Prima lecţie a iubirii
consta în a nu solicita iubire, ci în a o dărui. Fiţi dumneavoastră cel care
dăruieşte. De regulă, oamenii fac exact invers. Chiar şi atunci când dăruiesc,
o fac numai cu speranţa că iubirea lor le va fi returnată. Ei nu dăruiesc de
bunăvoie, ci doar condiţionat. Ei dăruiesc, dar privesc cu coada ochilor să
vadă dacă primesc ceva înapoi. Ei nu cunosc legea naturală de funcţionare a
iubirii. Este suficient să turnaţi, să revărsaţi, iar iubirea va veni. Şi chiar
dacă nu vine, nu este nevoie să vă îngrijoraţi, căci adevăratul îndrăgostit
ştie că a iubi înseamnă a fi fericit. Atunci, de ce să vă mai îngrijoraţi în
legătură cu întoarcerea ei?
Iubirea este foarte rară.
A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă
vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul
tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E
riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că
niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască
toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frică. De asta nu ne deschidem.
Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se
întâlnesc, iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu
eşti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfârşeşti, ea doar te
înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea.
Iubirea trebuie să fie o
relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu
decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin
conştienţi că sunt diferiţi, ca abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este
diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se
iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman.
Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente
naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi
voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să
uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.
Într-o relaţie profundă,
dragostea cuiva poate avea rezonante în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţa.
Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este
dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un
drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu
atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale
vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţa; dacă nu se întâmplă aceasta,
renunţa – dar nu crea nici un conflict, bătălie sau lupta pentru aceasta, nu vă
distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoană care există şi care vă
va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.
Iubirea provenită din
inima este întotdeauna dincolo de dualitate. Fiecare caută acea iubire care
depăşeşte dragostea şi ură; din nefericire, căutarea are loc prin intermediul
minţii, şi acest fapt generează nefericire. Toţi îndrăgostiţii simt eşecul,
decepţia, trădarea, însă niciunul nu considera că este vina lui. În realitate,
instrumentul pe care îl folosiţi nu este potrivit. Este ca şi cum cineva şi-ar
folosi ochii pentru a asculta muzică, realizând faptul că astfel nu poate
percepe nici un sunet. Însă ochii nu sunt făcuţi pentru a asculta, după cum
urechile nu sunt făcute pentru a vedea. Mintea este foarte practică, ea este un
mecanism care calculează; mintea nu are nimic în comun cu iubirea. Iubirea va
fi un haos, ea va răsturna totul. Inima nu are nimic în comun cu lucrurile
practice, ea este mereu în vacanţă. Ea poate iubi, şi poate face acest lucru
fără să transforme iubirea în ură; ea nu este otrăvită de ură.
Fiecare este în căutarea
iubirii, însă instrumentul prin intermediul căruia se realizează căutarea nu
este potrivit; şi de aici – eşecul. Iar oamenii, văzând că iubirea aduce cu ea
numai ura, se închid în ei înşişi, zicând: “Iubirea este o prostie.”
Construiesc un zid solid pentru a se apăra împotriva iubirii. Făcând însă acest
lucru, vor fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vor fi lipsiţi de
tot ceea ce este cu adevărat valoros.
Pentru a înţelege
iubirea, trebuie în primul rând să fiţi plini de iubire; numai atunci puteţi
înţelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiţi, însă nu
ştiu cum să iubească. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un
dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se oferă vă mulţumeşte; satisfacţia
provine din ceea ce dăruiţi voi celorlalţi. Nu puteţi fi mulţumiţi dacă sunteţi
cerşetori, mulţumirea apare numai dacă sunteţi regi. Iar atunci când dăruiţi
iubire, deveniţi un rege. Puteţi dărui atât de mult – este inepuizabil; cu cât
dăruiţi mai mult, cu atât iubirea voastră devine mai rafinată, mai subtilă, mai
nuanţata.
În momentul în care
înţelegeţi ce este iubirea, în clipa în care experimentaţi iubirea, deveniţi
iubirea însăşi. Atunci în voi nu mai există nici dorinţa de a fi iubiţi, nici
dorinţa de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la
fel de natural ca şi respiraţia. Nu puteţi face nimic altceva; veţi fi – pur şi
simplu – plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu vă simţiţi
răniţi. Motivul este următorul: numai persoană care a devenit ea însăşi
iubirea, poate iubi. Puteţi dărui numai ceea ce aveţi deja.
Nu are rost să cerem
iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viaţa lor, care nu au ajuns
la sursa întregii lor fiinţări, care nu au cunoscut iubirea în toată
strălucirea ei. Cum ar putea să iubească aceşti oameni? Ei pot numai să
simuleze. S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. Însă, mai
devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, că este
numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenţionează să vă înşele, însă ce pot
face aceste persoane? Voi cereţi să fiţi iubiţi, iar celălalt cere, la rândul
lui, acelaşi lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească,
şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o
asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, şi
fiecare îi va reproşa celuilalt, plângându-se că ceva nu este în regulă. De la
bun început ei sunt de fapt nişte cerşetori, iar mâinile lor, întinse către
celălalt pentru a cere, pentru a ruga, rămân goale.
Cei care au găsit sursa
iubirii în ei înşişi nu mai au nevoie să fie iubiţi; în ciuda acestui fapt, vor
fi iubiţi. Ei vor iubi pur şi simplu pentru că au prea multă iubire, la fel ca
un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie
parfumul, fără dorinţa de a primi ceva în schimb.
Răsplata iubirii este
iubirea însăşi şi nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele
vieţii: atunci când o persoană este răsplătită prin însăşi iubirea pe care o
răspândeşte în jurul ei, mulţi oameni o vor iubi; fiind în contact cu ea, toate
aceste fiinţe vor găsi treptat-treptat sursa iubirii în interiorul lor. Ele pot
fi în legătură cu o fiinţă care îşi răspândeşte iubirea fără să ceară nimic în
schimb. Şi cu cât această fiinţă împărtăşeşte şi răspândeşte mai mult iubirea
sa, cu atât iubirea este mai mare. Iubirea nu are nimic de-a face cu mintea, ea
este un dans, un joc, un cântec, o bucurie. Dacă se petrece, atunci este
frumoasă. Când iubirea apare în mod natural, frumuseţea este şi ea prezenta. Când
ea este forţată să apară, singura care o însoţeşte este urâţenia […]
Voi sunteţi născuţi numai
cu potenţialul de a iubi. Evident, aveţi încă de la naştere un trup; puteţi fi
un dansator căci aveţi un trup.Vă puteţi mişca trupul şi puteţi deveni un
dansator, dar dansul ca atare trebuie învăţat. Iubirea este mult mai dificilă.
Este ca atunci când dansezi cu altcineva. Este necesar ca şi partenerul
dumneavoastră să ştie dansul. Este o mare artă să vă găsiţi un partener de dans
potrivit, să creaţi o armonie între două persoane, între două lumi diferite.
Când două lumi se apropie una de cealaltă, se poate produce o explozie. Iubirea
înseamnă armonie. Orice formă de fericire, sănătatea, armonia, toate se nasc
din iubire. Învăţaţi să iubiţi! Nu vă grăbiţi cu căsătoria, învăţaţi mai întâi
să iubiţi. Nu este necesar să aşteptaţi rezultatele iubirii. Ajunge dacă
începeţi să iubiţi. În timp, veţi constata că o iubirea mult mai mare se
întoarce la dumneavoastră. Nimeni nu poate înţelege ce este iubirea decât
iubind, la fel cum nimeni nu poate înţelege ce este înotul decât dacă este
aruncat în apă. Oamenii sunt foarte nefericiţi. Ei aşteaptă să apară marea
iubire, iar în aşteptarea ei rămân închişi, închistaţi în ei înşişi. Ei nu fac
altceva decât să aştepte. Poate va apărea de undeva vreo Cleopatra, iar atunci
ei îşi vor deschide inimile. Dar până apare ea, ei uita complet ce înseamnă
să-ţi deschizi inima […]
Iubirea nu este o
pasiune, o emoţie. Ea este înţelegerea extrem de profundă că undeva, pe un
anumit nivel, fiinţă celuilalt vă împlineşte. Undeva se închide un circuit.
Prezenţa să vă face să vă conştientizaţi mai bine propria prezenţă. Iubirea
conferă întotdeauna libertatea de a fi tu însuţi; ea nu are nimic de-a face cu
posesivitatea. Nu confundaţi niciodată iubirea cu sexul, căci nu veţi face
decât să vă amăgiţi singuri. Fiţi conştient, iar atunci când veţi simţi că
simplă prezenţă a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt că celălalt există -
este suficientă pentru a vă face cu adevărat fericit, că ceva înfloreşte undeva
în interiorul fiinţei voastre, ca un lotus cu o mie de petale, atunci se poate
spune că sunteţi îndrăgostit, iar atunci veţi putea trece peste toate
dificultăţile pe care le va crea realitatea. Veţi putea trece peste toate
angoasele, peste toate anxietăţile, iar iubirea voastră nu va face altceva
decât să crească şi să înflorească tot mai tare, căci atunci, toate acele
dificultăţi nu vor mai însemna altceva decât nişte simple provocări.
Depăşindu-le, iubirea voastră va deveni astfel din ce în ce mai puternică.
Iubirea este eternitatea.
Dacă este prezentă, ea nu poate decât să crească. Iubirea cunoaşte începutul,
dar nu şi sfârşitul!
Nu încerca să înţelegi viaţa. Trăieşte-o!
Nu încerca să înţelegi iubirea. Intră în iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu