Povestea INIMII - cea mai frumoasa poveste despre cele mai frumoase inimi frante

Nu va temeti de suferinta si lasati-va inimile sa iubeasca, chiar cu riscul de a le rani... acesta este mesajul pe care ni-l transmite frumoasa poveste cunoscuta sub numele de “Inima perfecta.”

Rasfoind pagini de internet, am descoperit recent una din cele mai frumoase, mai calde si mai umane povesti despre dragoste si suferinta. Desi regasim povestea in variate forme pe variate siteuri si bloguri, nu se stie cu exactitate care este sursa originala. Autorul, se pare, este anonim, iar povestirea l-a impresionat chiar si Paulo Coelho, in al carui blog o regasim redata aproape integral. “Inima perfecta” nu ii apartine nici lui Paulo Coelho si a fost trimisa de Priya Sher.

Inima perfecta

Povestea incepe cam asa…

Intr-o buna zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca el are cea mai frumoasa inima din lume. In scurta vreme, s-au strans in jurul lui o multime de curiosi si trecatori. Inima lui nu avea nicio crapatura, nici cea mai mica zgarietura nu se vedea pe ea. Da, au cazut cu totii de acord... Era cu adevarat cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.

Cu cat oamenii ii admirau inima mai mult, cu atat tanarul se lauda si mai tare cu inima sa frumoasa. Era tare mandru de ea...

Deodata, un batranel isi face loc in fata multimii si spune cu o voce linistita, ca pentru sine:

“Si totusi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasa ca inima mea”.

Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tanarului, s-au indreptat catre inima batranului. S-au uitat cu totii la inima ce batea in pieptul batranului. Intr-adevar, inima batranului batea cu putere, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati din ea fusesera smulse si alte bucati puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine si se puteau vedea si cateva margini crestate. Ba mai mult, in anumite locuri ale inimii erau scobituri adanci din care bucati intregi lipseau.

Oamenii se uitau muti de uimire la batran.

“Cum poate sa spuna ca inima lui este mai frumoasa?”, sopteau intre ei.

Tanarul s-a uitat si el atent la inima batranului, a vazut in ce stare se afla si a inceput sa rada.
“Probabil ca glumesti”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta si uita-te si la inima mea. Inima mea este perfecta, pe cand a ta este toata numai cicatrici si lacrimi.”

“Da”, a spus cu blandete batranul. Inima ta arata perfect, insa nu as schimba-o niciodata cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima si le-o dau lor, iar ei adesea imi dau o bucata din inima lor care se potriveste in locul gol din inima mea. Dar fiindca bucatile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colturoase si aspre pe care le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”

Cateodata mi-am dat bucati din inima pe degeaba si cealalta persoana nu mi-a dat in schimb nici macar o bucatica din inima lui. Acestea sunt adanciturile goale din inima mea - a oferidragoste este a risca. Chiar daca ranile sunt dureroase si raman deschise, ele imi amintesc de dragostea pe care am avut-o pentru acesti oameni si poate ca intr-o buna zi se vor intoarce si vor umple spatiul gol pe care il am cu bucati din inima lor… Intelegi acum care este adevaratafrumusete a inimii?

Tanarul a ramas tacut o vreme si lacrimi ii scaldau obrajii. S-a apropiat apoi de batran cu timiditate si si-a atins inima lui cea tanara, frumoasa si perfecta. A smuls o bucata din ea si i-a intins-o batranului cu mainile tremurande. Batranul a primit bucata de inima, a pus-o in inima lui si apoi a rupt o bucata din inima lui brazdata de rani si cicatrici, plasand-o in rana din inima batranului. S-a potrivit, dar nu perfect. Au mai ramas cateva margini colturoase si crestate...

Tanarul s-a uitat la inima lui care nu mai perfecta, insa era mai frumoasa decat oricand din moment ce dragostea din inima batranului a curs intr-a lui. Cei doi s-au imbratisat si au pornit la drum unul langa celalalt.

In loc de concluzie, as vrea sa redau mesajul frumos transmis de Lais Stephan in paginile revistei www.selfgrowth.com. Personal, nu as fi putut gasi cuvinte mai potrivite pentru a exprima impresia pe care mi-a lasat-o aceasta povestire.

“Mesajul catre toti cei care citesc aceasta poveste si au suferit in trecut si au avut inima franta: niciodata sa nu va temeti sa iubiti din nou. Inima voastra este puternica si se poate vindeca iar si iar si iar. Bineinteles ca va lasa unele cicatrici, insa aceste cicatrici ne fac ceea ce suntem astazi. Fiecare rana si cicatrice reprezinta o lectie pe care a trebuit sa o invatam. Fiti mandri de cicatricile voastre! Iertarea este cheia de a-ti vindeca iar inima. Iertarea este de asemenea cheia de a merge mai departe in viata. Iarta-te pe tine si pe ceilalti pentru orice s-ar fi intamplat in trecutul tau. Fii recunoscator pentru lucrurile bune, pastreaza-le in inima ta si iarta lucrurile rele care s-au intamplat”. 

www.garbo.ro