Am fost trimis să te iubesc…

 

Din toate timpurile omul a fost în căutarea siguranţei, a păcii şi a fericirii; cu toate acestea, rari sunt aceia care intuiesc că, de fapt, căutarea lor este o căutare a lui Dumnezeu. Integrați într-o societate care ne-a convins lent că suntem cineva anume, cu numele cutare, rolul cutare, începem să acumulăm bunuri materiale, acumulăm cunoaștere, acumulăm siguranță de sine prin tot felul de roluri sociale. Acumulăm tot timpul ceva, facem tot timpul ceva și dacă e cu putință să și fim cineva, adică să și părem cineva. Insă toate aceste sunt legături, sunt lucruri care ne îndepărtează mult de simplitate, de identitatea cea mai lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Și nu facem nimic altceva decât să rătacim între frumuseți și orori, nevăzând frumusețea iubirii divine, atunci când praful acesta numit “sine însuși” îți umple ochii.
Toate acestea se întâmlă deoarece avem impresia, că viața noastră o ținem în propriile mâini. Până și cea mai mică părticulă de iubire care o avem devine atașament și la un moment dat va genera în panică și frică, când ceva se schimbă în viața noastră. Avem impresia că suntem puternici sau cel puțin așa vrem să credem, dar de fapt suntem slabi, căutând soluții umane în fața încercărilor și greutăților.

De fiecare dată când merg în acel loc numit Medjugorje, văd oameni care se schimbă cu adevărat, văd fericirea și bucuria, văd pacea și iubirea care le umple sufletul cu fiecare clipă care trece. Aici treci peste orice bariera și orice limită a minții și te întrebi: Oare am ajuns în Rai? Există pe pământ un asemenea loc?

Da, există! Si se numește Medjugorje. Un loc într-adevar binecuvântat, nu numai pentru ceea ce se întamplă aici, ci mai ales pentru roadele sale: pace, iertare, bucurie, convertire, rugăciune, iubire! Aici treci peste bariera credinței, aceea prin care identificăm credința ca un ansamblu de practice religioase complicate și începi să te rogi cu inima, începi să respiri cu sufletul. Și treci peste tot, și toate, pentru că cineva vine, îți arată și iți șoptește de ce ai fost chemat acolo. Ești aici ca să te învăț să iubești. Iubirea m-a trimis să te iubesc și să-ți dau inima mea. Tu ești deosebit în tot ceea ce faci. Eu voi fi puterea ta. Eu voi fi viața ta. Ceva se schimbă în viața ta, nu mai ești tu cel ce trăiește, ci tu trăiești în iubirea Sa. Toate astea sunt reale la Medjugorje, sunt reale în inimile tuturor celor care au fost și vor reveni în acest loc aparte. Pentru ca un lucru e sigur: odata ce ai fost acolo, e imposibil să nu revii.

Dragii mei, chiar dacă nu aveți posibilitatea de a ajunge în acest loc, toate problemele voastre au rezolvare, dacă le încredințați iubirii divine. Acesta este timpul cel mai bun pentru a scoate la iveală comoara din noi și nu este loc mai propice întâlnirii cu iubirea adevărată decât momentul de față. Nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să fim liberi în iubire, în Dumnezeu, și niciodata prea târziu să o luăm de la capăt pentru a scoate ceva din noi înșine. Doar așa putem răspunde cel mai bine vocației noastre…

să fim cu totul și cu totul numai iubire.

http://artaiubiri.wordpress.com/