Este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit
hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte
pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este
implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi.
Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter.
Multi nici nu vor sa auda ca exista un altfel de Ea, un altfel
de El, o altfel de Poveste, o altfel de iubire… o Iubire Matura, batatorita de
ploi, uscata de soare, improspatata de roua, trecuta prin foc si sabie. Dar
rabdatoare, respectuoasa, frumoasa… incredibil de frumoasa... Multi nici nu vor
sa o numeasca iubire. Numesc iubire doar focul acela pasional care iti curge
rapid prin vene, se lasa cu tunete si fugere naprasnice, te lasa cu lacrimi si
suferinti adanci, cu cicatrici de neiertare si neputinte de uitare, te consuma
din cap pana in picioare…
Multi numesc demodata aceasta iubire cu parfum de vechi si de
nou, aceasta iubire tacuta si inteleapta… Multi nici nu vor sa inteleaga ca nu
este neaparat necesar sa strigi acest sentiment cald si placut in toate
colturile lumii, ca nu trebuie sa il expui galagios, ca nu trebuie sa faci
parada de el, ca nu trebuie sa te bati cu pumnul de piept ca tu nu il lasi sa
moara. Pentru ca il ai in ziua de astazi langa tine. Si il vrei si in ziua care
va urma celei de astazi, celei de maine. Si il ai in continuare... Si de fapt
sa faci ceva ca sa nu il lasi sa moara…
Multi cred ca fac referire la povesti de adormit copiii daca
spun ca zilele, saptamanile, lunile, grijile, problemele, anul, anii, anii pot
trece peste ea, iubirea matura, si ea, iubirea matura, sa nu se maturizeze de
tot. Multi nici nu s-au gandit vreodata ca iubirea matura are gustul dulce
amarui al vinului rosu. Acel vin rosu de esenta tare, mai bun pe masura ce trec
anii, mai parfumat pe masura ce zace intre scandurile butoiului… Acel vin in
care poti sa torni apa pentru ca tot nu o sa-i dezlegi savoarea, tot nu o sa-i
alterezi gustul… acel pahar de vin caruia ii iubesti forma… acel pahar de vin
caruia ii vezi zgarieturile, dar le accepti firesc gandind sagalnic ca vinul nu
s-ar vedea atat de frumos in pahar daca zgarieturile nu ar fi acolo…. Acea
iubire care accepta, cere, da, primeste… dar nu cere sa il transformi sau s ail
schimbi pe celalalt ca sa il poti iubi. Acel vin care nu se oteteste peste
noapte… aceasta iubire care nu se stinge brusc.
Iubirea matura nu
iti da ameteli si batai de inima in stomac, dar iti da batai de inima regulate
si pertinente, iti da echilibru. Nu te imbatraneste… nu, nu… iubirea matura
este cea care te face sa te simti ca un copil, iubirea matura este cea in care
pe chipul ridat al partenerului vezi ochii aprigi de adolescent. Iubirea matura
este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit toti hormonii, cand s-au
stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai
capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete
spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte.
Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter. Inseamna sa ajungi la
destinatia calatoriilor tale. Sa gasesti sensul tuturor iubirilor care au
trecut prin viata ta. Sa traiesti fericit. Sa-l lasi si pe celalalt sa traiasca
fericit langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu