Dacă iubind, trăiești mai mult pentru altcineva, decât pentru
tine, e ok. Nu e nimic greșit în asta. Dar te rog eu, iubește frumos.
Constructiv. „Împreună”. Crescendo.
Dăruiește-i.
Dă-i toată libertatea de care are nevoie. Și pentru că nu știi
de câtă libertate are nevoie, dă-i toată libertatea.
Arată-i îngrijorarea ta, când e cazul. Dar fără să-l sufoci.
Pune-i mâna pe frunte, din când în când, să vezi dacă nu are febră. Fă-i ordine
în frigider. Nu-l lăsa să o ia razna, când el crede că vrea și că poate. Fii
atentă la nevoile lui. La tot ce îi place. La ce crede că-i trebuie. Că-l face
fericit.
Încurajează-l. Chiar dacă au mușchi și voce groasă, au mare
nevoie de încurajarea noastră.
Iubește-l. Cum poți, cum vrei, cum îți cere. Iubește-l cum crezi
că se poate iubi un om. Odată în viață. Chiar dacă știi c-ai mai iubit.
Alintă-l. Dacă te lasă.
Nu-ți face planuri, idei și vise. Nici pentru mâine, nici măcar
pentru „acum”. Nu-ți consuma energia să afli ce-a fost, ce n-a fost, ce s-a
întâmplat înainte. Cine-a fost, cine nu, și care e mai bună.
Dacă el e acolo, cu tine, și simți că chiar e acolo, cu tine,
alegerea e deja făcută.
Nu controla nimic. Lasă să curgă.
Nu te băga în telefonul lui. Sau în mintea lui, când e închisă.
Fii liniștită și iubește. Acum. Pentru acum, cu toată puterea
lui „acum”.
Dacă nu poți iubi pentru tine, iubește pentru el.
Nu cere garanții. Nu cere nimic la schimb.
Iartă, dacă poți. Dacă nu e grav. Dacă nu se repetă. Dacă e o
greșeală. O rătăcire. O eroare. Dacă nu face parte din structura ADN-ului său.
O vreme, eu am crezut că e prea mult. Credeam că în iubire, e un
fel de schimb. E proporție. Dai/primești. Primești/dai. N-ai/aștepți.
Vrei/ceri. Nu ceri/n-ai. Și tot așa.
Am condiționat, am așteptat, am pierdut.
Uneori, m-am grăbit. Alteori am întârziat.
Am crezut că înțeleg … Că știu. Că … am.
Nu știu nici acum dacă știu bine și dacă ceea ce intuiesc, e și
adevărat.
Dar vreau. Să-i dau libertate, iar el să rămână. Și să știu că-i
al meu. Într-un fel natural, normal, matur, echilibrat.
Să mă surprindă.
Să nu uite că mă tem de tunet. Să știe să ierte. Să mă susțină.
Și să știe de ce.
Să mă iubească. Acum. Cu toată puterea lui „acum”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu