Ne întristează
felicitările pe care le-am aşteptat şi… pe care nu le-am primit.
Adeseori, mâhnirile şi oboseala înving
buna intenţie şi pregetăm să le mai scriem; este o pagubă iremediabilă,
păgubim propriul nostru “personaj” de comportamentul care i se cuvine
(afirmarea faptului că nu trăim în pustiul lumii).
Felicitările scrise, asemenea
scrisorilor de dragoste, ar trebui să exprime superlativul epistolar al
compansiunii şi al iubirii. Se întâmplă însă, ca în fața pragurilor existenței,
și unele și altele, să fie neglijate și depreciate ca niște bagatele care ne
coboară atenția de la lucrurile grave ale vieții.
Și, totuși! Felicitările reprezintă una
dintre cele mai frecvente alianțe manifeste ale politeții, proclamând îmbinarea
afecțiunii pozitive cu respectul grațios în spectacolul sărbătorii.
Felicitările înseamnă un gen
de scrisoare specială care acordă eleganță participării la un eveniment fericit
al unei persoane iubite sau stimate.
Cuvintele scrisorii de felicitare au
puterea să conserve sentimentele cele mai frumoase, sunt bune conducătoare de prietenie, între rude,
colegi, cunoștințe. Ele pecetluiesc o admirabilă solidaritate în fața vieții.
Ce anume se urează? TOTUL.
Adică împlinirea condiţiei umane la
nivelul ei cel mai înalt: Sănătate, succese, bucurii...
Să învăţăm să scriem felicitările cu
bucurie fiindcă o felicitare înseamnă graţiosul dar pe care îl oferim
atunci când nu ne lăsăm prinşi de forfota vieții.
Bucuriile constituie desertul festinului
vieţii şi, după cum se ştie, desertul se degustă la urmă, dacă nu se
amână chiar pentru mai târziu. Și-uite așa, trăind ca și cum am fi veșnici, tot
amânăm răsplata bucuriei de la o zi la alta, de la un an la altul, de la o
vârstă la alta, de parcă, strângători și cuminți le-am pune la păstrare într-o
pușculiță cu un chip oarecare. Pușculița cu bucurii se dă de trei ori peste cap
și se preface în speranță. Și dacă n-ai de
gând s-o spargi, ea nu cunoaște moartea.
Împărțirea bucuriilor se înscrie în disciplina fericirii fiindcă, după cum se știe,
noblețea inimii obligă la mult și la multe.
Madalina Dumitrache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu