Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

6 iunie 2013

Termini pribegia sufletului?


 


Cauti, alergi, mai faci o pauza si apoi alergi din nou. Nu te opresti, nu poti, obosesti mai tare cand stai, asa ca singura solutie este sa mergi mai departe. Continui neobosit sa strabati drumuri nebatute, iti tragi sufletul si speri ca ajungi la capat. Dar stii de ce o faci? De cele mai multe ori habar nu ai ce te framanta, nici prin cap nu-ti trece, tu doar mergi inainte. Sau cel putin asa crezi, crezi ca mergi inainte. Si treci prin tot felul de situatii, de stari, de trairi, intalnesti tot felul de oameni. Te rogi sa primesti Putere, te rogi sa primesti Curaj si mai faci un pas. Un pas si apoi inca unul. Si uneori se aduna o viata, viata trece toata si nu stii ce ai cautat. Nu realizezi, nu-ti dai seama.

 

Faci pasii obisnuiti ai vietii si in final constati sincer ca nu esti fericit, ca nu ai trait asa cum ai visat. Poate ca ti-ai implinit toate visele, poate ca ai avut toate trairile, poate ca ai fiintat in toate felurile si tot nu ai fost fericit. Te-ai intrebat de ce? Te-ai intrebat Omule ce-ti lipseste? Ce te deturneaza mereu de la fericire? De ce nu esti implinit? De ce nu esti complet?

 

Sigur, sunt intrebari cu greutate, sigur ca nu exista un panaceu universal al fericirii insa cel putin in adevarul meu cred ca toate raspunsurile au mare legatura cu Sufletul. Da, despre Suflet vorbim. Nu a putut nimeni pana acum sa definesca Sufletul intr-un cuvant, intr-o exprimare perfecta, insa mereu s-a spus ca Sufletul este alimentat de Iubire si ca se poate implini numai prin Iubire. Da, este frumos, suna bine, dar despre ce Iubire vorbim? Vorbim despre iubirea dintre oameni, despre tiparul vechi a unei iubiri de o viata? Vorbim despre iubirea de parinti, de frati si surori, de prieteni, de semeni? Sau poate ca este vorba despre Iubirea Divina? Iubirea de Dumnezeu ne rezolva toate problemele pe loc si brusc totul se lumineaza si ramane asa vesnic? Asta este solutia perfecta la toate cautarile omului?

 

Aici am doua raspunsuri: ori ai nevoie de toate formele de iubire pentru a te simti complet ori nu ai nevoie de nici una pentru ca de fapt te cauti pe tine, iti cauti Sufletul, cauti intregirea lui si de cele mai multe ori proiectezi in exterior asta. Cat poate exteriorul sa te ajute? O perioada, apoi iti dai seama ca nu ai gasit si iar cauti. Si umpli toate spatiile goale din tine cu elemente exterioare, te minti pe tine constient sau inconstient, te afunzi si mai tare in necunoasterea de sine si asta iti aduce pierderi, pierderi emotionale de mare anvergura. Deci primul raspuns este eronat, nu ai nevoie de forme de iubire din exterior.

 

Ce ar fi sa te opresti o clipa din alergatura si sa-ti dai seama ca ceea ce cauti ai deja? Cum ar fi sa realizezi ca de fapt toata cautarea ta este bazata pe programe si tipare vechi, scheme mentale ce au menirea de a nu-ti da pace? Cat de usor este de spus si cat este de greu de facut! Iti spun si de ce; daca te opresti din tot si toate constati ca este necesar sa te confrunti tu cu tine. Esti fata in fata cu Umbra ta, cu toate temerile tale, cu toate fricile cu toate nerealizarile si toate oftaturile. Nu vrei asta, nu vrei o asemenea confruntare si atunci continui sa cauti exteriorul, exteriorul ce-ti da impresia ca le rezolva pe toate. Este mai comod, este mai sigur, este o fuga de tine de fapt. De ce o preferi? O preferi pentru ca alegi calea usoara si te mai minti un pic. De ce-ti faci asta? Esti masochist? De ce nu te uiti in oglinda si nu-ti zambesti prin acceptare si partii intunecate din Tine, partii Create atat de bine de “minunatul” Ego.

 

Ego-ul (NU STIMA DE SINE) este cel mai bun instrument sabotor al fericirii. Are bune radacini in nerecunostinta si neacceptare. Isi face de cap in mintea ta si daca nu traiesti constient nici nu-ti dai seama. Bun, acum stii care este sursa! Si ce faci? Pai sunt cativa pasi; in primul rand constientizezi faptul ca nu esti tocmai in starea perfecta de bine si apoi cazi de acord cu Ego-ul asupra faptului ca rolul lui este sa te deturneze de la fericire. Accepti asta si mai faci un pas, un singur pas. Multumesti si emani recunostinta pentru tot ceea ce Esti. Crezi ca este suficient sa faci toate astea pentru a-ti regasi Sufletul? Vorbim strict despre Suflet, Spiritul e cu totul Altceva, cu Totul si cu Toate Altceva!
 
http://adrianvalerianantonovici.wordpress.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu