Linistea
nu se poate dobandi fara ajutorul lui Dumnezeu. Linistea este dependenta de
credinta in Dumnezeu, de nadejde, de smerenie si de iubirea crestina. Toate
practicile orientale care sustin ca au aflat secretul linistirii nu sunt decat
minciuni si inselare. "Multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi
pe multi, iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va
raci" (Matei 24, 11-12). Orice asa-zisa "liniste" care nu este
de la Dumnezeu se bazeaza pe egoism, nu tine cont de aproapele si nu poate
odihni in mod real sufletul, care este de la Dumnezeu.
Suntem
nelinistiti si ratacim cu mintea din momentul in care rupem legatura cu
Dumnezeu. Cu cat petrecem mai mult in aceasta stare, cu atat ne indepartam mai
mult de Dumnezeu si de noi insine, lasandu-ne prada gandurilor straine. Odata
cu fiecare pacat, mintea se desparte de inima, iese din comuniunea harica in
care era cu Dumnezeu si rataceste in afara.
Linistea
aparenta
Diavolul,
care este izvorul nelinistii si dascalul tulburarii, se retrage cumva de la
omul care se indeparteaza de Dumnezeu. Credintele si practicile orientale sunt
straine de Dumnezeu, iar tot omul care ajunge sa nadajduiasca in ele se
indeparteaza de Dumnezeu.
Cand
diavolul se retrage, omul se bucura de o liniste aparenta care face mai mult
rau. Simtind o oarecare usurare, omul continua sa mearga pe calea cu pricina,
chiar daca aceasta il indeparteaza tot mai mult de Dumnezeu. Ceea ce simte
atunci omul nu este liniste autentica, caci ea nu vine de la Dumnezeu, ci de la
diavol, care cauta sa ofere mici "mangaieri" celor care stau departe
de Dumnezeu, robi ai unor practici inselatoare, straine de Adevar.
Vraja
practicilor orientale
Practicile
orientale, straine de dreapta credinta, isi gasesc suficienti adepti in poporul
apasat de singuratate, nervozitate si depresii. Afundat in noianul pacatelor,
omul cauta scapare oriunde. Atunci, vai celui care nu are un povatuitor care-L
cunoaste pe Dumnezeu.
Locuri
retrase, muzica ambientala, betisoare parfumate, imbracaminte lejera, tehnici
si exercitii fizice, parasirea credintei crestine in rostul omului si existenta
lui Dumnezeu, incredere in puterile personale si meditatie la lucruri inchipuite,
aceste lucruri sunt cerute de "maestrii" orientali care promit
dobandirea linistii.
Ce
se cere apoi? Imaginatie, precum reiese din sfatul "maestrului":
"Respirati adanc si, cu fiecare inspiratie, imaginati-va cum linistea si
armonia va cuprinde fiecare celula, energie, atom si structura a corpului.
Apoi, imaginati-va o lumina alba cum va strabate intreg corpul, din crestet
pana la varfurile picioarelor, si cum se scurge pana in centrul Pamantului,
culegand iubirea Mamei si, apoi, mergand pe o curba imensa pe liniile campului
magnetic, pana in ultimele straturi ale ionosferei si cum intra, din nou, prin
crestetul capului."
Cat
despre imaginatie, Parintii Bisericii sunt categorici, precum este si Sfantul
Ioan Scararul, care zice: "Imaginatia este amagirea ochilor in gandirea
adormita; imaginatia este extazul mintii, al trupului, in stare de veghe;
imaginatia este contemplatia neintemeiata." Pe scurt, imaginatia este
calea pe care circula inselarea.
Opreste-te
o clipa !
Din
pacate, in loc sa traim noi in lume, lumea a ajuns sa traiasca in noi. Lumea,
cu toate promisiunile si amagirile ei, a ajuns sa ne dicteze cum sa gandim si
cum sa traim. Avem nevoie sa ne trezim, sa ne venim "in fire", precum
fiul cel risipitor, si sa intelegem ca murim inainte de vreme, cate putin in
fiecare zi.
Oprirea,
chiar si pentru o clipa, ne poate fi de mare ajutor in acest sens. Oprind
suvoiul tuturor gandurilor si actiunile noastre, riscam sa ne vedem pe noi
insine in fata unui gol imens. Un gol de rost, un gol de cunostinta. Atunci,
alungand frica, sa ne punem intrebari de genul: Cine sunt? De ce sunt? Ce rost
am? Ce fac acum? Ce fac de obicei? Pana cand? Si, apoi?
Aceasta
oprire este recomandata de psihologi, de psihiatri, de maestrii orientali si de
Parintii Bisericii. Oprirea ne izbeste de realitate. Din acest moment, insa,
fiecare indica alta cale de urmat. Parintii ne indeamna sa cerem lui Dumnezeu
luminarea mintii si darul cunostintei, pentru a ne cunoaste atat pe noi insine,
cat si tainele lucrurilor din jurul nostru.
Exercitiu
practic de linistire
Suntem
nelinistiti si ratacim cu mintea din momentul in care rupem legatura cu
Dumnezeu. Cu cat petrecem mai mult in aceasta stare, cu atat ne indepartam mai
mult de Dumnezeu si de noi insine, lasandu-ne prada gandurilor straine. Odata
cu fiecare pacat, mintea se desparte de inima, iese din comuniunea harica in
care era cu Dumnezeu si rataceste in afara.
Fiecare
sfat evanghelic constituie un exercitiu practic de linistire. Asez, spre
exemplu, cuvintele de foc ale Mantuitorului: "Iubiti pe vrajmasii vostri,
binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va
pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5, 44). Nu este om care,
implinind cuvantul acesta, sa nu dobandeasca linistea.
Iertarea
este o poarta sigura spre liniste. Iertarea implica dragoste si smerenie,
dragoste pentru cel care ne-a suparat si smerenie pentru pacatele noastre cele
netamaduite. Cugetele pline de dragoste si de smerenie sunt insasi linistea
mult cautata. Pe de alta parte, neiertarea aduce cu ea ganduri rele, manie si
ura, iar mai apoi, deznadejde si boli psihice, adica vesnica neliniste.
Spovedania
zilnica a gandurilor, catre un om duhovnicesc, este o forma de smerenie. Un
crestin rugator si iubitor de Dumnezeu, mirean sau preot, va recunoaste cu
usurinta gandurile straine, care inseala mintea si tulbura linistea sufletului.
In
micuta obste a Cuviosului Iosif Isihastul se practica descoperirea zilnica a
gandurilor, desi staretul nu era preot. Apoi, aceasta practica a fost preluata
de multe obsti duhovnicesti. Spre exemplu, in Manastirea Ormilia, din Grecia,
maicile din obste isi descopera zilnic gandurile catre maica stareta, care le
indruma cu multa intelepciune.
Apoi,
paza continua a gandurilor si a miscarilor inimii, discernerea lor, ferirea de
orice gand strain de Dumnezeu si rugaciunea de toata vremea constituie cea mai
buna cale pentru pastrarea linistii. Adevarata liniste a sufletului, adica
pacea gandurilor si odihna inimii, este unul dintre marile daruri ale Duhului
Sfant, daruit numai acelora care Il cunosc, Il iubesc si Il slujesc pe Dumnezeu
in mod constant.
Teodor
Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu