In dorul meu de Dumnezeu
Te-am cautat mereu,mereu,
Si-n lumea toata am colindat
Si in sanul ei nu te-am aflat.
Si in dorul meu de Dumnezeu
Plangand te cautam mereu,
Caci duhul meu dorea odihna
Si negasind-o n-avea tihna.
Te-am cautat in avutii,
In haine,case,bogatii,
Si-n scoli inalte te-am catat
Dar Doamne,nu te-am mai aflat.
Si ostenit am plans din greu,
Si zi si noapte tot mereu
Dar nimeni nu m-a inteles
De ce plangeam atat de des.
Tacut priveam adeseori spre luna,soare
si spre nori..
Apoi catam mai sus spre ele:
O nu cumva imi sunteti voi Stapanul
meu?
Iar ele apoi ma-ncredintau
mereu,mereu,
“Ca nu-ti suntem noi Dumnezeu!
Ci de voiesti sa il intalnesti,
In tine cata sa-l gasesti!
In tine cata deci acum,
Iar nu in lume sau pe drum.”
Si-am plans atunci de bucurie,
Si de-o nespusa veselie
Caci nu stiam Stapanul meu,
Ca-n mine este Dumnezeu!
Alexandrescu Ana Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu