Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

14 noiembrie 2014

Iubește frumos. Crescendo.



Dacă iubind, trăiești mai mult pentru altcineva, decât pentru tine, e ok. Nu e nimic greșit în asta. Dar te rog eu, iubește frumos. Constructiv. „Împreună”. Crescendo.
Dăruiește-i.
Dă-i toată libertatea de care are nevoie. Și pentru că nu știi de câtă libertate are nevoie, dă-i toată libertatea.
Arată-i îngrijorarea ta, când e cazul. Dar fără să-l sufoci. Pune-i mâna pe frunte, din când în când, să vezi dacă nu are febră. Fă-i ordine în frigider. Nu-l lăsa să o ia razna, când el crede că vrea și că poate. Fii atentă la nevoile lui. La tot ce îi place. La ce crede că-i trebuie. Că-l face fericit.
Încurajează-l. Chiar dacă au mușchi și voce groasă, au mare nevoie de încurajarea noastră.
Iubește-l. Cum poți, cum vrei, cum îți cere. Iubește-l cum crezi că se poate iubi un om. Odată în viață. Chiar dacă știi c-ai mai iubit.
Alintă-l. Dacă te lasă.
Nu-ți face planuri, idei și vise. Nici pentru mâine, nici măcar pentru „acum”. Nu-ți consuma energia să afli ce-a fost, ce n-a fost, ce s-a întâmplat înainte. Cine-a fost, cine nu, și care e mai bună.
Dacă el e acolo, cu tine, și simți că chiar e acolo, cu tine, alegerea e deja făcută.
Nu controla nimic. Lasă să curgă.
Nu te băga în telefonul lui. Sau în mintea lui, când e închisă.
Fii liniștită și iubește. Acum. Pentru acum, cu toată puterea lui „acum”.
Dacă nu poți iubi pentru tine, iubește pentru el.
Nu cere garanții. Nu cere nimic la schimb.
Iartă, dacă poți. Dacă nu e grav. Dacă nu se repetă. Dacă e o greșeală. O rătăcire. O eroare. Dacă nu face parte din structura ADN-ului său.

O vreme, eu am crezut că e prea mult. Credeam că în iubire, e un fel de schimb. E proporție. Dai/primești. Primești/dai. N-ai/aștepți. Vrei/ceri. Nu ceri/n-ai. Și tot așa.
Am condiționat, am așteptat, am pierdut.
Uneori, m-am grăbit. Alteori am întârziat.
Am crezut că înțeleg … Că știu. Că … am.
Nu știu nici acum dacă știu bine și dacă ceea ce intuiesc, e și adevărat.
Dar vreau. Să-i dau libertate, iar el să rămână. Și să știu că-i al meu. Într-un fel natural, normal, matur, echilibrat.
Să mă surprindă.
Să nu uite că mă tem de tunet. Să știe să ierte. Să mă susțină. Și să știe de ce.
Să mă iubească. Acum. Cu toată puterea lui „acum”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu