Ai cheia de la inima cuiva? Ce faci cu ea?

 „Când crezi că cunoști un om mai bine îți dai seama că nu-l cunoști deloc.”

„O viață întreagă nu-ți ajunge ca să cunoști un om.”
„Vreau să știu totul despre tine.”

Gândim acestea, le rostim, le auzim. Și totuși.

Dorim să cunoaștem sau vrem să avem?
Dorim să înțelegem sau vrem să știm?
Vrem totul dintr-o dată sau prețuim fiecare detaliu în parte?

Spunem că vrem să cunoaștem un om, dar ceea ce vrem, de fapt, este numai ca omul acela să ne fie pe plac.

Îl privim pe acel om, de la distanță sau de aproape. Dar suntem atenți și receptivi numai la ceea ce ne interesează, numai la ceea ce răspunde nevoilor sau preocupărilor noastre. Suntem receptivi la felul în care acel om ne poate face fericiți (dacă punem accent pe iubire și stare de bine) sau vedem numai în ce fel ne poate face nefericiți (dacă punem accent pe teamă și suferință). Însă punctul de referință la care ne raportăm suntem noi înșine. 

Noi și nevoile noastre. Fericirea noastră.

Se întâmplă să vedem aspecte care nu ne plac, dar pentru că nu ne plac alegem să le ignorăm. Sau se întâmplă să nu vedem părți întregi din acel om pur și simplu pentru că nu au legătură cu noi și, prin urmare, nu ne interesează.

Ignorăm sau nu ne interesăm, dar ne mirăm că nu cunoaștem.
Nici nu e cinstit să vrei să ai parte de ce este mai bun într-un om dacă nu ești dispus să-l accepți în întregime.
Nu e cinstit nici să respingi imperfecțiunile unui om, de vreme ce lui îi oferi o imperfecțiune a ta – aceea de a „alege” din el numai ce-ți place ție.

Putem cunoaște un om dacă suntem interesați de acel om, nu numai de noi înșine.
Dacă ne interesează viața lui, nu numai cum arată el în schema vieții noastre.
Dacă dorim să-l cunoaștem de dragul lui, nu numai de dragul nostru.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l accepta cu toate cele omenești, nu pentru a-l limita numai la ce ne place nouă.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l prețui, nu pentru a-l evalua.
Dacă dorim să-l cunoaștem pentru a-l iubi, nu pentru a-l stăpâni.

Spunem că vrem să cunoaștem un om, dar nu ne dăm seama că încercăm doar să-l știm.

Adunăm informații, dar nu le căutăm sensul. Ignorăm contextul de viață al acelui om, ce dureri a avut, ce bucurii are, de ce se teme, la ce visează, ce-și dorește, de unde vine, unde a eșuat, ce a împlinit, încotro merge.
Pentru a cunoaște nu este suficient să știm. Este nevoie să înțelegem ce știm.

de dragul lui, nu numai de dragul nostru.
pentru a-l accepta cu toate ale sale, nu pentru a-l limita numai la ale noastre.
pentru a-l prețui, nu pentru a-l evalua.
pentru a-l iubi, nu pentru a-l stăpâni.

Spunem că vrem să știm totul despre un om, dar apoi ne așteptăm mereu la ceva nou.

Vrem să mărginim ceea ce dorim să fie fără margini.
Cu ochii după tot trecem cu vederea detalii prețioase.
Dacă mușcăm mult nu mai simțim niciun gust.
Dacă mâncăm totul nu ne mai rămâne nimic.
Lăcomia se îneacă, iubirea savurează.

de dragul lui.
pentru a-l accepta.
pentru a-l prețui.
pentru a-l iubi.

Ai cheia de la inima cuiva? Ce faci cu ea? Încui sau descui?
Știi să accepți? Te bucuri să prețuiești? Ai nevoie să dăruiești?
Cauți să iubești sau vrei să stăpânești?

A cunoaște un om presupune deschidere, autenticitate, vulnerabilizare.
Prin urmare, este un proces de dăruire și se abordează cu considerație și reciprocitate.
Necondiționat și netrunchiat. Cu iubire.

Pentru că binele tău se trage dintr-un Bine mai mare decât tine.

Cine are cheia de la inima ta ce face cu ea?

“You can never know anyone as completely as you want. But that’s okay, love is better.”
Caroline Paul

http://www.truetoyourself.ro/ai-cheia-de-la-inima-cuiva-ce-faci-cu-ea/