Încrederea nu poate fi
niciodata distrusă; o dată ce există, nimic nu o poate distruge.
Nimic, absolut nimic
nu o poate distruge.
Aşa că, ţine minte,
între încredere şi credinţă e o mare diferenţă.
Încrederea este
personală; credinţa este socială.
Încrederea ţi-o
dezvolţi singur; credinţa îţi este impusă.
Renunţă la credinţe.
Sigur, va apărea
teama, pentru că dacă renunţi la credinţă apare îndoiala.
Credinţa forţează
îndoiala să se ascunda undeva, credinţa reprimă îndoiala.
Nu-ţi face griji în
privinţa asta; lasă îndoiala să vină.
Fiecare trebuie să
treacă printr-o noapte întunecoasă înainte de a ieşi la lumina soarelui.
Fiecare trebuie să
treacă prin îndoială.
Drumul e lung, noaptea
e întunecoasă.
Dar când după lunga
călătorie prin noaptea neagră apare dimineaţa, ştii că a meritat.
Încrederea nu poate fi
“cultivată”, şi să nu încerci niciodată să o cultivi; asta a făcut omenirea.
Încrederea cultivată
devine credinţă.
Descopera încrederea
în interiorul tău, nu o cultiva.
Pătrunde mai adânc în
fiinţa ta, în însăşi sursa fiinţei tale şi descoper-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu