Sunt o persoana spirituala, insa pledez pentru bunul simt in spiritualitate
si pentru lipsa oricaror exagerari care ar putea sa ne incarcereze si mai tare
decat suntem deja.
Aud de foarte multe ori la cei din jur fraze care fac parte dintr-o viziune
spirituala asupra vietii, fraze pe care suntem tentati sa le luam de-a gata si
sa le tratam ca pe adevaruri spirituale general valabile, conform carora sa ne
traim viata. Transformam astfel viata intr-un concept rigid si transformam
spiritualitatea intr-o alta cusca care sa ne constranga in viata.
Cred ca ar trebui sa ne ferim de clisee de genul celor de mai jos, despre
care sa credem ca sunt aplicabile oricui, oricum, oricand, in orice situatie.
Spiritualitatea autentica inseamna a include totul, fara riscul de a cadea in
extreme.
Spiritualitatea in clisee
Iata cateva dintre aceste clisee spirituale pe care cred ca ar trebui sa le
recadram:
1.Toti suntem unul.
Este o fraza foarte adevarata la un anumit nivel, insa eu consider
ca, inainte de a fi toti unul, fiecare ar trebui sa fie cine este
el cu adevarat. Spiritualitatea sanatoasa presupune, inainte de
unificare, diferentiere. Fara limite sanatoase nu putem experimenta starea de
comuniune sufleteasca cu cei din jurul nostru. Fara diferentierea intre
sentimentele mele si ale celuilalt, fara a sti cine sunt eu, care sunt valorile
mele, cum este sufletul meu, cum ma simt eu cu mine, nu ne putem duce intr-un
mod sanatos catre “toti suntem unul”.
La nivel de spirit, este foarte adevarat si este foarte frumos sa simtim
aceasta expansiune a sufletului nostru inspre esenta universala, insa
acest lucru nu poate fi simtit intr-un mod sanatos fara un sentiment sanatos al
granitelor personale, care se poate obtine prin lucrul cu copilul interior,
cu emotiile lui neprocesate, cu traumele pe care le purtam in noi, atat
personale cat si transgenerationale.
2. Ai o alegere in tot ceea ce ti se intampla. Depinde doar de tine cum e
viata ta.
Nu, nu avem mereu o alegere, iar uneori sunt lucruri in viata care nu
depind de noi. Uneori sunt forte mai mari decat noi care actioneaza,
uneori suntem pusi fata in fata cu ceea ce nu putem nici intelege si nici
controla si pe care il numim destin. Uneori, tot ce avem de facut este
sa ne abandonam in fata vietii iar spiritualitatea adevarata inseamna ca noi sa
intelegem asta.
De cele mai multe ori insa da, avem forta si capacitatea de a alege ce vom
face sau nu, cum vom actiona sau nu, cum vom reactiona sau nu. Sunt multe
lucruri asupra carora putem actiona, insa a spune ca totul depinde de tine si
de atitudinea ta, inseamna a scapa din vedere niste lucruri de bun simt legate
de viata:sunt lucruri asupra carora nu avem niciun control iar uneori cea
mai mare putere este sa inveti sa fii neputincios in anumite situatii.
3. Trebuie sa iertam neaparat.
Mitul iertarii este un lucru despre care am mai scris si voi mai scrie pana
cand aceasta idee se va raspandi din ce in ce mai mult: iertarea
prematura este otrava curata, pe care o inghitim de buna voie si nesiliti de
nimeni, dimineata, la pranz si seara.
Nu trebuie sa iertam pe nimeni daca nu suntem pregatiti. Spiritualitatea
autentica nu inseamna sa ne prefacem. Avem voie sa ne simtim furiosi, tradati,
sa nu mai vrem sa mai tinem legatura cu cineva pentru o perioada. Daca insa
continuam sa ne simtim asa ani de zile, atunci clar este ceva in neregula si
avem de procesat lucruri mult mai profunde in interiorul nostru.
Daca stai insa ani de zile in aceste sentimente, recirculandu-le la
infinit, este clar ca sursa lor este mult mai profunda si vine dintr-o trauma
anterioara evenimentului care te-a infuriat. Asa ca inainte sa-l ierti pe cel
care te-a infuriat, uita-te in sufletul tau si vezi: Pe cine esti furios cu
adevarat? Cand ai mai simtit asta? Cati ani aveai? Ce s-a intamplat? Ce le-ai
spune parintilor tai de la acea varsta?
In acelasi timp insa, trebuie facuta diferenta intre a ierta prematur si a
ierta dupa ce ti-ai procesat toate sentimentele de furie, abandon, dispret,
ura. Daca reprimi aceste sentimente, nu vei ajunge la iertarea adevarata,
care inseamna acceptarea reala si autentica a ceea ce a fost si este in viata
noastra si in relatiile noastre.
4. Toate judecatile sunt nesanatoase.
Uneori, este foarte adevarat: a judeca este extrem de nesanatos. Asta
nu inseamna insa ca nu trebuie sa avem discernamant constient. A pune
etichete oamenilor fara a-i cunoaste cu adevarat este o modalitate de a ne
manifesta nesanatos in relatii prin prea multa judecata. Insa a sta in preajma
unei persoane care abuzeaza in mod constant pe ceilalti fara a-ti permite sa-i
semnalezi asta, doar pentru ca nu e bine sa judeci, este o modalitate de a renunta
la discernamantul constient in numele unui “bullshit spiritual”.
Sunt situatii in care trebuie sa observi, sa-ti asculti busola
interioara, sa spui limite si sa spui lucrurilor pe nume. Sunt situatii in
care nu ai voie sa te ascunzi in spatele faptului ca “judecatile sunt
nesanatoase.” Sunt situatii in care trebuie sa spui ce crezi si ce simti, cu
riscul sa deranjezi. Spiritualitatea autentica nu inseamna sa taci si sa
inghiti in sec atunci cand ar trebui sa vorbesti. Trebuie insa sa vorbesti intotdeauna
la persoana I, despre tine si sentimentele tale.
5. Nu exista victime.
Ba da, exista victime. Exista oameni care nu au ce manca, exista oameni
care sunt abuzati in fiecare zi si nici macar nu-si dau seama ca sunt abuzati.
Avem energia victimei in fiecare din noi. Putem insa sa o vindecam doar cand
privim cu adevarat inspre persecutorul din noi. Spiritualitatea autentica
inseamna a include cele doua parti din noi si a sti din ce punct din interior
actionam si reactionam in fiecare moment.
6. Povestile noastre nu sunt adevarate.
Sigur, nu sunt adevarate, in acelasi timp insa ne-au construit identitatea
pana la aceasta varsta si nu trebuie aruncate la gunoi fara a fi procesate.
Povestea noastra contine in ea tipare, emotii, sentimente, forme-gand pe care
trebuie sa le procesam, sa le vindecam dupa care sa ne rescriem povestea.
7. A fi martor al corpului de durere inseamna prezenta. Detaseaza-te
de tot. Fii doar un observator.
Detasarea e doar un instrument, nu un mod de viata. Detasare permanenta de
tot ceea ce simtim inseamna scindare si, de fapt, robotizare. Ca sa
devenim cu adevarat cine suntem, nu avem decat o solutie: sa intram in corpul
de durere, cel care provine din trauma si nu sa-l privim ca martor.
Trebuie sa incepem sa intram treptat, sub indrumare, incet-incet, pentru a
nu fi coplesiti. Nu trebuie sa ne detasam de durerea noastra, ci sa
intram in ea si sa simtim fiecare emotie care se afla acolo, sa plangem fiecare
lacrima neplansa, sa exprimam fiecare furie neexprimata. Acesta este
procesul care incet, cu ajutorul cuiva cu experienta in acest lucru, intr-un
mod sigur, ne aduce cu picioarele pe pamant si ne face sa ne putem trai viata
din plin.
Apoi, desigur, e nevoie sa ne dezvoltam si observatorul din noi, pentru a
ne putea detasa de emotii in anumite situatii. Putem apoi jongla, dupa bunul
plac, cu capacitatea noastra de a ne detasa sau de a ne scufunda in
sentimentele noastre.
Si ne putem scufunda in emotii doar atunci cand vrem. Insa o viata
traita in completa detasare este o viata traita pe jumatate.
8. Ego-ul este dusmanul nostru.
Da, este dusmanul nostru in anumite situatii, insa este si prietenul
nostru. Este cel care ajuta in supravietuire, este cel care stie cine
sunt eu in raport cu ceilalti, este cel care ma ajuta sa pun limite ca sa nu ma
confund cu ceilalti.
Desigur, cand mecanismele sale de supravietuire ma impiedica sa ma
conectez, ma separa de viata si de ceilalti, atunci da, ego-ul poate deveni un
dusman. Insa nu trebuie sa-l aruncam la gunoi, considerand ca in orice
situatie, oricum si oriunde, toti suntem una. Spiritualitatea autentica include
ego-ul, in egala masura in care include sufletul.
9. Tot ce vedem sau simtim este o imagine a propriei persoane.
Da, uneori proiectam asupra celor din jur aspecte la care nu suntem inca
pregatiti sa privim. Facem asta pana cand suntem pregatiti sa luam in stapanire
toate aspectele noastre, cu lumini si umbre, exact asa cum suntem.
Insa din momentul in care incepe sa stim cine suntem, atunci incepem sa
vedem oamenii asa cum sunt ei, si nu neaparat asa cum suntem noi. In acel moment,
nu tot ceea ce vom vedea si simti va fi o reflexie a noastra, ci vom incepe sa
percepem realitatea asa cum este ea.
Toate acestea sunt si nu sunt valabile, in acelasi timp. Spiritualitatea
reala ne permite sa gasim si sa experimentam toate acestea in interiorul
nostru. Toate exista pe o linie, pe un continuum, cu doua extreme la capat
si cu diferite nuante intre. Important este insa sa gasim nuanta
care este autentica pentru sufletul nostru, intr-un anumit moment.
Cred ca e periculos sa aplicam aceste clisee spirituale oricum si oriunde,
in orice situatie.
Cred ca spiritualitatea
adevarata ar trebui sa plece de la un simt sanatos al
sinelui, in relatie cu noi si cu ceilalti si sa ne putem misca liber intre
aceste extreme, in functie de ce este autentic pentru fiecare din noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu