Fericirea paradisiacă
este curmată brusc de căderea în păcat, iar cea dintâi vinovată de
greşeală va fi Eva. Rolul ei a fost să-l ducă în ispită pe Adam.
Ce semnificaţii ar putea avea Eva?
După textul Facerii, Eva e socotită drept cea dintâi femeie de pe
pământ, prima soţie, “mama celor vii”. Deopotrivă asemănătoare şi diferită,
izvor de viaţă şi model de fragilitate, sedusă şi seducătoare, Eva, asemenea
divinităţilor hinduse, împleteşte virtuţile lui Adam.
Femeia este “produsul” unui furt – Adam
fusese cufundat într-un somn adânc. Actul acesta este începutul marii aventuri
a omenirii, este începutul intimităţii cuplului.
Dumnezeu i-a creat pe primii oameni după
chipul şi asemănarea sa. În faţa lumii, ei sunt un singur trup, o singură
fiinţă. Eva este simbol al paradisului dinaintea căderii, unde cresc toate
soiurile de arbori şi unde curg cele patru fluvii ale Edenului. Ea a fost
înadins creată, să cultive grădina şi s-o păzească. Eva este semnul prezenţei
dumnezeieşti, unirea de bunăvoie şi fără prefăcătorie.
Apariţia şarpelui – sub înfăţişarea
mărului – distruge minunata unitate. Episodul se sfârşeşte prin alungarea
omului din Rai. De acum înainte, omul va trebui să-şi construiască propria
lume, iar Eva s-o populeze, s-o însufleţească, să-i dea viaţă, cu preţul
suferinţelor şi al sarcinilor. Adam o va “cunoaşte” pe Eva şi aceasta va
zămisli fii şi fiice: Cain şi Abel. Conflictul celor doi fraţi ilustrează
prezenţa răului şi a dezbinării. Din acel moment, va începe ISTORIA.
Plămădită din coasta lui Adam, Eva, este
înzestrată – mai presus decât bărbatul – cu sensibilitate, emotivitate,
spontaneitate. Ea este miracolul – “măduva hrănitoare” a firii omeneşti. Adam
zice: “Aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea.” (Geneza 2, 23).
Pe planul lăuntric, ea simbolizează
elementul feminin care există în bărbat, căci omul, în interioritatea sa,
posedă spirit şi suflet. Se spune că spiritul este masculin, iar sufletul
poate fi socotit feminin. Din înţelegerea care domneşte între spirit şi suflet,
iau naştere fiii, aceştia reprezintă gândirea corectă şi bunele impulsuri.
Eva reprezintă sensibilitatea fiinţei
umane şi latura ei iraţională. Ruptura dintre Adam şi Eva, neînţelegerea dintre
ei, faptul că Adam aruncă vina pe Eva rezultă din duşmănia care separă sufletul
lui de spirit. În comiterea greşelii, primul rol l-a avut sufletul (Eva), dar
spiritul (Adam) i-a dat legitimitatea. Ispititorul (şarpele) nu putea să se
adreseze direct spiritului pentru a învinge, trebuia să provoace mai
întâi sufletul.
Înţelegerea păcatului originar şi a
consecinţelor lui într-un plan al interiorităţii – reducerea la consimţământul
pe care l-a dat un cuplu de sex diferit – înseamnă a-i distruge sensul. Sfinţii
Părinţi, prin cunoaşterea parţială a mitului despre Adam şi Eva, îl denaturează
prin tendinţe misogine, printr-o interpretare exterioară, pur literală a
faptelor.
În gândirea ebraică, aşa cum apare în Vechiul Testament, “a cunoaşte” are şi semnificaţia
cunoaşterii ca act conjugal. Astfel, Adam o cunoaşte pe Eva. Într-un sens
asemănător, a scris şi Sf. Augustin, socotindu-i pe Adam şi pe Eva drept
simboluri ale sufletului şi ale trupului.
De aici şi legătura dintre suflet şi
trup, spiritul şi carnea simbolizează – într-un plan lăuntric – unirea
masculinului şi a femininului. Dacă scopul final al căsătoriei este procrearea,
legătura conjugală a spiritului cu trupul necesită zămislirea care i se
potriveşte: aceea de faptă bună. Căci femeia însufleţeşte bărbatul, aduce o
pată de culoare în universul masculin, tern şi întunecat. Nu este bine ca
bărbatul să fie singur, spune Yahve şi nicio altă făptură, afară de femeie,
nu-i poate da îndeajuns fiinţă, frumuseţe, strălucire, într-un cuvânt, viitor.
Femeia este împlinirea bărbatului.
Nu trebuie să uităm că numele acestui
arhetip feminin este reversibil. Eve, ca şiAna, se poate citi la fel de la stânga la dreapta şi de
la dreapta la stânga, ceea ce nu este rodul întâmplării.
Scriitura simbolizează, de fapt, că
femeia posedă o natură duală, fiind creatoarea unei anume semnificaţii şi în
acelaşi timp receptaculul concret al acestei semnificaţii.
Madalina Dumitrache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu