul lor.”, explica Clarissa Pinkola Estes in acelasi interviu. “Iar aceste cicluri din viata noastra sunt nasterea, lumina, energia si apoi epuizarea, declinul si moartea. Apoi incubatia si revenirea unei noi vieti. Copiii nostri, munca noastra, iubitii nostri – totul trece prin acest ciclu.”, mai precizeaza autoarea.

Intuitia, glasul formidabil din adancurile psihicului feminin

Intuitia are gheare precum lupul, spune Clarissa Pinkola Estes in acelasi articol. Prin intermediul acestor gheare ale intuitiei, simturile ni se ascut si devenim capabile sa examinam lucrurile. Intuitia are ochi care pot vedea prin scuturile auzului uman, afirma plastic autoarea in acelasi articol. Fara doar si poate, instinctele reprezinta o unealta psihica formidabila. Odata ce ne afirmam aceste instincte, ne acceptam constiinta animalica precognitiva, una care adanceste feminitatea si ascute abilitatile de a ne misca increzatoare in lumea exterioara”.

Ce influenta are insa Femeia Salbatica din noi asupra Femeii care suntem? Ce impact? Cu Femeia Salbatica ca aliat, ca lider, ca model, ca profesor, vedem, nu doar prin doi ochi, ci prin ochii intuitiei. Ochii intuitiei sunt mai multi. Iar cand ne afirmam intuitia, suntem asemenea noptii stelare. Ne uitam la lume printr-o mie de ochi… (Women Who Run with the Wolves, Clarissa Pinkola Estes)

Te invitam sa urmaresti si aceasta povestire superba, Femeia Schelet, o poveste populara care a inspirat-o si pe Clarissa Estes si pe care o regasim si printre povestirile sale in "Femei care alearga cu lupii". Acesta este site-ul oficial al Clarisei Estes: clarissapinkolaestes.com

Dana N

http://www.garbo.ro/