Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

23 septembrie 2015

Dacă poți iubi…



Iubirea dintre oameni … atât de firesc pare în cuvinte, pe atât de greu este în realitate. Virtutea supremă, chiar de pare ”o nimica toată”, ea – puterea de a iubi – este provocarea care ne aduce încununarea vieții pământești. Cât despre iubirea aproapelui, iubirea și curgerea relației dintre un bărbat și o femeie, iată o grea încercare și o vădită provocare pentru fiecare dintre noi. Aici avem unul dintre ”cei mai buni profesori ai vieții” sau, ”oglinda” fiecăruia dintre noi… Învățăm și ne oglindim unul în celălalt!

În actul de iubire, DĂRUIREA ESTE ESENȚA, fără de ea nu reușim progresul, iar dăruirea de sine se întâmplă atunci când așezăm pe celălalt înaintea noastră. Este ”ca un fel de jertfă”, prin care ne punem în slujba celulilalt. Am citit undeva că legea jertfei este să vrei și să stăruiești în a dărui celuilalt din cele pe care nici tu nu le ai și astfel le vei dobândi, odată cu el.

Dacă tu nu ai răbdare, fii răbdător cu celălalt și vei căpăta răbdare…
Dacă tu nu ai bucurie, dăruiește-i bucurie și vei avea și tu…
Dacă tu nu ai încredere, dăruiește-i celulialt încredere și vei căpăta și tu…
 Cum sună acestea?
Au sens, nu-i așa?
Cât este de firesc și totuși, cât de greu ne este…

Mai apoi, actul de iubire mai are și un ACT DE VOINȚĂ. Da, nu ne îndrăgostim și așteptăm să vină toate de la sine, că nu vin! După taina căsătoriei, de exemplu, se spune că urmează un act de voință și de greutate, în care începi să-l cunoști mai bine pe celălalt, să-l vezi în toate ipostazele, nu doar prin prisma ochilui îndrăgostit. Începe descoperirea firilor, cu totul, iar în acestă etapă se întâmplă un act de voință. Fără el nu se poate face înaintarea cu bine!

Cei doi parteneri sunt ”ca două forme geometrice cu colțuri”, iar spre comuniunea lor, spre îmbinarea și stabilirea formei iubirii autentice, este nevoie de o șlefuire a colțurilor, iar aceasta se face prin actul de voință de care vorbeam mai sus. Nu există ”stare de îndrăgostire” care să dureze o eternitate, nu există așa ceva. Există etape pe care le parcurgem spre culmea comuniunii și iubirii cu aproapele nostru.

Un celebru om de lume, spunea: ”dacă poți iubi ești cel mai puternic om de pe pământ”, iată niște cuvinte ce vin cu sens către felul superficial și ”în derivă” în care omul trăiește în zilele acestea. Ne-am îndepărtat de noi, de ceilalți și de Dumnezeu. Iar acestă depărtare nu ne mai apropie de nimic, nici gând de viață veșnică sau astfel de năzuințe…

Iubirea este cea mai înaltă, supremă și frumoasă năzuință umană… Cercetați-o și apropiați-vă clipă de clipă de ea, ceas de ceas, zi de zi!

Să izbutim, așa să fie!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu