Cu riscul de a se sparge odata pentru totdeauna si a
ramane locului odata, sunt o mie de motive pentru care urciorul merge de fapt
de mai multe ori la aceeasi apa. Prin legea contradictiei si a suspansului, iti
place sa fii altfel decat ceilalti. Sa iubesti pana la ardere, pana la ultima
rasuflare, pana la ultimul strop de lacrima de fiecare dat
Cu riscul
de a se sparge odata pentru totdeauna si a ramane locului odata, sunt o mie de
motive pentru care urciorul merge de fapt de mai multe ori la aceeasi apa. Prin
legea contradictiei si a suspansului, iti place sa fii altfel decat ceilalti.
Sa iubesti pana la ardere, pana la ultima rasuflare, pana la ultimul strop de
lacrima de fiecare data. Sa nu te multumesti cu iubirile cuminti si potolite de
care au parte mai toti prietenii tai. Sa dai iubirea ta celor care lasa
impresia ca nu au in mod expres nevoie de ea. Dar sa insisti si sa bati la
portile iubirii pana cand cavalerul cu aripile frante este dispus sa te urce pe
motocicleta lui si sa te poarte in relatia fericirii… Si sa juri ca de data
aceasta te-ai proptit bine in stalpiii cladirii… Porti de aceea, fara exceptii,
de fiecare data, ochelari mari de cal, cool si trendy chit ca nu vezi bine cu
ei, chit ca toata lumea iti spune ca percepi barbatii distorsionat prin
lentilele lor. Intotdeauna este mai bine sa sufli in foc si sa spui ca te frige
decat sa stai cu picioarele in apa rece si sa spui cu parere de rau: “ah, ce
n-ai da pentru un strop de caldura.”
Satula de jocul “stai ca il astept eu
mult si bine pana la adanci batraneti ca sa ma gaseasca el pe mine”, te apuca
un exces de zel si incepi jocul “vanatoarea inversata”. Nu il cauti mult si
bine in marea de barbati efeminati a unui oras mare si zgomotos pentru ca te
gaseste el inainte. Are toate atuurile de a fi “cel mai bun nenorocit” din
viata ta. Romanii spun ca are acel “ceva”. Americanii il numesc
“over-confidence”. Tu il numesti ‘sex-appeal’ sau abilitatea de a te regenera,
de a o lua din nou de la capat. Iar si iar si iar… pentru ca iti place mult, enorm
, prea mult, cu mult peste capacitatea ta de indragostire. Dar autodepasirea
este un lucru la care aspirai de mult.
“Cel mai bun nenorocit din viata ta” are
atitudinea perfecta. Pare ca nu da doi bani pe parerea celorlalti, dar are
harul de a te convinge ca pentru opinia ta ar fi in stare sa dea mult mai mult.
Si felul in care zambeste…. ai putea sa il privesti chiar si atunci cand nu
zambeste si sa simti ca te pierzi in gropitele lui… Si se poarta dur cu toata
lumea, dar tu esti parca singura persoana din lume pentru care are subit o
slabiciune… Mai ales cand iti arata ca te vrea… Si mai mult cand iti arata ca
nu prea te-ar mai vrea sau nu prea te-ar mai vrea atat de mault pe cat l-ai
vrea tu pe el. E atat de usor sa pici in plasa cand te arunci inaintea ei de
buna voie si nesilitata de nimeni… Iti place sa faci pe salvatorul sufletelor
rebele care nu au sansa de izbavire si au nevoie intotdeauna de timp,
intelegere si rabdare din partea ta.
Cu riscul de a se sparge odata pentru
totdeauna si a ramane locului odata, sunt o mie de motive pentru care urciorul
spune ca a fost ultima data cand a mers la apa asta. Pentru ca pana aici i-a
fost si ulciorului. Pentru ca nu poti sa suferi iar si iar si sa iubesti iar si
iar si sa suferi din nou. Pentru ca uneori ti se face atat de foame de iubire
ca nu iti mai ajunge portia de ciocolata mancata pe furis, oricat de
irezistibil de delicioasa ar fi. Pentru ca de fiecare data “nenorocitul” acesta
pare a fi nenorocitul vietii tale. Si nu mai poti sa scuipi de trei ori in jurul
tau si sa apari ca noua din fiecare pulbere de cenusa depusa in urma.
Nu poti sa arzi cu incandescente,
scantei si tot tacamul de artificii de fiecare data si sa nu te intrebi de ce
raman in urma ochi umflati de fum , resturi de adunat de pe jos. Nu poti sa te
intorci mereu in clinica de dezintoxicare a celor care nu se mai satura de
iubit iubirea in toate locurile si persoanele gresite… Nu poti sa strangi mereu
cenusa care a ramas de pe urma lui si sa iti amintesti ce frumos ardea focul.
Nu poti sa traiesti vesnic cu tendinta masochista de a te intoarce iar si iar
la acelasi subiect al afectiunii tale care iti produce mai multa neliniste,
nesomn, tulburare decat bine. Nu poti sa arzi de fiecare data fara sa te
trezesti cu arsuri de gradul trei pe corp… Pana data viitoare, zic…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu