OSHO, Compasiunea – suprema înflorire a iubirii

 

Adu-ţi aminte că stă în firea lucrurilor să te schimbi în primul rând pe tine dacă vrei să schimbi lumea!

Orbul nu îl poate ajuta pe orb. Cei ce bâjbâie în întuneric nu le pot arăta celorlalţi calea spre lumină. Cei care nu cunosc nemurirea nu îi pot ajuta pe alţii să scape de teama de moarte. Cei care nu trăiesc total şi intens, al căror cântec încă nu vine din suflet, al căror zâmbet este doar desenat pe buze, nu îi pot ajuta pe alţii să fie autentici şi sinceri. Cei care sunt ipocriţi şi prefăcuţi nu au cum să ajute alţi oameni să fie cinstiţi. Aceia care nu sunt încă ei înşişi, care nu ştiu nimic despre ei, nu au nici cea mai mică idee despre individualitatea lor – cei care sunt încă pierduţi în personalitatea lor, care este falsă şi modelată de societate – nu pot ajuta pe nimeni altcineva să îşi găsească individualitatea. Chiar dacă au cele mai bune intenţii, pur şi simplu nu este posibil.

Dacă flacăra vieţii tale nu arde, cum ai putea să aprinzi focul în lămpile stinse ale celorlalţi? În primul rând tu trebuie să arzi; abia după aceea poţi să îi aprinzi pe alţii. Trebuie să fii rebel ca să poţi răspândi rebeliunea în jurul tău. Dacă eşti aprins, dacă arzi, poţi crea un foc sălbatic care se va întinde mult peste viziunea ta. Dar mai întâi trebuie să fii în flăcări [...]

Poţi să împarţi cu ceilalţi doar ce ai! Dacă eşti nenorocit, vei împărţi nenorocirea ta, iar când două persoane nefericite sunt împreună, nenorocirea nu este doar dublă, ci înmulţită la infinit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fericire, pentru rebeliune, pentru toate experienţele. Orice îţi doreşti ca lumea să fie, în primul rând tu trebuie să fii modelul. Trebuie să treci printr-o probă de foc pentru ca, prin propriul exemplu, să îţi dovedeşti filosofia de viaţă. Nu poţi doar să pledezi pentru el. Argumentele şi raţiunea nu te vor ajuta; numai experienţa ta le poate da celorlalţi gustul iubirii, al meditaţiei, al liniştii, al religiozităţii.

Nu încerca vreodată să ajuţi pe cineva înainte de a fi experimentat tu însuţi pentru că mai mult îl vei încurca. Este deja încurcat. Moştenirea perpetuată de secole a încurcat pe toată lumea. Ar fi drăguţ din partea ta dacă nu ai oferi nici un ajutor, fiindcă s-ar putea să fie periculos; ajutorul tău ar fi foarte riscant pentru celălalt. Întâi mergi pe cale, afla unde te duce – numai atunci vei putea ţine mâinile altora şi îi vei putea conduce pe ea.

În această lume, este foarte dificil să comunici. Trebuie să înveţi cum să îţi comunici experienţele în aşa fel încât ceilalţi să înţeleagă exact ceea ce ai vrut să spui; altfel, se poate ca tu să crezi că dăruieşti nectar, dar în vieţile altora să se transforme în otravă. Sunt deja foarte otrăviţi! Ar fi mai bine să te cureţi întâi pe tine însuţi, să îţi limpezeşti ochii pentru a vedea mai bine. Apoi, poate vei fi capabil să îi ajuţi pe alţii. Dorinţa este bună, dar binele nu se întâmplă doar din dorinţa de bine. Din străbuni se spune ca drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Există milioane de oameni care ajută cu bune intenţii, sfătuindu-i pe alţii – fără a-şi face griji că nici măcar ei înşişi nu îşi urmează propriile poveţe. Dar bucuria de a da sfaturi este atât de mare! Cui îi pasă dacă eu îmi urmez propriile sfaturi sau nu?

Bucuria de a-i sfătui pe alţii este o bucurie foarte subtilă, egoistă. Cel căruia îi dai sfaturi devine ignorant; tu devii cunoscător. Sfatul este singurul lucru din lume pe care toată lumea îl oferă, dar nimeni nu îl acceptă; şi este bine că nu îl acceptă nimeni, pentru că este dat de oameni care nu ştiu nimic – deşi nu există nici o intenţie rea ascunsă în spatele lui. Adu-ţi aminte că stă în firea lucrurilor să te schimbi în primul rând pe tine dacă vrei să schimbi lumea. Revoluţia trebuie să înceapă cu tine. Doar după aceea o poţi face să radieze în inimile celorlalţi. Dansul trebuie să te cuprindă întâi pe tine, iar apoi vei vedea miracolul – şi alţii au început să danseze asemeni ţie. Dansul este contagios; la fel este şi dragostea, la fel recunoştinţa, religiozitatea, rebeliunea – toate sunt molipsitoare. Aşa că, în primul rând, flacăra pe care vrei să o vezi în ochii celorlalţi trebuie să existe în tine!