“Da, un astfel de Om
mi l-aș dori să-mi fie alături de-a lungul vieții…”
Inima omenească poate să sufere. Ea este
în stare să cuprindă mai multe lacrimi decât apele oceanului. Niciodată nu știm
cât de adâncă și cât de nesfârșită este această inimă, până ce nenorocirea nu
începe a-și dezlega barierele norilor ca s-o umple cu potopul întunericului…
Îți poți închipui cum arată adâncul
inimii? Cred că ar arăta ca un altar – pentru că este sfânt; ca o zăpadă –
pentru că este imaculat; ca o flacără – pentru că este fierbinte și ca moartea
de neînduplecat… O văd cum iradiază pe chipul Omului Frumos și Nobil toate
sentimentele… și stau și mă minunez, plină de admirație – când văd cum acestea
încep să izbucnească, să curgă lin, bogat, sublim, adânc și alinător ca șoaptele
unui râu, să-i alunece bogate și puternice prin faţa ochilor, când aproape au
scăpat de sub stăpânirea ei… şi văd acest chip luminat de o expresie blândă,
sinceră, serioasă, plină de bunătate, echilibrată, duioasă, plină de
bunăvoinţă, conştiincioasă, credincioasă şi înţeleaptă…
Este un spectacol plin de magie pe care
nu-l pot uita niciodată! Da, un astfel de Om mi l-aș dori să-mi fie alături
de-a lungul vieții; să-mi fie călăuză în cele ce-mi sunt cunoscute, să-mi fie
stăpân şi să mă îndrepte când greşesc, să-mi fie prieten întotdeauna!
Charlotte Brontë
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)
Sorin Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu