Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

24 septembrie 2015

Confundam mult prea des iubirea cu oamenii…


Iubirea e mareata, perfecta si nu te dezamageste niciodata.
Oamenii au frici, blocaje, trec prin diferite etape in care simt sau nu iubirea, cunosc perioade in care au curaj sa fie in acord cu iubirea, pe toate planurile vietii lor si perioade in care se ascund de esenta lor reala.
Iubirea este desavarsita, puternica, inflacarata.
Oamenii sunt uneori lipsiti de stralucire, slabi, stersi.
Iubirea se afla intotdeauna in cel mai profund punct din interiorul tau. Iubirea este atemporala si plina de substanta. 
Oamenii sunt limitati in timp, iar uneori uita de miezul lor. Multi dintre ei devin chiar seci, uneori.
Iubirea este curgatoare, uneori ca un parau lin iar alteori ca un ocean spumegand de forta.
Oamenii traiesc uneori in mocirla propriilor frustrari si emotii neprocesate.
Iubirea este despre viata si moarte in acelasi timp, grandioasa, complet acordata cu ea insasi.
Oamenii sunt uneori pe jumatate vii sau pe jumatate morti, omorand in fiecare zi bucati din sufletul lor si intrebandu-se de ce viata le devine insuportabila.
Iubirea iti cere totul, in valtoarea ei neputand retine nimic pentru tine. Iubirea iti cere sa fii acolo, gol, prezent, dispus sa ramai in bataia focului. Nu te poti ascunde, nu poti fugi de tine.
Oamenii aleg sa traiasca de multe ori fracturat, absent, scindat, ascunzandu-se de inima lor si fugind mancand pamantul de ceva pe care nici macar nu il pot defini.
Iubirea ramane mereu acolo, oamenii vin si pleaca. Iubirea ne aduce si ne tine in viata si trece cu noi dincolo de moarte.
Este mereu acolo, uneori furtunoasa, ducandu-te la limita, alteori calda, ca o voce blanda care iti spune:“Fii autentic cu tine. Nu te insela singur. E cea mai dureroasa rana pe care ti-o poti face tie insuti.”
Si cu toate astea, vei sti ca ai ajuns sa traiesti iubirea cand ajungi sa iubesti oamenii, exact asa cum sunt, cu fricile si blocajele lor, exact asa, pe jumatate morti/vii precum traiesc, uitand cine sunt cu adevarat, fugind de inima lor si de esenta lor reala care este si va fi mereu iubirea.
Cu iubire,
Mihaela Marinas

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu